Călătorind în Iaşi

De multe ori, ceea ce ne propunem, nu putem realiza. Pur și simplu mereu apare neprevăzutul. Deși aveam stabilită o călătorie pe meleaguri moldave, din cauza serviciului nu am putut pleca.

Pentru a nu strica concediul prietenilor și al soției, i-am trimis pe ei, în călătoria programată. După o zi, am reușit și eu să-mi termin treburile neprevăzute, având astfel disponibilitate pentru călătorie. Am aflat că în ziua următoare, prietenii vor ajunge la Iași. Mă gândeam să le fac o surpriză, apărând inoportun, și eu pe acolo. Mi-am cumpărat biletele de avion și a doua zi dimineață eram la aeroport Iasi  .

Fericit de reușită am sunat pe mobil pentru a afla situația celor cu care urma să mă întâlnesc. Spre surprinderea mea, răspunsul și situația deveniseră neprevăzute. Faptul că eu nu eram implicat în eveniment, a dus la ipoteza ca toate cele cinci persoane, să folosească un singur autoturism. Deci eu nu aveam loc...

Aveam două posibilități: să mă întorc acasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, sau să caut un mijloc de transport. Dacă reveneam acasă, trebuia să îndeplinesc sarcinile zilnice, stabilite de soţie: cumpărături şi bătutul covoarelor. La cumpărături nu prea mă pricep... când merg să cumpăr ceva verdeaţă, revin din piaţă cu plasele pline... doar doar trebuie produsele şi economisesc timp şi alte drumuri... Iar covorul! Ce vină are el, că nu am plecat în călătorie? De ce să-l bat? Este clar. Am ales a doua opțiune, cerând ajutorul unei angajate a aeroportului. Aceasta m-a direcțional către rent a car Iasi . Bine că-mi iau permisul de conducere mereu cu mine!

Eram un pic debusolat, dar mi-am zis că nu am ce pierde! Încercarea moarte nu are, așa că m-am îndreptat spre locația unde îmi puteam rezolva problema. Adică la ieşirea de la aeroport. Maşina aleasă, mă aştepta deja la intrare. Mă gândeam că pierd timp preţios cu birocraţia dar actele au fost gata într-o clipă, iar preţul convenabil. În 30 de minute deja eram în locul unde se aflau prietenii mei. Îi sunasem în prealabil, vrând să ştiu ce mai fac, chipurile, precum şi locul exact unde se aflau. Ajuns la destinaţie, asistam surâzător, la încercările lor, de a îndesa lucrurile în portbagaj, ca apoi să se înghesuie în maşină. Ajung lângă ei şi claxonez. La început ei sunt nervoşi şi reticienţi, apoi uimiţi, ca în final să alerge fericiţi la mine!

Din acel moment am devenit liderul călătoriei, stabilind traseele şi modalităţile  de deplasare. Altă oportunitate mi s-a ivit, atunci când unul dintre ei prieteni, mi-a spus că urmă să revină în două zile de la întoarcerea noastră acasă, la Iaşi, la o prietenă. Avea cine să revină cu maşina!

Totul devenea perfect, iar călătoria continuă!