Durerile pot disparea

Mereu am avut alergie la două dureri: cea de cap și de măsele. Oricât de multă grijă aveam de mine, aceste dureri mă prindeau, mereu, pe nepregătite.

Durerile de dinți sunt cele mai cumplite.La ele nu ai cum să intervii, ci trebuie să apelezi la specialiști.

Din copilărie aveam “dureri de cap“ la gândul că trebuie să merg la un cabinet stomatologic. Pe atunci nu existau cabinete private, iar programările erau doar așa,  ca să existe! Stăteam pe holuri, ore întregi, printr-o mulțime tristă, acompaniați de țipetele din cabinet, sunet de polizor și mintea mea percepea graoza, chiar înainte de a pătrunde în cabinetul chinurilor. Îmi venea să fug… o dată chiar am și făcut acest lucru, apoi am regretat: am repetat statul la rând și restul ambianței.

Anul acesta, de Revelion am fost plecați într-un scurt concediu la niște prieteni, iar durerea de măsea a fost în vizită și ea…  la mine.

Am rezistat eroic în noaptea dintre ani, după care mi-am impus să fac o vizită la un cabinet stomatologic.Prietenii mi-au făcut o recomandare și o programare rapidă, de urgență, iar eu m-am pregătit mental.

Ajuns la Clinica Crystal Dental intru agitat și emoționat. Oricum trebuia să merg... nu de voie, doar de nevoie. Era exact ca în armată, când. am prins și eu ultima generație care avea de făcut stagiul militar...

Intru stresat, cu speranța că voi ieși relaxat. Mă prezint la recepție, informând că am ajuns cu bine, dar că nu-mi este bine! Trebuie să aștept cinci minute.

Mă uit în jur și văd copii care sunt calmi. Trebuie să-mi revin! 

Un copil tocmai iese din cabinetul stomatologic, zâmbind și scoțând în evidență dinții albi:

- Gata!

- Bravo! Cum a fost, întreabă un bărbat pe copil și pe femeia care-l însoțea.

- A plimbat o lampă… și dinții s-au transformat din galben în alb! Nu m-a durut!

Mai mult nu reusesc să aud că sunt introdus în cabinet. Mă asez pe scaun și privesc în jur, căutând o eventuală posibilitate de fugă. Asistenta mă pregătește în mod profesional, protejându-mi hainele cu un barbișon ca de copil mic și apare medicul.

- Buna ziua. Ce vă supără?

- Durerea…

- Deschideți gura… Da… Haideți la microscop.

Întâi am crezut că sunt un mic cobai, studiat de cercetători dar apoi am constatat că doar dintele nărăvaș era subiect de cercetare.

După studiul îndelungat și minuțioș, revenim la operațiile de bază, cele care provoacă frisoane. Conving pe doamna doctor că nu sufăr cu inima șl am făcut multe injecții în viața mea, după care are loc anestezierea mea.

Nu am încredere în mine, fiind convins că voi simți durerea și tresar, în momentul când doctorul vrea să intervină. Un zâmbet mă relaxează. Mă gândesc să stau cuminte un timp…

Doamna doctor se ocupă de curățarea unui canal. (cel legat de dinte, nu de apă!) și apoi îmi aplică o plombă și ca prin minune, nu mai am nimic. Mă privesc în oglindă și spun, ca un viteaz ce apare la sfârșitul bătăliei:

- Putem albi dinții?

- Da. Noi folosim tehnologia prin lampă de albire Zoom!

- Am auzit… pe hol de la un copil…

Aceasta zâmbește și mă conduce spre recepție pentru a face o programare pentru operația solicitată. Un alt copil, iese vesel dintr-un cabinet stomatologic…

Se pare că prin evoluția tehnologiei și menținerea clinicilor dentare în pas cu această evoluție, au de câștigat, atât pacienții, clienții cabinetelor cât și prestatorii de servicii. Marea victorie aparține omului, sănătății acestuia!