Sombrero şi tequila

Doi peruşi stau în colivia lor. Unul este bărbătuş iar cealălt, femelă. Deşi la început nu se cunoşteau, între timp au devenit o adevărată familie. În urmă cu câteva zile, le-am dat drumul să zburde prin casă, ca de obicei.

 Femela a ieşit cât ai clipi din ochi şi a făcut mai multe ture prin cameră. Apoi s-a aşezat cuminte pe galerie începând să comunice cu bărbătuşul, în limbajul lor. Discuţia s-a terminat cu un consens. Femela a intrat cuminte, înapoi în colivie, lângă perechea ei.

Seara le-am oferim pe lângă mâncarea lor tradiţională, nişte bucăţi de mere, salată. Femela se apropie, studiază şi începe să ciugulească. Bărbătuşul o imită….

Cât de asemănători sunt păsările cu oamenii?!

În timp ce soţiei mele îi place să călătorească, să încerce mereu câte ceva nou, eu sunt mai …. bărbătuş. Cu greu sunt convins că ceea ce este nou, poate fi şi bun.

De aceea , cu greu, m-am hotărât, ca acum când este o perioadă de sărbători pentru cupluri, doamne, să petrecem şi noi, inedit, aceste clipe. Adică pe scurt, să încerc şi eu ceva nou.

Atunci ne-am decis să facem o plimbare . Nu acesta este lucrul nou! Am plecat spre capitală, un week-end mai lung….fericiţi că pe drum, nu am avut incidente rutiere, fiind aglomerat dar în sensul opus, spre munte.

După pelegrinări pe la cunoştinţe, ne-am decis să mergem la un restaurant, unde să servim mancare mexicana) . Să fim doar noi!

Pentru a reuşi , primul pas este să te deplasezi la o locaţie care are mâncare cu asemenea specific.  Căutând , ajutat de tehnologia modernă, am găsit pe internet, chiar în apropierea noastră, restaurantul El Torito . Ajutaţi cu sfaturi de cunostinţele noastre, am ajuns la locaţia dorită. Ajunşi acolo, ne-am simţit teleportaţi în spaţiu şi timp. Parcă ne aflam în Mexic! 

Era o lume fascinantă, pereţii fiind vopsiţi în culori calde şi vesele, pe care tronau  tablouri ale faimosului pictor mexican, Diego Rivera. Lămpile în forma de soare, erau în perfectă armonie cu sombreros, în ritmurile incitante ale melodiilor mexicane , însoţite de un miros delicios al mâncărurilor specifice.

Apoi mi-am adus aminte că nu cunosc limba spaniolă şi cine ştie ce voi comanda, dar această mică panică, a dispărut când a sosit meniul, scris atât în spaniolă, engleză cât şi în română!  Văzând imaginile cu mâncarea care se prepara în locaţie, instant mi s-a făcut foame!

Am observat varietatea de produse. Fără ezitări, am comandat ceea ce-mi place: un aperitiv picant: Alitas de pollo ( aripioare de pui picante ) .

Apoi am încercat pentru prima oară : crema de maiz ( crema de porumb ) , urmat de un  Tacos de pollo ( tacos cu pui la gratar  ) . 

O margaritas, a fost mereu alături de noi …

 A doua zi, cunoştinţele noastre, au decis să petreacă timpul alături de noi. Ascultând experienţa noastră din ziua anterioară, ne-am decis să încercăm din nou, meniurile mexicane. Singurul dubiu, a fost , pentru scurt timp, dacă să facem o comandă cu livrare la domiciliu, sau să mergem la un shot de tequila. Am ales ultima variantă, pentru că ambianţa de acolo, nu o regăseşti în alt loc.

Am încercat noi meniuri….Porţiile au fost atât de mari că mă gândeam că nu voi mai mânca vreo două săptămâni…J Acel shot la care ne+am decis…..a fost mai lung….

Următoarea zi, ne-am întors acasă. Drumul era liber, iar pe sensul opus, se formase o coloană de maşini, de câţiva kilometri. Se întorceau acasă, cei plecaţi la munte. A fost bine, am fost la locul potrivit, în momentul oportun!

Intrând în locuinţă, am fost întâmpinaţi cu bucurie, de peruşi, care , aşteptau să asculte poveştile noastre!