Scrisoare de nuntă a unui prieten

O nuntă mereu rămâne întipărită în memoria participanților. Mirii, nașii, socrii își vor aduce aminte de acel eveniment, cu nostalgie.

Rudele participanților vor avea mereu în „cap”, că au asistat la apariția unei noi familii, că mirii le rămân datori cu o prezență la o nuntă organizată de ei...

Bârfitorii sunt fericiți că au subiecte de dezbătut, leagă noi prietenii.

Cel mai important lucru este distracția. Amintirile de la nuntă vor umple câteva file din albumul vieții.

Revenind la un asemenea eveniment unde am participat şi eu, cel mai greu pentru mine a fost drumul până acolo, nebunia soselei unde gropile care se înmulțeau cu fiecare distanță străbătută Apoi a fost plăcut, petrecerea unui anumit timp, alături de rudele din Iaşi.

Cu o zi înainte de nuntă, ne-am alocat timp pentru vizite. Se știe cum este. când ai vizite: „servește o sarma, ia un aperitiv, hai noroc cu o tărie, merge o bere la grătar, hai și un vin că vinul după bere e o plăcere”. După ce termini o vizită, urmează alta. Repertoriul este la fel: „una mică, o sarma, o bere dar acum...berea după vin, e un chin!”.

Până la urmă am terminat călătoriile și ne pregăteam de nuntă, mai ales că eram nași..

Când am ajuns acasă, cu greu, am sesizat un mic cutremur,  totul se învârtea ...

Culmea era, că doar eu am simțit, așa că m-am retras la somn...

Dimineața mă trezește gălăgia. Repede mă îmbrac și descopăr că nu am cravată...voi fi un tip modern....poate pun un papion?!

Cel mai rău este că mă doare capul și parcă... cutremurul începe din nou. Soția mea apare lângă mine spunând ceva, iar eu aprob ca de obicei.

Plecăm agale spre camera învecinată unde au apărut vizitatorii. Repede, soacra mare și o vecina a ei, apar cu o cravată și încep să mă strângă de gât. Ochii devin bulbucați și amețeala dispare, sub privirile unui fotograf de nuntă ce apăruse să imortalizeze momentul apariției mirelui.

Acesta apare, se fac poze, se filmează, mergem după mireasă, bine că era un aproape, doar apartament de mai jos... apoi plecăm la cununie.

Ajuns acolo, privesc în jur, fără să aud cele ce se spun, urmăresc imaginile ca într-un film. Ceremonia se termină, apoi mergem la biserică.

Acolo, în momentul când mi se oferă „biscuitele” îmbibat în vin, fac o figură, ca și cum mi s-ar oferi otravă! Lumea mă laudă, în șoaptă, spunând că sunt un „anti-alcool” total!

Îmi revin cu greu, din mahmureală când ajung la restaurant. Iau paharul de șampanie și asteptăm lângă miri să vină restul participanţilor.

Una dintre doamne, își ține la uşă atât  partenerul cât și un prieten, câteva minute bune, pentru a-și aranja coafura. Se admira, se aranja, privindu-se în geamul prin care cei din interior vedeau afară, dar cei din exterior nu vedeau în interior!

Până la urmă nunta s-a desfășurat conform celor stabilite, îmbinând tradiția cu modernismul zilelor actuale.

Eu și acel fotograf nunta Iasi, am fost cei mai lucizi din cadrul acelui eveniment. Eu din cauza mahmurelii, iar fotograful datorită muncii lui, pentru că trebuia să fie mereu atent atât la detaliile evenimentului cât și la momentele surprinzătoare și unice care se derulau.

Eu mă plimbam cu paharul de sampanie printre invitați iar fotograful era ca o umbră peste tot. Mă amuzam văzându-i pe cei din jur cum li se urcase alcoolul la „mansardă”... Ce bine este să fii treaz, să fii un bun observator!

Fetele par să fie sărace…au rochii scurte, probabil din lipsa banilor au cumpărat material mai puţin… să le mai rămână ceva și pentru darul de nuntă.

Fotograful a găsit încă un moment hazliu... un grăsunel primisese o palmă de la soție pentru că se holbase la decolteul unei domnișoare, în timp ce se împiedicase pe ringul de dans.

Nunta a  lăsat urme asupra participanților...

Fiecare nuntă este o aventură, ale cărei amintiri vor dăinui peste ani, fiind prinse în vâlvătaia vieții.