În munţi, printre brazi şi stânci

Viaţa mi-a oferit multe decepţii, iar încrederea mea în oameni a scăzut considerabil cu trecerea anilor.

În urmă cu doi ani, când participam la un curs de antreprenoriat am fost invitaţi la un week.end prelungit în munţi, în urma căreia urma să avem o pregătire practică în domeniu. Am mers deşi nu aveam chef, mai ales că nimeni nu cunoştea pe nimeni, fiind la început de drum în cadrul acestui curs de dezvoltare.

Am plecat cu trenul şi am fost preluaţi cu microbuze şi transportaţi la o cabană din creierul munţilor. După ce ne-am cazat, am coborât în camera de conferinţe unde ne-am cunoscut cât de cât. Apoi ne-au pus în faţă nişte foi pentru a le completa. Mă gândeam că sunt fişele de protecţia muncii, dar erai foi în care trebuie să spunem ce credem că vom învăţa acolo, spre binele nostru.

Apoi am început să participăm la jocuri de inteligenţă şi să ieşim afară, pentru a merge pe sârmă. La propriu că la figurat, mergeam de mult timp! Ne urcam în copaci şi traversam doi brazi, de mână cu alt paticipant, în timp ce eram legaţi şi susţinuţi de un alţi doi colegi, de la sol. Apoi am mers cu tiroliana, descoperind că trebuie să ai încredere în cel de lângă tine, singur nu poţi reuşi. Teama este învinsă dacă cei doi colaborează şi au curaj.

Seara am fost pe munte, urmând ca a doua zi să avem o surpriză. Chiar a fost, când ne-am trezit dimineaţa şi am găsit arme în hol! Nu au venit teroriştii, urma să le folosim noi pentru airsoft.  Armele erau cu bile şi urmau să ne însoţească în cursul zilei la o bătălie. Am fost împărţiţi în două echipe. Fiecare formaţie a urcat pe un versant al muntelui şi urma să ne întâlnim în vârf unde se desfăşura lupta.

Eu eram în echipa albastră, iar rivalii erau echipa roşie. Ne-am consultat şi am stabilit strategia. Ne-am folosit de calităţile fiecăruia din echipă, greutate, înălţime, viteză, rezistenţă, spontaneitate şi am început lupta. Ne ascundeam printre copaci şi stânci ripostând la fiecare atac. Apoi am crezut de cuviinţă că cea mai bună apărare este atacul şi am luat adversarii în vizor, prin învăluire. Fiind o echipă sudată, am reuşit să ne sprijinim în momentele decisive, avertizându-ne de pericolele iminente care ne apăreau în cale. Nu trebuia să vorbim mult, doar să ne înţelegem prin semne, folosindu-ne de intuiţie.

Chiar dacă am fost învinşi, ambele echipe, ca în filmele cu eroi, am învăţat că doar împreună putem reuşi, să fim oneşti şi încrezători în cei de lângă noi. Singur poţi lupta împotriva tuturor dar ai nevoie de sprijin, de o echpă care să se afle lângă tine, nu în spatele tău!

Dacă cel de alături este un necunoscut, poate fi de asemenea, omul de care ai nevoie. Nu trebuie să ratezi oportunităţile din cauza mentalităţii.