Eu și cafeaua – un cuplu imbatabil

Eu și cafeaua ne-am intersectat de multe ori. Pot spune că am trei amintiri memorabile cu acest produs, exact câte silabe conține acest cuvânt.

Prima mea  întâlnire cu ea, a avut loc în copilăria mea îndepărtată, pe vremea când eram doar o mogâldeață, care se ascundea sub masă, plimbându-se printre musafiri. Ajungând în bucătărie, unde mama mea pregătise la  ibric câte o porție de cafea boabe pentru invitați, m-am gândit să încerc și eu acel ingredient, nu doar să mă joc că ...  beau cafea din cescuțele de jucărie.

Am gustat și mi-a plăcut... am băut iar și cantitatea din ibricul pus pe masă scădea vertiginos. Deodată o aud pe mama mea, anunțând musafirii că „merge după cafea”. Panicat, ca să nu găsească lipsa la inventar, am completat zațul rămas cu o două căni de apă și am fugit în sufragerie, sub masă, la locul meu obișnuit. După ce invitații au fost serviți cu licoarea magică, am auzit o vorbă care m-a făcut să gândesc: „E slabă!”. Oare la ce se referea, că vizitatorii erau cam supraponderali.... Eu n-am aflat răspunsul la întrebare, așa cum nici ei nu au descoperit din ce motiv, în noaptea respectivă am avut atâta energie ....

A doua aventură cu o cafea, a fost la unul dintre cele două evenimente anuale la care nu pot lipsi: petrecerea de sfârșit de an al companiei unde lucrez și aniversarea soției. La ziua mea, pot absenta dacă primesc cadouri și poate uit că îmbătrânesc.... Ultima oară am primit cadou un aparat pentru monodoze de cafea care mi-a satisfăcut exigențele. Revenind la a doua aventură cu cafeaua care a avut loc la petrecerea anuală a companiei, pot spune că am reușit să descopăr liniștea sufletească. Tot timpul aveam divergențe cu o anumită persoană, indiferent ce ne transmiteam și ne comunicam, avea un alt context decât ceea ce vroiam să emitem. Când toți colegii au dispărut în agitația petrecerii, noi ne-am retras la o cafea și am reușit să ne redescoperim atât pe noi, cât și gândurile noastre. Așa cum alcoolul își întunecă mintea, cafeaua ne limpezește creierul și concepția asupra vieții. De atunci, ne începem fiecare dimineață de la servici, cu obișnuita cafea la birou.

Dar întâmplarea care m-a marcat, cred că atât pe mine cât și cafeaua, a fost cea care îmi influențează și astăzi viața și destinul. În perioada studenției, la prima oră de curs, m-am trezit cu o colegă nouă... așa cum de fapt eram noi toți. De când am văzut-o am simțit că m-am îndrăgostit. Era atât de frumoasă și avea un păr... ca un gogoșar. Mie îmi place atât gogoșarul cât și ardeiul copt. Ardeiul copt poate avea mai multe culori, dar gogoșarii sunt unici.

Mereu am vrut să atentez la... atenția ei dar mi-a fost teamă, iar timiditatea m-a învins. De câte ori ieșeam în grup, încercam să ajung în preajma ei dar, după câteva minute totul mi se părea o misiune imposibilă. M-am decis, la banchetul de la absolvirea Facultății, se revin la ea, după ce termin armata și am un rost în viață.

Am fost ultimul care a prins armata... nu că aș fi fugit după ea, dar după aceea, s-a renunțat la obligativitatea ei. Am crezut că la final, voi fi un bărbat hotărât, dar am ieșit doar bolnăvicios. Apoi am aflat de la un coleg comun din perioada studenției, că ea a emigrat în Canada. Am sunat-o pe telefonul fix de acasă și nu a răspuns... Când am reușit să vorbesc cu părinții ei, mi-ai spus că ... nu este acolo, s-a mutat. Am suferit și mi-am continuat călătoria prin viață.

Următoarea iarnă, m-am îmbolnăvit și m-am dus la medic, unde am revăzut o altă colegă din facultate și am aflat că fata cu părul de gogoșar nu plecase... doar se mutase la bunicii ei. Am aflat numărul ei de telefon și am sunat-o cu inima cât un purice. Mi-a răspuns, am vorbit, inima a crescut ca un ardei... și ne-am stabilit o întâlnire, în centru, la o cafea.

Ziua mult așteptată a fost una agitată. Mi-am schimbat stilul vestimentar de trei ori, m-am bărbierit de două ori și am plecat la întâlnire cu o oră înainte. Am fost fericit când am văzut-o. Ne-am plimbat, am savurat câte o cafea și am mers prin centrul orașului. Ea a intrat în fiecare magazin, supunându-mă astfel unui test neplăcut, dar de viitor. Am rezistat eroic știind că vom savura o cafea încă o cafea, după care o voi conduce acasă.

Au trecut zece ani, iar eu continui să savurez câte o cafea cu ea, dar în liniștea propriului nostru cămin.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017 în timp ce am băut o cafea care mi-a redat energia care vroia să plece la somn... adică la culcare nu la pescuit!