Amintiri din prezent

Mircea își consultă agenda, după care își aruncă privirea asupra ceasului aflat deasupra ușii de la intrare. Se ridică de pe scaun , îndreptându-se spre fereastră.

Îl vede pe George fumând agitat și rapid o țigară, după care dispare pe ușa halei de producție. Constată că acesta arată mult mai îmbătrânit, poate din cauza bărbii care-i răsărise de câteva zile.

 După câteva clipe se gândește că nu prea își cunoaște angajații. Era un lucru bun, semn că totul mergea ca pe roate. George era unul dintre cei mai buni angajați. De curând auzise că era bolnav sau ....  avea probleme cu soția...sigur nu era.

În acel moment, îi trece prin minte un gând....Se apropie repede de calculator și după un timp exclamă satisfăcut:

-          Am găsit! Un cadou special  !

George privește intens spre operațiunile executate de muncitorul aflat la utilajul care le-a adus multe probleme, cât timp a staționat din cauza unor defecte.

Privirea lui, pare una pierdută. Se simțea obosit, mult prea obosit. Își trece mâna peste față pentru a-și reveni și să-și limpezească gândurile. Simte asprimea bărbii, amintindu-și că trebuia să bărbierească sâmbăta care trecuse binișor, de câteva zile.

Week-endul îl petrecuse la servici, ajungând târziu acasă. Nu-și mai amintea de ultima discuție avută cu soția lui, data sau conținutul ei. Auzise prin hală că se apropie o sărbătoare a iubirii. Brusc simte nostalgia trecutului. Brusc îl cuprinde o stare ciudată, de dor, pentru Maria, ființa lui cea mai dragă. Deodată un gând apare și nu-i dă pace. Este timpul să ofere un cadou romantic  ...

Maria intră în biroul ei, epuizată, deschizând dulăpiorul și pregătindu-și o cafea. A avut o problemă dificilă cu una dintre paciente. Născuse prin cezariană și încă nu era convinsă în totalitate că aceasta este în afara pericolului.

Își privește ceasul, constatând că trebuia să plece acasă, conform programului de vreo patru ore. În timp ce-și sorbea cafeaua, se gândea că săptămâna aceasta, chiar așa târziu, mereu ajungea înaintea soțului ei, George. Simte că o cuprinde somnul. Asistenta de serviciu apare lângă ea:

-          Este în afara oricărui pericol pacienta!

-          Ce bine! Acum mă pot odihni!

-          Arăți obosită!

-          Aşa mă și simt. Am și o problemă de sănătate.

-          Ia un concediu!

-          Să termin cu urgențele. Mai am o pacientă ...cu probleme.

-          Mereu va fi o alta! Trebuie să te ocupi și de tine! Dacă pățești ceva, nu mai poți ajuta alte paciente!

-          Ai dreptate...Dar vreau să le fie bine și lor! Dacă se întâmplă ceva cât lipsesc?

-          Dar dacă se întâmplă când ești la servici, obosită și terminată?

-          Da...da...am eu un gând.... – oftează Maria gândindu-se la soțul ei.

-          Și?

-          Nu pare realizabil în viitorul apropiat

-          Niciodată nu știi de unde sare...iepurele ..

Maria tresare. Speriată și buimacă o pornește spre bucătărie. Simte că nu poate respira, răceala începuse să o cuprinde. Se întinde să-și ia picăturile, moment în care simte cum o cuprinde amețeala. Încearcă să se prindă de perete dar nu reuseste decât să tragă ceasul peste ea, în cădere . Se lovește cu capul de gresie.

Trec câteva minute, după care își revine. Se ridică încet, așezându-se în poziția sezut. Își pipăie capul, simțind apariția unui cucui. Se ridică încet. Constată că nu are nimic ,dar rămâne cu sperietura acumulată. În urmă cu un an își făcuse analize și  totul ieșise bine.

Soarele își face apariția de după nori.  Maria privește la colega ei, oftând îi oferă telefonul:

-          Ai grijă de el...Dacă ai probleme sună-mă la hotel.

-          Bine.

-          Păcat că ai uitat telefonul...

-          Da...Nu-i nimic. Mersi de ajutor. Distrează-te!

-          Bine.

Maria iese, gânditoare simțind o ușurare în suflet. Asistenta apare imediat de după ușa cabinetului, cu un telefon pe care-l oferă doctoriței care ia loc la biroul Mariei:

-          Poftiți!. Mi-era frică să nu sune până era Maria aici!

-          Spuneai că este telefonul tău, nu al meu. Pentru orice problemă, există o soluţie.

-          Da...Eu nu prea umblu cu telefonul...dar nu se prindea....la cât de obosită este.

George se enervează. Mircea apare lângă el:

-          Ce ai pățit?

-          Nu-mi găsesc încărcătorul de la telefon!

-          Eh..este la fel ca al meu – spune Mircea

-          Dar vreau să-l iau cu mine în excursia pe care mi-ai oferit-o.

-          Lasă. Pun telefonul la încărcat, la mine, iar când revii este gata de acțiune.

-          Mda...Și cum iei legătura cu mine, cum vorbesc cu oamenii...

-          Lasă, nu mor ei câteva zile.

-          Dar...

-          Nu ai altă soluție!

-          Așa este.

-          Bine. Drum bun, ai grijă de voi. Distracție plăcută la Vitabox.

-          Da...A...acum mi-am adus aminte ce este....Vitabox .

-          Du-te repede. Să nu întârzii. La nuntă şi la petreceri trebuie să fii mereu punctual!

George părăsește încăperea. Mircea privește pe  fereastră la colegul său, care se urcă în mașină, demarând. Apoi  își ia încărcătorul din buzunar, conectându-l la telefonul lui George.

Soarele înepe să se retragă încetișor spre alte meleaguri. Ciripitul păsărelelor se face auzit în liniștea din jur.Maria își strânge părul zburdalnic, privind cu coada ochiului spre George. Acesta zâmbește, amintidu-și de prima lor excursie.  Cei doi ajung în fața intrării de la hotel. George se îndepărtează pentru a o imortaliza pe Maria. Angajata hotelului se ridică de pe bancă și se oferă să la facă poze. George surâde fericit. Maria începe să râdă, aducându-și aminte de perioadele de la începutul ale relației lor.

Seara își face apariție. Maria , îmbrăcată într-o rochie albastră, de culoarea cerului, își face ultimele retușuri la machiaj. Apoi aruncă o privire spre George, care o aștepta, răbdător, zâmbind, îmbrăcat cu o cămasă asortată rochiei  Mariei. Zâmbind, ea se ridică , întinzând mâna partenerului care o aștepta.

Cei doi ies din cameră, călătorind prin castelul de vis, spre restaurantul unde aveau de petrecut câteva momente plăcute și poate nu vor fi .... unice.

Intrând în restaurant, chelnerul le face loc așezându-le scaunele, apoi le aduce meniul. Lumânările sunt aprinse iar parfumul acestora se simte în toată încăperea. Meniul este servit prompt. Pentru început se oferă aperitivul.  Muzică îndeamnă cuplul să danseze. Apoi se serveşte supa, urmată de specialitatea casei. George îşi aduce amint că nu a mai mâncat ciorbă seara de.... nu mai ştia de cât timp. Un vin roşu, pare ideal pentru cei doi.

Maria își ia capotul mătăsos, ieșind din baia cu spumă care ia oferit clipa de relaxare, de care nu mai avusese parte de foarte mult timp!

Deschizând ușă, parfumul lumânărilor abia aprinse oferă o lumină ambientală, romantică. Cearceaful de mătase alb se îmbină perfect cu petalele roșii ale trandafirilor, presărați cu grijă, ca în filmele medievale. Șampania aflată la rece, pe masă lângă două pahare ce  inscripții regale, umplute momentan cu iubire, dorință și pasiune, îi aşteptau. Va fi seară magnifică, pentru ei doi şi poate...nu numai pentru ei....