Timpul trece

Parcă ieri a început concediul şi deja s-a terminat. Timpul trece repede şi niciodată nu reuşim să facem tot ceea ce ne propunem. Ne stabilim priorităţile şi încercăm să le facem cât mai bine. Abia m-am întors din călătoria şi mirifica vacanţă la munte şi îmi este dor de o evadare.

Cu aceste gânduri o pornesc prin oraş pentru a rezolva unele treburi care nu permit amânare. Abia ies din bloc că simt razele solare cum se reflectă în ochii mei, înainte de a-i închide instantaneu. Îmi luasem actele, portofelul, borseta, ceasul dar uitasem ochelarii de soare, accesoriu mai mult decât necesar, fie că mergi prin oraş, fie că eşti în vacanţa la mare sau la munte.

Revin în propriul apartament unde mă echipez cu accesoriul uitat. Acestia sunt de ultimă generaţie, achiziţionaţi online  de pe zorilestore. Cu ocazia acestei cumpărături m-am înscris automat pentru tragerea la sorţ a trei cîştigători. Sunt trei premii pentru cumpărătorii de pe site, până în 21 august. Atât câştigătorul cât şi şapte prieteni ai acestuia obţin o excursie în perioada 26-29 August, la mare, la Vama Veche prin Sandalandala  având asigurată cazarea cu mic dejun inclus.

Scepticismul nu are ce căută pe aici… Nu se ştie de unde sare iepurele, ca şi femeia ce aleargă acum, în faţa autobuzului, de parcă ar fi la maraton.

Deşi soarele este intens, lumea nu se lasă mai prejos, pornind voiniceşte prin oraş. Printre ei, văd mulţi pensionari, care se plâng de căldură…. Nu-i înţeleg! De ce nu stau în casă, pornind în plimbări pe înserate? Eu aşa aş face… Dar este după mine?

În sfârşit, apare şi autobuzul. Reusesc să mă urc cu greu, fiind blocat de două persoane care nu reusesc să-şi valideze biletele dar nici nu se deplasează, câţiva centimetrii mai încolo pentru a permite accesul celorlalţi, din spatele lor.

Of… Agitaţia de zi cu zi.

Reusesc să mă strecor şi eu într-un colţ, ca un copil obraznic care trebuie pedepsit. În faţă, o femeie ţipă, dar nu la cei din jur, doar la telefon. Un bărbat priveşte insistent la o domnişoară care zâmbeşte, deşi este îmbrăcată sărăcăcios, având puţine accesorii pe ea…

La următoarea staţie, urcă un alt bărbat care-şi scoate telefonul de generaţie nouă şi începe să-l butonete. Lângă acesta, un copil, caută pokemoni.

Şoferul pune o frână bruscă. Eu dau să mă ridic, mai mult de nevoie decât din dorinţă… Mă uit în jur. Se pare că pokemonii au ajuns în mâna femeii care ţipa, în  timp ce bărbatul îşi pierduse telefonul modern în decolteu domnişoarei, deoarece studia în detaliu locaţia, având capul lipit de corpul acesteia. Doar un pensionar are timp de remarci:

- Parcă am fi saci de cartofi!

Cu greu reusesc să cobor, pornind spre destinaţie. Ajuns acolo, constat că este coadă, dar şi pauză… de masă!

Of! Nu-i mai bine în concediu? Privesc la reclamele cu plajă şi visez…. Marea, soarele, nisipul….

 Deodată aud o voce:

- Domnu… coada este în spate!