Aventuri neobișnuite pentru zile obișnuite

Este o dimineață specială. Azi avem petrecere! Dar nu din cauză că este vineri, ci pentru că prietenii noștrii din copilărie, au venit la noi în oraș și vor sta trei zile...și nopți!

Mă agit să plec la servici pentru că oricum voi reveni acasă mai repede, pentru a primi vizitatorii așa cum trebuie, cu mâncare și băutură pe masă.

Nu-mi găsesc cheile și o strig pe soția mea, care se afla la cratiță. Ea vine speriată de tonul vocii mele și mă amenință cu polonicul  pe care-l ținea în mână. Ne apucăm să căută obiectul pierdut pe sub masă, în pat... sub pat. Nimic. Deodată se aude un sunet alarmant și apoi liniște... S-a oprit centrala termică din cauza emisiei de gaz. Mă duc și repun valva în funcțiune, moment în care soția mea deschide larg, fereastra... S-a ars mâncarea... au plecat caloriile la plimbare... Nu apuc să aud bombănitul soției pentru că-mi găsesc cheile și fug pe scări în jos, văzând umbra polonicului agitat, pe pereții albi din hol.

Ajuns la servici, constat că timpul trece mult mai lent ca în alte zile. Prietenii mă sună și mă anunță că vor ajunge la noi, doar pe seară. Dacă tot m-am învoit, decid să merg în vizită la părinții mei.  După ce comunic soției mele schimbarea de program, sun și comand un meniu special pe care să-l ofer și celor care mi-au dat viață, de fapt ceva care-mi place mie: șnițel cu cartofi prăjiți și salată de ardei copți/

Părinții mei sunt fericiți când apar inoportun șți mai ales, că pregătesc masa. De fapt, doar golesc totul de pe fața de masă și scot cartoanele cu mâncare. Ca de obicei, nu gust mâncarea până nu pun multă sare. Iau prima înghițitură și mă strâmb: cartofii sunt dulci. Poate din cauza prăjiturii servite la servici, cu ocazia aniversării unui coleg. Mai iau o înghițitură... și renunț. Abia atunci remarc că luasem din greșeală zahărul în loc de sare....

Spre bucuria mea, acasă, soția pregătise același fel de mâncare... pregătit ca la carte, mai mult la sigur datorită faptului că eu nu am fost acasă să o deranjez. Apar musafirii și după obișnuitele discuții preliminare, schimburi de cadouri ne asezăm înfometați, la masă. Soția mea ne spune că nu a pus sare și condimente, pentru ca fiecare să-și prepare meniul, cum vrea. După cum îmi cunosc amicii, le pun eu sare suficientă din solniță și atacăm bucatele: șnițel, cartofi prăjiți... cam acri. Probabil am reticiențe de la zahărul din porția precedentă. Mai iau o înghițitură... la fel. Musafirii se opresc și ei din servitul mesei. Soția mea, face ochii mari și se uită la mine, la solniță:

-          Ai pus...de acolo....

-          Da. Sare.

-          Este sare amară... o folosim pentru altceva...este oricum sănătoasă! – susține soția mea.

Deci, azi am stricat de două ori mâncarea pregătită pentru întâlnirea ți vizita mult așteptată. Carne nu mai avem, cartofii... pa, deci o să stăm doar să bem.... Poate uităm de mâncare.

Prietenul nostru, la ideea soției lui, ne propune să comandăm mâncare chinezească. Pare o idee bună, mai ales că facem o comandă în grup. Intrăm repede pe situl restaurantului Wu Xing ca să ne alegem ceea ce dorim deși avem unele dubii legate de preferințe și denumiri. Niciunul dintre noi nu vrea ceva identic cu altcineva, dar am încerca fiecare dintre noi, mai multe tipuri de mâncare... Impasul apărut, se rezolvă rapid cu soluția oferită de Share and Play

Până la urmă ne-am comandat  în medie trei cutii de persoană: una cu orez (măcar nu mai punem sare pe ei, ca pe cartofi), una cu carne dulce și alta cu carne iute (nu carnea în general, doar sosul, că tot verificasem aceste combinații anterior...) și normal, una cu salată. Apoi am ales specialitățile....Ciudat, că toți am ales câte o ciudățenie: furnici în copac (prietenii și soția mea), urechi de lemn și cartofi picanți (eu!). Sper să nu înceapă să umble prin copaci și eu să nu aud nimic cu urechile mele....

După savurarea comenzi am respectat regulile jocului și ne-am imaginat o mulțime de lucruri care se pot realiza din 12 cutii,  putând participa la un concurs unde aveam sanse la marele premiu un smartphone Huawei P10Lite.... Huawei, normal! La orice comandă de grup, se alege una dintre cele patru provocări, se construiește personajul ales, se fotografiază și se înscrie în concurs, doar pînă la 15 decembrie 2017.  Se acordă atât premii săptămânale cât și premiul cel mare, telefonul!

Când avem opt mâini dibace, ce putem construi din 12 cutii goale? Un lotus, care este o aură energetică, care ne-a transmis energie pozitivă și gânduri bune, după care am bătut la pas toate pădurile din jurul localității, feriți de urșii care se plimbau pe lângă noi. Natura a fost alături de noi ca să petrecem momente plăcute și de neuitat. Eram ca niște furnici cu urechi de lemn, care ne plimbam printre copaci!

PS: Am comandat mâncare chinezească și în următoarele zile, pentru a putea călători făre stres și mai ales ca să avem mai multe sanse la concurs!

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2017, așteptând mâncarea... nu gătită, doar comandată de această dată! Uneori o mică greșeală, conduce spre mari descoperiri....