După nouă săptămâni agitate și
pline de călătorii virtuale în care am obosit, am pus cpăt competiției cu
numărul 10 din istoria SuperBlog, ediția 2018. A fost frumos, agitat și m-am
buurat când s-a terminat deși abia atunci mi-am dat seamă, că de fapt a început
mai repede decât trebuia!
Competiția interesantă și
sponsorii hm... hm... au angrenat bloggerii într-un nou duel literar.
A fost o ediție cu multe
noutăți pentru mine. În primul rând, a fost prima ediție când peste 90% din
articole le-am scris în ultimele ore, după ce aveam idei geniale de la apariția
lor pe pletformă, după care, gândurile mi se schimbau. Am reușit să conving
alți trei bloggeri să participe, dintre care, doua au ajuns finaliști, unul
dintre ei fiind chiar deasupra mea... in clasament! Bravo lor și tuturor
celorlalți participanți!
La sponsorul meu „prieten” al
călătăriilor care nu acceptă critici, am reușit performanța ca după prima lor
probă, locul meu în clasament să aibă trei cifre și să privesc spre „înălțime”
spunând : lung și anevoios îi drumul...
Am reușit să cîștig o probă,
ultima, deci mă pot lăuda că sunt „ultimul căștigător al unei probe SB”!
Pe 15 Decembrie a fost Gala și
petrecerea SuperBlog 2018, la hotel Royal, Poiana Brașov, adică acasă la mine.
Am fost prezent și eu, iar
spre uimirea mea eram re(cunoscut) de o mare parte a participanților dar tot am
avut emoții, la discurs. Totuși am reușit să spun două, trei vorbe..., adică
peste două secunde, cât să mi se facă și mie o poză!
În statie de la Livada Postei
am recunoscut o colegă care era imposibil să trec pe lângă ea pentru că este
cea mai vorbăreață. Ea nu m-a recunoscut, în schimb partenera ei de discuții, a
avut timp să mă remarce. Ajunși în Poiana Brasov, pe treptele de lemn spre
hotel, am întânit o altă colegă, care părea și cunoscută și învăluită în
mister!
Ajunși la restaurant, m-am
revăzut cu alți bloggeri din toate zonele țării. A fost frumoasă atât gala cât
și petrecerea. Multe cunostințe online au devenit prieteni ofline, iar familia
bloggerilor crește din an în an.
Am făcut o poză la ștandul
unde am câștigat... Dar se pare că fiind ardelean, am ajuns mai încet în cadru
și nu am apărut în imagine! :)
Am fost primul care am zărit
tortul, așa că am realizat prima poză, după care am strigat: „vine tortul”!
Seara târziu, m-am retras spre
casă, fericit și bucuros de revederi, de noi cunostințe și de ceea ce înseamnă
blogul și arta creativității. Mă bucur că am revăzut multe cunostințe și că am
cunoscut alți bloggeri și am descoperit o mare familie!
Până la o nouă revedere, spor
în activitate, succes în muncă și nu abandonați proiectele care vă plac și vă
reprezintă!
Mă bucur enorm că ne-am văzut!😘
RăspundețiȘtergereSi eu! Pe data viitoare!
Ștergere