cluc24

marți, 4 decembrie 2018

Orizonturi largi


Mă uit în jur și mă bucur că am reușit să fac ordine și curățenie. Când ajung pe balcon, iau clepsidra pe care o uitasem afară și descopăr o pânză de păianjen pe colțul dintre tavan și peretele lateral... Oftez, mă întind și prind pânza dar îmi pierd echilibrul și cad, având într-o mână clepsidra, iar în cealaltă, pânza de păianjen. Îmi ridic mâinile și aud o voce care-mi spune: Omul Păianjen. Încep să zbor prin aer, iar clepsidra intră în acțiune.
Încep să survolez printre blocuri și trec pe câmp depășind un avion, îndreptându-mă spre Nord. Mă opresc pe un stâlp rugini al unui spital. Un bărbat în vârstă se plânge de dureri, iar asistenta îl privește și-i spune:
-          Dacă toți s-ar plânge... am ajunge să nu ne mai auzim între noi.
-          Mă doare....
-          Păi dacă nu v-ar durea spatele, aș știi că-l aveți - spune cu o voce acră asistenta care se retrage în cabinetul destinat ei.
-          Au...au.... - aude în continuare vocea bărbatului.
-          Ce enervant este pacientul! Crede că sunt plătită să-i ascult văicărelile? Dacă aș fi plătită corespunzător, aș mai zice - se plânge asistenta colegei care o aprobă din cap.
Tac și gândesc.

O pornesc spre Sud, trecând pe la Est. În timp ce mă strecor printre copaci, mă sperii când un brad falnic cade spre mine. Mă asez pe un alt brad și privesc la cei doi bărbați care-și acționau drujbele:
-          Taie-l și pe ală înalt!
-          Este cel mai frumos!
-          Ală face toți banii!
-          Era să alunec cu drujba - spune unul dintre bărbați.
-          Ai grijă! Nu vreau să fiu în zonă când plouă... că vin niște inundații!
-          N-ar fi bine să păstrăm cățiva brazi?
-          Nu. Acum e momentul. Trebuie să facem bani!
Nu ascult mai mult pentru că drujba începe să acționeze asupra copacului pe care mă odihneam.

Mă opresc pe acoperișul casei. Îl văd pe țăranul care-și îngrijește văcuța, în timp ce soția se ocupă de găini. Peste gard, un alt țăran, cu o sticlă de bere în mână strigă la ei:
-          Ce atâta muncă? Distracție...
-          Vecine... trebuie să ne gospodărim! Dacă noi facem treabă bună, avem produse sănătoase, oamenii vor avea produse de calitate la masă!
-          Ei cumpără orice, ieftin și rapid. Vezi că-ți moare vaca!
-          Auăleo! - strigă țăranul gospodar ce-și vede animalul căzut la pământ. Cheamă te rog veterinarul!
-          Altă treabă n-am? Tu te-ai legat singur la cap... - spune vecinul intrând în casa sa.
Țăranul gospodar se agită, în timp ce soția acestuia căuta telefonul care se descărcase și nu puteau suna la veterinar. Ea și soțul ei, priveau cum se prăpădește văcuța....
Aș fi vrut să intervin dar mi-am dat seama că era de prisos. O pornesc spre Vest.

Ajung pe acoperișul unei companii multinaționale. Stau pe balustrada de la geam și aud pe directorul companiei care se adresa unei angajate:
-          Când termini raportul să-l aduci la mine!
-          Aș vrea să-l fac mâine, pentru că azi copilul meu are o serbare!
-          Munca înainte de toate. Dacă nu vrei, pleacă, sunt vreo sută la poartă care așteaptă. O să o pun pe Mimi în locul tău... Doar știi că eu vin la zece dimineața și raportul trebuie să fie predat la ora nouă!
-          Da...da... - spune femeia cu numele de Mimi, lingușitoare! Sunt pregătită! O să lucrez peste program, o să-mi coordonez echipa... Vom lucra suplimentar pentru binele companiei!
Mai stau câteva secunde și plec.

Îmi iau zborul spre Cer, acolo unde se vedea o sclipire de Răutate. Ajung la intrarea în Castelul Răului și mă întâmpină Spaima:
-          Pleacă! Răutatea nu te vrea prin preajmă!
-          Am venit la Bunătate.
-          Haha! A fugit de Frică și de Ură!
-          Eu sunt Omul Păianjen!
-          Și?
-          Vă prind în plasa mea! - atât îi zic Spaimei care simte cum cade în plasa mea datorită pelerinei pe care o învârteam
Pătrund în Castel și sunt atacat de Frică și Ură care însă se pierd în păienjenișul meu. Apare Durerea și Răul, care mă atacă pe la spate. Ripostez și lovesc cu cotul în cutia cu Sentimente din care iese Dorința care mă sprijină în lupta mea. Împreună țesem pânza de păianjen în care se pierde atât Răutatea cât și Durerea. Dorința eliberează cutia cu Sentimente și toți cei ținuți ostatici, pleacă pe calea lor, pentru a recupera Timpul pierdut. Sunt fericit și mă îndrept spre casă, făcând cale întoarsă.

O femeie lucrează la un raport pentru șeful ei, directorul companiei. Acesta apare lângă ea:
- Du-te acasă! Spuneai că fiul tău are serbare!
- Trebuie să termin raportul - spune femeia.
- Lasă pe mâine, te ajut și eu - spune colega ei.
- Mulțumesc Mimi. Dar mai am până se termină programul! - spune femeia.
- Mergi acasă. Familia este cea mai importantă - spune directorul în timp ce femeia are lacrimi de Fericire în ochi

Țăranul privește la mașina care tocmai intra în curtea sa. Veterinarul coboară grăbit, în timp că țăranul înapoiază telefonul vecinului care se ocupase de văcuță. Femeia privește Bucuroasă spre cei care au venit în grabă, să le sară în ajutor.

În pădure este liniște. Doi bărbați sădesc puiuți pentru a reface flora distrusă de inundații și de bătrânețea copacilor. Pădurea este deasă și oferă multă căldură chiar dacă ține răcoare drumeților. Puțin mai departe, Bunăstarea privește spre satul care începea să revină la viață.

Se aude vocea bărbatului:
-          Au... au...
-          Ce vă doare? - întreabă o asistentă care vine în fugă din cabinetul unde a stat.
-          Spatele....
-          Să vă asez perna... N-ați mâncat!
-          Nu pot... Mă doare și mâna!
-          Haideți... Așa... o înghițitură ... - zice asistenta care-și hrănește pacientul, în timp ce colega ei, ajută un alt pacient să facă câțiva pași prin salon.
Mă uit la fereastră și în timp ce salut Fericirea, mă îndrept spre casă pentru că clepsidra îmi arată că se termină cele 24 de ore ale zilei de 13 noiembrie, Ziua Mondială a Bunătății.

Poate voi mai fi Omul Păianjen și în 17 februarie, când este Ziua Bunătății Spontane când poate voi constata din nou că „Bunătatea ne mănâncă, dar Răutatea ne omoară” sau de ce nu, chiar în 28 decembrie 2018 când se va lansa la cinema filmul “Spider-Man: Into The Spider-Verse” / “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”, un film de aventura, ideal pentru întreaga familie.

Chiar dacă nu sunt Miles Morales, pot fi și eu un mic luptător care prin faptele și gesturile mele, să-i influențez în mod pozitiv pe cei din jurul meu.

Aceste gânduri mi-au venit în minte, urmărind trailer-ul filmului care m-a inspirat în realizarea acestui articol pentru SuperBlog 2018, în cadrul probei Intercomfilm.





8 comentarii: