A fost și probabil va mai fi.....

După nouă săptămâni agitate și pline de călătorii virtuale în care am obosit, am pus cpăt competiției cu numărul 10 din istoria SuperBlog, ediția 2018. A fost frumos, agitat și m-am buurat când s-a terminat deși abia atunci mi-am dat seamă, că de fapt a început mai repede decât trebuia!

Competiția interesantă și sponsorii hm... hm... au angrenat bloggerii într-un nou duel literar.

A fost o ediție cu multe noutăți pentru mine. În primul rând, a fost prima ediție când peste 90% din articole le-am scris în ultimele ore, după ce aveam idei geniale de la apariția lor pe pletformă, după care, gândurile mi se schimbau. Am reușit să conving alți trei bloggeri să participe, dintre care, doua au ajuns finaliști, unul dintre ei fiind chiar deasupra mea... in clasament! Bravo lor și tuturor celorlalți participanți!

La sponsorul meu „prieten” al călătăriilor care nu acceptă critici, am reușit performanța ca după prima lor probă, locul meu în clasament să aibă trei cifre și să privesc spre „înălțime” spunând : lung și anevoios îi drumul...

Am reușit să cîștig o probă, ultima, deci mă pot lăuda că sunt „ultimul căștigător al unei probe SB”!

Pe 15 Decembrie a fost Gala și petrecerea SuperBlog 2018, la hotel Royal, Poiana Brașov, adică acasă la mine.

Am fost prezent și eu, iar spre uimirea mea eram re(cunoscut) de o mare parte a participanților dar tot am avut emoții, la discurs. Totuși am reușit să spun două, trei vorbe..., adică peste două secunde, cât să mi se facă și mie o poză!

În statie de la Livada Postei am recunoscut o colegă care era imposibil să trec pe lângă ea pentru că este cea mai vorbăreață. Ea nu m-a recunoscut, în schimb partenera ei de discuții, a avut timp să mă remarce. Ajunși în Poiana Brasov, pe treptele de lemn spre hotel, am întânit o altă colegă, care părea și cunoscută și învăluită în mister!

Ajunși la restaurant, m-am revăzut cu alți bloggeri din toate zonele țării. A fost frumoasă atât gala cât și petrecerea. Multe cunostințe online au devenit prieteni ofline, iar familia bloggerilor crește din an în an.

Am făcut o poză la ștandul unde am câștigat... Dar se pare că fiind ardelean, am ajuns mai încet în cadru și nu am apărut în imagine! :)

Am fost primul care am zărit tortul, așa că am realizat prima poză, după care am strigat: „vine tortul”!

Seara târziu, m-am retras spre casă, fericit și bucuros de revederi, de noi cunostințe și de ceea ce înseamnă blogul și arta creativității. Mă bucur că am revăzut multe cunostințe și că am cunoscut alți bloggeri și am descoperit o mare familie!

Până la o nouă revedere, spor în activitate, succes în muncă și nu abandonați proiectele care vă plac și vă reprezintă!