Seara în familie

     Seara pare să fie una liniştită şi obişnuită. În timp ce Mama se apucă de pregătit mâncarea, Tata este plecat să facă ultimele cumpărături. Un Băieţel şi o Fetiţă, se joacă pe covorul din bucătărie.

Copilăria este perioada curiozităţii, a dorinţei de cunoaştere a omului. Copilul verifică fiecare obiect pe care-l vede, atât prin intermediul pipăitului cât şi al gustului. El doreşte să ştie cât mai multe, să afle cât mai multe răspunsuri la “de ce”-urile lui. Ceea ce face Băieţelul, este imediat imitat de Fetiţă. Fiecare obiect este luat în mână, pipăit şi studiat cu atenţie. Apoi urmează constatarea gustativă. Primul obiect, este aruncat repede din mână. Era un pix . Urmează aceeaşi operaţiune, un biscuit, de pe scaunul de lângă bufet. Acesta dispare şi nu mai reapare… Fetiţa priveşte încruntată. Băieţelul mai ia un biscuite, oferindu-l partenerea de covor. Aceasta ia temătoare produsul şi-l apropie de limbă. Ochii îi sclipesc şi repede, biscuitul dispare!

La televizor se aude o voce care face reclamă la un produs care poate fi util tuturor. Apoi apare altă reclamă. La un moment dat, Băieţelul, devine atent. După un timp el se adresează Mamei:

- Mami, ce este 8 Martie?

Mama se opreşte din treabă, gânditoare. Se apropia data de 8 Martie, ziua internaţională a femeilor. Nu putea să le spună copiilor că este o sărbătoare stabilită în 1913, ca recunoaştere a luptei femeilor socialiste din New York, pentru drepturile lor.

Unui copil care face primii paşi în viaţă, bucurându-se mereu la apariţia lui Moş Crăciun,  nu-i poţi explica adevărata semnificaţie a acestei zile. O va afla în viitor, când va studia istoria , la şcoală.

-              Fiecare persoană este una specială. Aşa cum fiecare persoană este sărbătorită cu ocazia zilei de naştere, a zilei de nume, tot aşa fiecare mai are câte o sărbătoare specifică. 

-              Adică? De ce?

-              Cum există ziua copilului de 1 iunie, aşa există şi ziua femeilor, de 8 Martie. 

-              Adică şi ziua mea – spune Fetiţa fericită că va primi cadouri.

-              Doar femei…? – întreabă cu o voce plâgăcioasă Băieţelul. Ziua băieţilor când este?

-              Este şi ziua celor mici…Tu eşti mic, deci este şi ziua ta – răspunde Mama

-              De ce este ziua femeilor? – întreabă ghemotocul.

-              Femeile care sunt şi mame, muncesc continuu pentru familie, atât la servici cât şi acasă, meritând şi ele o zi specială, de sărbătoare, de petrecere alături de alte asemenea doamne.

-              Adică de 8 Martie nu o să fii cu noi?

Mama se apropie de cei doi copii spunând: 

-              Indiferent ce zi va fi , mereu voi fi alături de voi! 

-              Ne iei şi nouă cadouri? 

-              Sigur. 

-              Tu ce primeşti? 

-              Ceea ce-şi doresc şi folosesc femeile. 

-              Flori? – întreabă Băieţelul 

-              Bijuterii ? – întreabă Fetiţa. 

-              Tot ce mi se oferă este bine primit. Voi nu vă bucuraţi de orice cadou? 

-              Ba da – aprobă cele două mogâldeţe. 

-              Eu vreau o bijuterie din aur , cum am auzit la cutia vorbitoare – spune Fetiţa 

-              Se numeşte televizor – spune Mama 

-              De ce se spune că este ziua mamei? – întreabă Băieţelul 

-              Este ziua internaţională a femeilor. Se sărbătoreşte în toată lumea. Este o zi de apreciere a femeilor în general, al mamelor în special. Atunci li se spun poezii şi cântece  de către copii.

-              Săracul Tata, el nu are ziua bărbaţilor…. – oftează Băieţelul cu privirea aţintită spre fereastră. 

-              Fiecare zi este a lui. Un bărbat este fericit că are mereu lângă el, o femeie specială, o familie. 

-              Da…da….

Discuţia se întrerupă în momentul când apare Tata pe uşă. Intră, lăsând plasa cu cumpărături şi dispare în sufragerie, ducând ceva, pe ascuns. Mama zâmbeşte, Fetiţa se uită întrebătoare, iar Băieţelul sopteşte: 

-              Cred că ne-a luat un cadou de 8 Martie!