Aventuri neobișnuite

Alerg ca să nu ratez autobuzul și mă ciocnesc cu o fată frumoasă care se juca pe telefon și semăna cu Karen Gillan. Îi ridic telefonul din iarba unde se ascunsese și mă scuz, pornind în viteză spre stație, sub privirile uimite atât ale fetei cât și ale unei bătrâne care oftează și comentează:

-          Tineretul de azi!

Nu am timp să ascult continuarea urcând în viteză în autobuzul care se pregătea de plecare, evitând în ultimul moment o groapă nesemnalizată. Mă asez pe un scaun și-mi trag răsuflarea... adorm.... dar mă trezesc brusc, conștient că trebuie să cobor, și aproape că sar din autobuzul care se punea în mișcare în timp ce închidea ușile. O pornesc ca de obicei spre stângă și nu recunosc nimic! Se pare că am coborât în altă stație. Încerc să fug după autobuzul care dispare, lăsându-mă în pustietate. Continui să alerg și așa cum de multe ori nu avem o a doua sansă, nimeresc într-o groapă... cad și....

Simt o durere de cap... este din cauza soarelui arzător. Mă uit în jur și văd nisip. Caut telefonul să identific locația dar constat că acest obiect este inexistent. Trebuie să merg la umbră. Am nevoie de apă... lichide! Privesc spre soare și văd direcția în care se deplasează. Mă îndrept în sens invers. Merg în neștire până văd jungla. N-am crezut că voi ajunge să mă bucur de copaci! Simțeam că renasc la umbra lor... Alerg și pătrund în verdeața atât de mult dorită dar care din păcate, începe să lipsească cu desăvârșire din orașul meu.

După primii pași, găsesc un cocoș. Un copac, nu pasărea...Mă urc în el și-mi iau primele zgârieturi dar reusesc să sparg un asemenea fruct care-mi potolește setea. Mi-e foame. Cobor și mă îndrept spre un bananier.

Între timp văd un leu. Ne uităm unul la altul și încep să mă gândesc. Nu este moneda noastră națională, ci un animal feroce! Mă simt ca într-un film de acțiune. Trebuie să fiu optimist că dacă devin pesimist sigur, destinul meu va fi fiu devorat de acest animal. Merg încet în sens opus fiarei și mă trezesc săltat în copac de o maimuță. Ne uităm unul la altul ca doi prieteni care se regăsesc. Doar maimuța este strămoșul omului! Văd o banană și o culeg cu teamă. Mai iau una și încep să le mănânc. Maimuța pleacă dar cineva îmi „fură” o banană. Mă uit atent și văd un bărbat, care se ascunde. Puțin mai departe, printre crengi, o zăresc pe fata cu care mă intersectasem, în mod ciudat, când alergasem după autobuz. Încerc să mă adresez acestora dar bărbatul dispare printre crengi. Trebuie să fim o echipă pentru a reuși să revenim acolo de unde am plecat!

Se lasă frigul. Cobor din copac, privind atent în jur. Adun crengile din jur și  iau niște pietre pe care le frec intens, sub privirile ațintite ale celor din jur și ale leului care se tot apropie.

Până la urmă apar primele scântei și lemnele uscate de arsiță, se aprind. Avem foc. Încet, dar sigură, fata se apropie de mine. După câteva secunde apare și bărbatul care-mi luase banana, urmat de un alt băiat care se juca cu o minge de ping-pong, fiind jucător de tenis de masă. Ne asezăm în jurul focului să ne încălzim. Începem să comunicăm și să facem schimb de informații, ca la un foc de tabără. Lipsa datelor și comunicarea imperfectă sau ineficientă ne alungă din start orice sansă de supraviețuire.

Simțim că se apropie ploaia, deși este cald. Aprindem capete de bețe înfpșurate în frunze uscate și culegem alte frunze, mai mari, pentru a ne construi o mică căsuță, ca o cabană de vacanță. Tocmai am zărit un urs care se uita la noi. Nu mă sperie, pentru că am mai văzut așa ceva și-n orașul meu. Facem lumină mai puternică și acesta se îndepărtează. Îmi pare rău că nu pot face o poză cu el, așa cum am tot visat să se întâmple și acasă, când îl vedeam pe străzi, coborând din pădure.

Avem mai multe posibilități să ne întoarcem la viața noastră. Se pare că am călătorit în spațiu dar nu și în timp. Acum timpul pare o veșnicie, pe când în viața noastră de zi cu zi, acesta trece grăbit, făcându-ne să ratăm momente importante din viață. Poate tehnologia avansată, telefoanele, consumul energetic, acei electroni care se mișcă poate ordonați sau haotici, influențează rotația Pământului.

Terra se mișcă mult mai repede în jurul Soarelui și a Lunii, făcând să fie tot mai mică ziua și, noaptea, orele, contractând timpul. Când am căzut în groapă, am pierdut telefonul, care nu a mai atras câmpul magnetic iar eu am rămas pe loc, în timp ce Pământul s-a mișcat. În acest fel, logic, am ajuns în junglă.

Noi trebuie să mergem spre nord și ne putem orienta după mușchii copacilor, așa cum am învățat la vârsta fragedă a copilăriei. Putem mânca fructe și să bem apă de izvor, exact ingredientele care ne erau recomandate ca fiind sănătoase pentru viața de zi cu zi. Dacă există apă curgătoare, sigur există și pește! Foc avem... deci putem supraviețui.

Dimineață începem să ne deplasăm încet. Fata alunecă și-și scrântește piciorul. Facem o targă din crengi și începem să mergem, ajutându-ne între noi.

Auzim foșnetul frunzelor, semn că suntem urmăriți. Decidem să aprindem câte un băț cu frunze uscate pentru a alunga aimalele sălbatice, așa cum văzusem la circ, normal că la cel cu animale nu cu ...oameni.

Pe drum ne întâlnim cu un elefant care ne stropește cu trompa răcorindu-ne, apoi ne conduce spre maginea junglei unde intrăm în panică pentru că drumul pare anevoios.

Dacă putem ajunge undeva, sigur poate reveni în punctul inițial. Este o problemă de fizică, unde trebuie să luăm în calcul viteza, accelerația și să aplicăm cele învățate la școală.

Doar împreună putem reuși. Trebuie să ne învârtim în sens invers Pământului sau să rămânem pe poziție....Am legat mingea de ping-pong cu patru fire subțiri de iarbă și o menținem dreaptă și poziționată spre Soare. Fiecare dintre noi reprezentăm un punct cardinal, în sensul în care tragem mingea cu firul din mâna noastră.... Așteptăm să se învârtă în sens invers deplasării Soarelui. Mingea de ping-pong se învârte încet, mai tare și mai tare.... iar noi ne deplasăm.....

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017 în așteptarea lansării în cinema pe 29 decembrie 2017, a unui film de aventură mult așteptat:  „Jumanji: Aventură în junglă”, continuare a celebrului film din anul 1995: „Jumanji”.

Am urmărit trailerul filmului și mi-a plăcut.