Eu sunt Pisu!

Deschid un ochi….apoi pe celălalt. Este linişte, deci sunt singur acasă. Mă ridic din coşuleţ şi fac o inspecţie prin casă. Mă uit în stângă, în dreapta şi mă decid să revin în pătuţ, în puf!

Mă întind leneş şi apoi simt că-mi este foame. Mă uit la proviziile de pe balcon şi intru în panică. Mai am doar puţină mâncare, motiv pentru care înfulec tot ce este în farfurie. Este timpul pentru siestă. Mă uit după hăinuţe şi simt că-mi este frig. Centrala este oprită atâta timp cât proprietarii sunt la serviciu. Tremur uşor deşi soarele îşi trimite razele pe fereastră. O păsărică se opreşte pe balustradă şi mă face să sar la geam. Aceasta se sperie şi fuge. Mă uit la ceas. Limba mică este puţin prea jos. Mă urc pe masă şi apoi pe dulap. Ajung la ceas şi misc cu nasul, limba mică. Castronul care se afla pe perete pică, iar eu mă dezechilibrez şi cad, iar ceasul mă loveste în cap. Se aude cucul de pe cap... adică din ceas. Mă ridic şi împing catastrofa spre masa, sub canapea. Gata! Am ascuns dovezile compromiţătoare.

Soarele se ascunde după perdea. Nu este prea bine, motiv pentru care încep să smulg firele care atârnă. Galeria face zgomot iar capul meu, pătrunde prin perdea. Mă simt spânzurat şi mă arunc în gol, la o jumătate de metru, pe podea. Se aude uşa. Alerg în pătuţ şi mă prefac că dorm. Aud paşi şi apoi cineva se enervează. Văd pliciul deasupra mea, dar mă prefac în continuare ca fiind adormit. Se aude o voce feminină, duioasă şi liniştea se aşterne. După zece minute, mă ridic şi încep să mă plimb prin casă. Bărbatul şi femeia servesc masa. Eu merg spre farfuria mea dar este goală. Încep să vorbesc în limba mea. Comunicarea nu este eficientă. Eu sunt emiţătorul mesajului dar receptorii sunt ocupaţi cu alte probleme. Mă învârt în picioarele lor şi apoi mă ascund sub masă.

După câteva minute de linişte, mă uit în jur. Femeia s-a apucat de gătit. Mă duc la ea şi-i indic farfuria goală. Îmi toarnă nişte boabe şi lapte. Sacul cu merinde s-a golit. Mă sperii şi mănânc tot, ca un copil cuminte. Iar încep să-i comunic, arătând spre farfuria goală. Femeia îmi ia farfuria, o spală şi o pune la uscat. EU fac ochii mari! Mă retrag în sufragerie unde bărbatul este la calculator. Mă aporpii de el, mă mângâie şi apoi mă abandonează. Aşa grijă aveţi de mine!

De frica foamei, încep să mestec frunzele de la floarea de lângă calorifer. În zece minute le-am terminat pe toate. Mă urc pe birou. Bărbatul navighează pe situl Creative Wings, care tocmai i-a aruncat o provocare legată de animale de companie. Nu are grijă de mine. În browser, în colţ, observ o legătură spre situl Catitude, atît de cunoscut mie. Este noul magazin premium, cu mâncare pentru animale de companie, ca mine. Când bărbatul dispare după o cafea, dau repede din taste să apară situl dorit, să nu uite să-mi comande mâncare…poate şi nişte hăinuţe noi. Apoi mă asez frumos pe canapea, privind spre laptop. Bărbatul revine, se uită mirat în jur şi-şi reocupă poziţia pe situl său. Încep să fac gălăgie: “Vreau mâncare!” Aveţi gijă şi de motanul vostru, Pisu! O să ajung piele şi os!