Bambye: Film - Horns – Coarne

 

Ignatius Martin Perrish are parte de tot ceea ce-și dorește. Are o copilărie fericită alături de prieteni precum Lee care-i salvează viața când acesta se aruncase în apă, din prea multă dorință de a-și arăta puterea. În momentul când apare în oraș Merrin Williams alături de tatăl ei, îi devine prietenă. Cu trecerea anilor, între Merrin și Ignatius se înfiripă iubirea.

În momentul când Ignatius vrea să o ceară de soție pe Merrin, aceasta renunță la relație, deși se vede că suferă din acest motiv. În acel moment, personajul principal al filmului devine alcoolul.

Merrin este găsită în pădure, ucisă cu brutalitate după ce fusese violată. Ignatius este găsit beat în mașina lui, undeva la marginea orașului. În pădure... citește mai departe.

Printre oameni și animăluțe

 

Atunci când suntem copii, ne dorim cu ardoare să petrecem cât mai multe clipe plăcute lângă cei dragi, alături de familie. Când eram mic, nu aveam atâtea oportunități de a ne distra, dar reușeam mereu să fim fericiți.

Programul de la televizor era unul redus, nu pentru că eram copil, ci pentru că așa era pentru toată lumea. Acum, mă gândesc că poate toți erau mici și era obligatoriu să se culce devreme, ca să crească mari!

La ora 19,50 aveam întâlnire cu mama, tata, bunica, sora mea și alți copii din vecini care se nimereau pe la mine ca să ne jucăm, și ne uitam la câteva minute de desene animate. Îmi aduc aminte, că într-o seară, din cauza unei transmisiuni a unui eveniment în direct, emisiunea pentru copii a început mai târziu și implicit s-a terminat mult mai târziu. Mama unor colege de joacă a venit speriată după fetițe, le-a urecheat spunându-le să nu se mai repete întârzierea... De atunci nu s-a mai întâmplat, pentru că programul de desene animate a fost redus până a dispărut.

A fost perioada în care m-am delectat cu “Tom și Jerry”, câteodate apărea ciocănitoarea Woody, Cilli Willi, Pluto sau Cip și Dale. Sâmbătă era petrecere în living, pentru că urmăream “Gala desenului animat” iar la sfârșit, când mieuna pisica ce alerga după un șoricel, așteptam cu nerăbdare următoarea sâmbătă. Pisica noastră Mizzy se ascundea sub masă și acompania pisica animată.

Sursa foto: Album propriu

Apoi a venit o nouă epocă, nu doar în politică dar și în viața mea de copil. După “Ferma animalelor” și “Cartea cărților”, Sandy Belle și Țestoasele Ninja m-au condus spre calea adolescenței. Între timp, în viața noastră a apărut Azorel care se juca cu Mizzy, neștiind că un câine și o pisică nu prea se înțeleg.

Eu nu urmăream doar desenele animate, fiind chiar un mic cinefil. Mergeam la cinema, unde săptămânal erau difuzate filme interesante. Când îmi ocupam locul pe scaunul meu, tremuram la gândul că poate se va așeza în fața mea o persoană înaltă, iar tatăl meu trebuie să-l roage să se lase mai jos, ca să pot urmări și eu imaginile de pe ecran. Atunci am descoperit că oamenii se pot face mici, precum eram eu când mă chema profesoara la lecție. Când era câte un western sau vreun film indian, aveam impresia că s-a spart o conductă în care se află oameni. Dacă nu mergeau părinții mei de dimineață să cumpere bilete, participam la un alt film înainte, cu titlul: “Aveți un bilet în plus?”, protagoniști fiind părinții mei și alte persoane din jurul cinematografului.

Sursa foto: Album propriu

În timpul adolescenței ne-am mutat la bloc iar viața s-a schimbat. Școala era o provocare, iar animăluțele noatre: Azorel și Mizzy făceau zile fripte unor vecini care nu iubeau animalele.

De ce unii oameni nu îndrăgesc animalele, pentru că și ele sunt niște suflete, venite pe lume ca să ne aline singurătatea, supărarea și să se integreze într-o familie mare?

Uneori, soarta se răzbună. Un vecin se plângea că animăluțele noastre lasă murdărie pe scara blocului, iar tocmai când explica această inepție în mod coleric, o păsărică ce trecea prin zonă, și-a scăpat... nevoile pe el!

Sursa foto: InterConFilm - “Lyle, Lyle, Crocodile”

Acum am crescut, sunt mai mare și chiar puțin mai grăsuț, dar pasiunile mele au rămas neschimbate.

Îmi place să-mi adun familia, cu mic cu mare, cu cățel și pisoi, în living pentru a urmări serialele și filmele captivante pe care nu am reușit să le văd în premieră la cinema.

Acum este ușor să-ți cumperi bilet online, să-ți alegi locul în sală, unde să urmărești filmul preferat alături de familie, prieteni, savurând câte o răcoritoare și delectându-ne cu popcorn. Cinematograful reprezintă acum ca și în trecut, un loc de relaxare și un  mod în care publicul  asistă la o mică părticică de cultură.

 ...

Aceste amintiri și comparații între un trecut care pare îndepărtat și un prezent care în curând nu va mai fi actual, mi-au revenit în memorie din perspectiva vizionării mult așteptate a filmului “Lilu, Lilu, Crocodilu’” care va avea în curând premiera la cinema.

După ce am urmărit trailer-ul filmului, am avut impresia că această producție reliefează o părticică din viața, fiind un film de aventură și animație pentru întreaga familie. Filmul va rula subtitrat și dublat în limba română.

Sursa foto: InterConFilm - “Lyle, Lyle, Crocodile”

Dacă stăm și ne gândim, nu prea profund ca să nu obosim, ne putem da seama că viața fiecăruia dintre noi este un film. Noi suntem actori în filmul vieții noastre, iar ceea ce facem, modalitatea în care acționăm, sunt imagini urmărite de către persoanele cu care ne intersectăm, ca urmare a destinului pe care-l avem.

Viața noastră este o aventură, uneori o animație, alteori apare drama, dar cel mai bine este să ne amuzăm, să fim comici ai lumii actuale. O zi fără zâmbet, este o zi pierdută.

Așa că deocamdată, putem viziona și să ne amuzăm la filmul “Lyle, Lyle, Crocodile” ce se lansează la cinema în România în data de 23 decembrie 2022, iar animalul de companie este un crocodil simpatic!

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022.

Moș Crăciun, un copil și un coș de cumpărături

 

A fost cândva... copilărie

Fiecare dintre noi, ne amintim cu drag de perioada copilăriei, când făceam năzbâtii și nu aveam remușcări la ceea ce ar fi spus ceilalți oameni despre noi.

Ne jucam în fiecare zi, învățam atât la școală cât și acasă, mai ales uitându-ne și studiind viața de zi cu zi a celor din jurul nostru. Îmi amintesc când reveneam acasă, iar bunica își făcea cruce văzându-mi starea hainelor, pe care imediat le punea la spălat.

Chiar dacă în perioada copilăriei, jucăriile erau cadourile noastre preferate, am avut momente când devenisem un critic în tendințele vestimentare. Îmi displăceau complet tricourile, soșetele și pantalonii pe care-i primeam cadou de fiecare dată, fiind articole vestimentare identice cu cele primite și la alte sărbători.

Degeaba îi scriam eu lui Moș Crăciun să-mi aducă un costum asemănător cu al său, pentru că am simțit că și eu sunt un cadou pentru familia mea. Dacă aș fi primit acel costumaș de Moș Crăciun, aș fi oferit câte o floare din grădina vecinului, un bulgăre de zăpadă ascuns în congelatorul din frigider pentru cei dragi, dar n-a fost să fie. De asemenea mi-am dorit pantaloni cu multe buzunare, ca să par un magician care are tot ceea ce-i trebuie ca să-i iasă bine fiecare număr special. Dacă aș fi putut eu să-mi aleg hainele de copil, sigur aș fi găsit ceva interesant pe https://answear.ro/c/copii.

Sursa foto: Answear

 

Incursiune în trecut

Sunt un copil atât de mic, că încap în picioare sub masă. Nu contează înălțimea, ci doar mintea, iscusința, inteligență și oportunitatea.

Părinții mei sunt moderni, pentru viața noastră este bazată pe tehnologie. Tata se joacă pe laptop și-mi spune că-i scrie lui Moș Crăciun ce să-mi aducă. Nu are creion, nici hârtie, doar un ecran cu multe imagini frumoase. Începe să deruleze paginile, iar eu încep să-mi manifest dorințele, prin lovituri în masă, răsturnând un scaun pe care se afla un telefon mobil și un castronel cu ciorbă care intră în contact unul cu altul.

Mama adună obiectele de pe jos și se apucă de curățenia de Crăciun, iar tata apasă pe imaginea cadoului pe care mi-l doresc, adică pe un produs de încălțăminte copii pe answear.ro, mai exact pe cizmele de zăpadă pentru copii din colecția Geox, un model izolat wykonany cu o combinație de material sintetic, textil și piele naturală. Cizmele se încheie cu scai (scap de enervatele șireturi), are talpă anti-alunecare (găsesc eu niște pungi ca să mă dau pe zăpadă), are vârf rotund, iar interiorul este confortabil.

Tata este fericit că a găsit un cadou ideal, care are la bază tehnologia Geoc Respira, datorita talpei în trei straturi cu sistemul de perforări care respiră îmbunătățind ventilarea  permiâînd îngrijirea sănătății picioarelor. Mama aprobă tacid materialele din care este realizată cizmulița: gamba - material sintetic, textil și piele naturală, interior - material textil, piele naturală și lână, iar talpa este realizată complet din material sintetic.Sunt bune să mă arunc cu ele în băltoace...

Sursa foto: Answear

 

Moș Crăciun Junior

Într-una din nopțile friguroase, mă strecor din pătuț și mă duc la laptop-ul lângă care doarme tata. Încep să mișc din mouse, fără a mă speria și mă uit după copii. Găsesc jucării, fete și haine. Deși îmi plac colegele de la școală, eu sunt atras de ținutele vestimentare. Văzând cum face scrisorile/cumpărăturile tata și cu mama, îi imit punându-mi niște produse în coșul de cumpărături.

Îmi place mult produsul Reima geaca de puf pentru copii culoarea rosu, asemănător costumației lui Moș Crăciun care coboară pe horn, dar eu aș veni pe sub masă oferind și eu precum Moș Crăciun, cadourile la care mă gândesc: flori și gheață. Voi fi un Moș autentic, anonim, având capul acoperit de glugă. Geaca ar fi cel mai  bun prieten al meu, ferindu-mă de frig și zăpadă.

Această geacă de puf este un model izolat ce este confecționat din material neted și conține materiale realizate din fibre reciclate. Umplutura este realizată din puf (60%) și pene naturale (40%), care provin din surse responsabile care se ocupa de creșterea etică a păsărilor. Modelul de geacă are fason drept, se încheie cu fermoar și scai, având și mult doritele buzunare. Materialele folosite pentru realizarea gecii sunt: baza este din poliamidă 100%, căptușeală din poliester 100%, iar zona de acoperire este din poliuretan 100%.

Prin certtificarea Responsabil Down Standard se garantează că producătorul a pus în aplicare recomandările pentru reducerea la minimum a suferințelor păsărilor reproducătoare (inclusiv - obligația abținerii de la obținerea pufului și a penelor de la păsărilor vii).

Sunt de acord cu informațiile citite, așa că lansez comanda și aștept produsul, cu nerăbdare, gândindu-mă la fețele pe care le vor face părinții mei, văzând cum vine Moșul cel ascultător, aducându-mi mult mai multe din cele ce-mi doresc.

Sursa foto: Answear

 

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2022.

 

 

Acolo unde tehnologia este alături de noi

 

Amintiri din copilărie și nu numai...

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieții. Atunci când am fost mic, atât de mic că mă ascundeam sub mesele din casă, mă bucuram de toate privilegiile existente, care pe atunci nu erau prea multe. Aveam o imaginație bogată, iar joaca obișnuită se transforma într-o adevărată aventură. Când am început să merg la școală, am descoperit taina numerelor și a literelor. Caligrafia nu mi-a plăcut, matematica a rămas o taină, dar limba și literatura română m-au cucerit.

Scriam atât de urât, încât nici învățătoarea la început și nici profesorii ulterior, nu înțelegeau prea multe din cele așternute de mine pe paginile din caiet. Astfel am fost pus de mai multe ori în situația de a citi ceea ce am scris, iar uneori inventam și completam cele notate pe foi, deci îmi cultivam imaginația. Scrisul meu, îl înțelegeam doar eu și sora mea, care-mi corecta greșelile și mă enerva că avea unele fixuri de ortografie, care acum în prezent, le am și eu! Cel mai mult îmi plăcea să fac compuneri, pentru că creativitatea zburda. Matematica nu mi-a plăcut, pentru că nu puteam improviza, fiind vorba doar de cifre și calcule.

În adolescență citeam mult și uneori mă gândeam și schimbam ideea cărții, astfel că m-am hotărât să-mi concep propriile povești, pe care le adunam în caiete pentru viitor, precum părinții mei puneau murăturile pentru iarnă.

În momentul terminării studiilor universitare, mi-am dorit cu ardoare să-mi concep lucrarea de licență pe computer, deși nu dețineam așa ceva. Am primit împrumut un calculator de la o vecină și m-am pus pe treabă, ajutat și instruit de aceasta. Totuși, la un moment dat, s-au încurcat paginile din word, astfel încât a trebuit din nou, să improvizez. După ce am reușit să trec de examenul de absolvire, m-am decis să-mi cumpăr un calculator ca să perseverez în pasiunea mea. După câteva luni, am reușit să-mi achiziționez obiectul mult dorit, l-am luat acasă și mă uitam la el. Nu știam să-l utilizez, dar m-am apucat de invățat, fiind autodidact iar în scurt timp, am reușit ceea ce mi-am propus, să mă descurc excelent cu noua tehnologie.

Încet dar sigur, pe lângă creativitatea care m-a preocupat, noua tehnologie a venit precum o mănușă peste degetele înghețate în plină iarnă. Computerul a fost alături de mine, chiar dacă a trebuit să înlocuiesc unele periferice PC.

Între timp am descoperit alte facilități ale tehnologiei și am început să mă relaxez cu diferite jocuri, astfel că a trebuit să înlocuiesc tastatura pentru că literele A și S erau cam șterse de la desele interacțiuni degete-taste și doar le intuiam poziția, conform unei obișnuințe specifice. Între timp m-am perfecționat, ținând pasul cu tehnologia și mi-am completat “joaca” cu accesorii precum o sursă, carcasa Spacer, mouse și scaun de Gaming. 

Sursa: Spacer

 

Amintiri de blogger și nu numai...

În prezent, am un laptop care mă însoțește peste tot și este completat sau înlocuit, după caz, de tabletă. Telefonul mobil nu-mi lipsește, fiind mereu în buzunarul din spatele pantalonilor. Atunci călătoresc pentru a participa la unele evenimente ce țin de lumea artei, a scrisului, tehnologia m-a răsplătit cu un adaptor Universal pentru călătorii care-și are locul bine stabilit în rucsacul de Sport si calatorie.

Sursa: Spacer

Uneori mă apucă inspirația în toiul nopții, iar pentru a nu deranja pe ei din jur, dacă există cineva, și totuși să pot vedea ceva pe laptop, am o lampă cu led care mă ajută să navighez chiar și pe întuneric.

Sursa: Spacer

Uneori stau și mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat tehnologia?

În primul rând nu am fi avut internet, iar comunicarea s-ar fi realizat din vorbă-n vorbă, prin scrisori (unele indescifrabile) sau prin intermediul presei scrise. Astfel nu ar fi existat rețelele sociale, prieteniile virtuale, blogging-ul, vlogging-ul și multe alte lucruri ale căror lipsă, astăzi ar fi de neconceput.

Gândindu-mă la mine, care în prezent, de multe ori nu reusesc să citesc ceea ce abia am scris cu pixul, evoluția tehnologiei m-a sprijinit în satisfacerea hobby-urilor, astfel încât viața să fie complexă, combinând pasiunea și rațiunea.

În acest moment, pot spune că mi se potrivește sintagma  Tehnologia la tine acasa, pentru că în timp ce scriu, ascult muzica în surdină, la boxe și mă gândesc la ceea ce-mi va rezerva viitorul.

În curând vom ajunge să folosim tehnologia pentru tot ceea ce avem nevoie în viață...

 

Undeva în viitorul apropiat

Mi se face foame, intru pe un streaming și printr-un video îmi verific produsele din magazinul virtual, aleg conform opțiunilor și a preferințelor mele, verificând etichetele și apoi le introduc în coșul de cumpărături, achit online iar o dronă mi le transportă în câteva minute la mine acasă.

După ce savurez mâncarea, intru pe laptopul amplasat pe masa inteligentă și încep să vorbesc, iar cuvintele se transformă în litere, propoziții, fraze care se trasmit instantaneu în rețea. Înainte de a finaliza articolul, îmi apar like-uri și comentarii, care-mi pot schimba, sau nu, direcția creativității. Cu ajutorul unui mouse, îmi derulez paginile și apoi dau bifa finală.   

 

Sursa: Spacer

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022.

Un manual, o profesoară și ... matematica

 

Se aude soneria. Nu este acel sunet plăcut, ci unul care ne cheamă în clasă. Mă așez în banca mea și-mi caut ghiozdanul. Îmi aduc aminte că nu am manualul în el și încep să-l caut prin cotloanele băncii. În timp ce găsesc cartea, privesc cu teamă spre ușa clasei, iar cu speranță spre colegi.

În prima bancă, o mogâldeață începe să numere pe degete. În fața mea, fata se tot agită iar eu urmăresc codițele... Aștept să se oprească de fluturat în vânt și-mi întind mâna, trăgând de una dintre ele. Fata scoate un țipăt scurt de surprindere, se întoarce spre mine și-mi dă una cu manualul în cap. În timp ce simt fiorii științei trecând prin capul meu, în urma contactului cu cartea, colegii mei se ridică în picioare pentru că apare doamna profesoară.

Îmi frec ușor capul, nu de durere, ci pentru a-mi muta știința, în echilibru, în mintea mea. Uitând manualul la școală, n-am putut să-l pun sub pernă, noaptea, pentru a se lipi învățătura de mine în timpul somnului.

Între timp ne pregătim foile pentru lucrare și începem să copiem problemele de matematică de pe tablă. În timp ce scriu, deja îmi vin soluțiile problemelor în minte. Noroc de contactul cu manualul!

Începem să scriem fiecare ce știm, în timp ce doamna profesoară ne privește de sub ochelarii ei groși. Mă uit în stânga, în spate, pentru a prinde o idee legată de abordarea ultimei probleme. Am colegi care încep lucrările, cu sfârșitul!  În timp ce privesc intens, aud o respirație greoaie. Doamna profesoară se uita la mine, fiind chiar lângă banca mea. Eu sunt calm și iau guma de șters de la colegul meu, spunând:

-                            Mi-am pierdut guma!... - după care soptesc pentru mine, că am găsit gluma.

...

Mă așez timorat în banca indicată de unul dintre organizatori. Mă uit în jur și constat că toți cei de acolo sunt extrem de serioși, de parcă s-ar află la un Congres. Apare un profesor care se așează în ultima bancă.

După câteva minute, apare o altă elevă, o brunetă care se așează la catedră. Este frumoasă dar și îndrăzneață! Dacă vine profesorul titular la acea catedră și o vede!

În câteva minute se deschide ușa din sală și apare un bărbat cu o doamnă. Sunt profesorii... Tocmai au văzut-o pe fata de la catedră. Vai, ce-o să-i facă! Spre surprinderea mea, îi dau foile de examen, ne urează succes și spor, după care ies din încăpere.

Colega brunetă începe să scrie de pe foaie pe tablă. Acum înțeleg și eu, nu este o colegă, ci doar o altă profesoară. După ce termină de scris datele pe tablă, se uită la noi. Eu zâmbesc și mă uit în stânga și în dreapta. Până să revin cu ochii la foaia mea, profesoara este lângă mine și-mi spune:

-          Aici ești la Olimpiada de matematică, n-ai voie să întorci privirea!

Înghit în sec și continui să scriu, dar tot îmi aruncc, la figurat, privirea în jur. Zâmbesc și revin la problemele de matematică. În timp ce mă concentrez, constat că locul de lângă mine, din banca, se ocupă. Mă uit la noul meu coleg de bancă și o văd pe profesoara brunetă!

....

Anii trec, vremurile se schimbă, dar știința rămâne în continuare o componentă importantă a dezvoltării personale a fiecăruia.

Uneori o carte în cap, sau o profesoară care-ți stă alături și prin frumusețea ei inspiră, pot fi elemente esențiale pentru evoluția noastră.

Olimpiada în general, iar cea de matematică în special sunt adevărate piste de lansare pentru elevii care  doresc să-și creioneze destinul folosind inspirația și cel mai mult, pasiunea lor.

Știința evoluează indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Chiar dacă școala se desfășoară mai mult la nivel de online, Olimpiadele școlare continuă să existe și să pregătească viitoarele valori. Brio Challenge (numită și Olimpiada Digitală de MATE) este un concurs deschis tuturor copiilor pasionați și buni la matematică, de la clasa I până la clasa a XII-a. Această competiție a ajuns la a doua ediție, oferind copiilor șansa de a deveni olimpici digitali la matematică și de a câștiga premii atractive precum: laptopuri sau console de jocuri.

Eu, acum m-aș întoarce în clasa a VIII-a, pentru că este perioada când de obicei ne dăm seama, ceea ce dorim de la viață și decidem pasul următor.

Dacă stăm și ne gândim, nu există persoane care să nu aibă amintiri plăcute legate de școală. Voi, dacă v-ați putea întoarce în timp, în ce clasă ați vrea să reveniți? Bine ar fi, să revenim în trecut, dar să avem mintea și gândirea de acum....

 

Suflet de copil

În timp ce mă plimbam pe stradă, atenţia îmi este atrasă de agitaţia din jur. Lumea era în continuă mişcare, grăbită şi agitată.

Doar o femeie cu burta mare, care ţinea în fiecare mână câte un copil, făcea discordanţă cu ceea ce se întâmpla. Era clar, că în burta ei, stătea la pândă un al treilea prichindel. Ea se plimba alene, fiind însoţită de un bărbat, a cărui burtă era chiar mai mare decât a ei! El, sigur nu era gravid!

Privindu-i, îmi aduc aminte că trebuie să fac cumpărături, pentru că o să-mi vină în vizita prietenii, împreună cu mogâldeaţa lor. Stau în cumpănă, gândindu-mă la ceea ce trebuie să cumpăr, ce ar fi util, necesar şi ideal.

Neapărat trebuie ca acel ceva, pe lângă utilitate să fie plăcut şi să cucerească un copil, care trăieşte în lumea a tot ceea ce există, de la micul nimic, la marea descoperire.

Încep să-mi aduc aminte de copilăria mea, care este una ... îndepărtată. Mie-mi plăceau jocurile în care îmi puneam imaginaţia la lucru, gândeam, construiam şi concuram cu cei din jur. Aproape mereu câştigam, dar nu pentru că eram prea bun, eram doar un copil! Fiecare părinte face orice pentru copilul său.

Data trecută, când mogâldeaţa ne trecuse pragul, l-am uimit cu un joc lego  pe care-l încercasem şi eu, petrecându-mi câteva nopţi alături de acesta! Când a trebuit să-l ofer cadou, mi-am propus să-mi cumpăr şi eu un asemenea joc…parcă dădusem în mintea copiilor.

Normal că am continuat să mă joc, lego şi cu mogâldeaţa, fericit că are companie în lumea lui.

Categoric că ceea ce găsim pe piaţă, nu sunt doar jocuri pentru copii , sunt obiecte care îndrumă paşii celor mici în lumea educaţiei, a cunoaşterii, a pasiunii!

Timpul a trecut şi întâlnirea cu mogâldeaţa a venit!

Mogâldeaţa a intrat, aşa cum era de aşteptat, s-a oprit în mijlocul camerei privind în jur:

-          Cu ce ne jucăm?

Privirea copilăroasă dar serioasă a atras diferite comentarii hazlii ale celor prezenţi, în timp ce acesta mă ia de mână conducându-mă sub masă, aşteptând să prestăm ceea ce aştepta cu nerăbdare!

Atunci am scos jocul lego, proaspăt achiziţionat şi mogâldeaţa a sărit în picioare, răsturnând o vază care se afla pe masă, îmbrăţisându-mă, atât pe mâne cât şi pe soţia mea, continuând apoi cu părinţii. Apoi a privit cu satisfacţie spre joc şi a început să desfacă ambajlajul, chiar mai repede decât ştergea soţia mea, apa care se prelingea pe masă.

Mogâldeaţa a revenit la mine şi am pornit în construirea monumentului Lincoln. Câteodată se oprea atent, ridica mâna, se gândea şi-mi oferea mie obiectul constructiv din mână.

Încet dar sigur, monumentul lui Lincoln a fost finalizat iar mogâldeaţa începuse să danseze, ca indienii când îşi recucereau teritoriile.

Nimic nu este mai frumos decât privirea fericită a unui copil care încet dar sigur, face primii paşi spre „gimnastica” minţii.

Construcţia a fost finalizată repede, pentru că aveam experienţă. Cu o seară înainte, am stat să construiesc monumentul, ca un copil nerăbdător! Mai greu a fost să reambalez jocul....

Oricât de „mare” ai fi, mai ai nevoie câteodată, de o mică joacă, de o urmă de copilărie...

Timpul trece, azi esti mic, mâine esti mare, dar contează cum ai trăit! Jucăriile înfrumuseţează viaţa copiilor mai ales că-i conduc spre cărarea vieţii.

Aşa cum în spatele succesului unui bărbat se află o femeie, aşa şi în sufletul fiecărui om, se regăseşte un copil.

Ca în copilărie….

Magazinele online au acaparat piața de clienți. De multe ori, este mai ușor să dai un clic pentru o comandă, decât să mergi la un magazin fizic, să te enervezi pe drum pe diverși șoferi, să nu afli informațiile dorite din cauza lipsei personalului sau a informării acestora ( mai ușor le afli apelând internetul de pe telefonul mobil). De asemenea nu trebuie să te agiți după un  loc de parcare, pentru ca la plecare să cauți disperat, locul unde ți-ai lăsat mașina!

Aceste magazine online, au tendința de a oferi pe lângă suportul tehnic și anumite facilități care nu sunt de neglijat.

Un exemplu recent pentru magazin online este TotalMag  care deși este un magazin virtual nou, ne poate reaminti de copilărie, de trecutul plin de amintiri. Cine nu și-a construit un binoclu pentru a porni la lupta de zi cu zi, cu inamicii săi, alături de prieteni! Fiecare copil, a fost un erou, fie el și virtual, uneori, în copilărie.

La acest magazin, am găsit un binoclu special, un binoclu de zi  care mi-a readus nostalgia după vremurile trecute.

Acest obiect este mai mult necesar pentru iubitorii drumețiilor. Poți admira peisaje mirifice, poți descoperi obstacolele de pe drum, poți distinge calea de urmat...

Acest tip de binoclu, își dă aripi atunci când vrei să te deplasezi undeva departe, iar privind prin telescop ai impresia că ești la trei pași de destinaţie....

Acest binoclu are o carcasă compactă și ușoară, cu un corp construit cu unghi și fabricată prin umplere cu azot, pentru a fi impermeabil. Sticla ED (adică Extra Low Diffusion) este o sticlă cu difuzie a luminii ultra-redusă. Produsul este o marcă de prestigiu, Nikon, iar greutatea produsului nu depăsește 470 de grame.

Pentru cei pretențioși, care vor să fie observatori și pe timp de noapte, există binoclu special, de noapte, cu ajutorul căruia , poți vedea ca și ziua...deși noaptea nu-i ca ziua!

Cine caută, găsește!

COPILaria

Copilăria a trecut dar în sufletul nostru rămânem mereu copii!

Important este ca acest lucru să rămână doar în suflet nu şi în fapte.

Copii am fost, oameni suntem!

Copilăria este perioada cea mai dragă tuturor. Părinţii şi rudele au grijă de noi, apoi noi la rândul nostru, trebuie, în timp, să avem grijă de alţii, poate chiar de cei care ne-au purtat grija copilăriei!

Viaţa trece, dar amintirea copilăriei rămâne în memoria noastră, cu bucurii, cu regrete, iluzii şi deziluzii...

Ne amintim de jucăriile favorite, de plimbări, de „suferinţele” copilăriei care nouă ni se păreau uneori atât de mari, când de fapt erau nesemnificative....

Toţi trecem prin copilărie, indiferent de durata vieţii noastre.

Copilăria ne marchează, iar în timp descoperim ce bine era dacă mai eram....copii!

Important este să creştem şi să ne maturizăm, să fim independenţi, să nu ne purtăm în viaţă, mereu ca nişte copii....Sau să fim nişte copii maturi....

Să nu încercăm să facem COPIlăria celor din jur să fie la fel ca a noastră, să o facem însă, să fie benefică pe planul dezvoltării acestora.

Să nu le impunem să fie copy-paste, ci doar copiii....Unici, în felul lor!

Amintiri …copilărie

De câte ori ştiam că se apropie perioada lui Moş Gerilă, sentimentul de bucurie domina existanţa copilului…

Fiecare dintre noi, obligatoriu, trecem prin copilărie, indiferent unde ne va conduce viaţa în viitor. Toţi am fost , sau încă suntem…copii!

Când eram atât de mic, că părerea mea nu conta…doar dorinţa mi se mai îndeplinea ( din când în când ), luasem o hotărâre: când voi creşte, voi avea banii mei şi-mi voi cumpără nenumărate jucării!

Visam frumos, cu ochii deschisi, la trenuleţe, avioane …. Jucarii si jocuri   în general. Când primeam haine, nu prea mă interesa …moda! Eu vroiam să am jucării multe, colorate şi diverse.

Anii au trecut, copilăria a rămas undeva….departe….dar timpul nu mă mai lasă să fiu copil! De aceea , trebuie să ne asigurăm, ca acei copii, de azi, să-şi trăiască efectiv, copilăria, chiar dacă acum , Moş Gerilă este Moş Crăciun, fiind ajutat de frumoasele Crăciuniţe!

De sărbători, adulţii, mai au puţin timp lier şi pentru alţi membri ai familie, fie copii, nepoţi….şi restul! J

Pe Babytrend am găsit în secţiunea:  Jucarii– Jucarii din lemn  ceva atât de util pentru copii, cât şi pentru cei care mai vor să fie copii, pentru un anumit timp…Un set complet de jocuri, realizat din lemn, cu următoarele jocuri de societate: şah, backgamon, moara, cine râde la urmă , domino, pioni, cărţi de joc, zaruri .... este extrem de util!

Când eram mic jucam „Nu te supăra frate”, dar mai mult se supăra sora mea...deci era „Nu te supăra ...surioară? J”.

Amintiri...care pot readuce, pentru câteva clipe, momentele copilăriei, alături de cei mici. Dacă ne plictisem de „jucat”, îi putem lăsa în compania altor jucării, le putem oferi , la fete: set de mărgele ( pentru a îmbina joaca şi moda), iar la băieţi, printre altele, camionul care transportă maşini, timp în care, noi să ne ocupăm de treburile ...oamenilor mari!

Acum există multiple oportunităţi de a găsi produse utile, plăcute şi necsare pentru copii. Putem satisface fiecare dorinţă, şi ....chiar mai mult!

Putem achiziţiona produsele dorite, indiferent de vârsta copilului, fiind de toate, pentru toţi! Chiar şi pentru cei mari! J

Bucuria celor mici, fericirea celor mari!

Un tată:
- Acum mi-am dat seama de ce erau aşa de frumoase sărbătorile de Crăciun, când eram copil: atunci NU EU plăteam cadourile... J

Corect! Dar se pot găsi şi alternative…