Redescoperind România

După mai multe experiențe, unele reușite, altele nu, legate de petrecerea concediilor, m-am decis să mă concentrez pe călătoriile prin țară, descoperind România.

Mereu primul pas este unul dificil și este nevoie de un suport “tehnic”. Pentru prima călătorie m-am decis să merg la un prieten, care locuia într-un mic orășel. Am reușit să ajung cu bine până în centrul zonei. Așa părea. Mai departe... scrie în mesajul telefonic: “Așteaptă-mă la bancă“. Era mai mult decât în regulă, oricum nu prea aveam bani cash la mine și chiar aveam nevoie de un bancomat. Mă învârt prin zonă dar nu găsesc decât un magazin de cartier. După 30 de minute de plimbări în ambele sensuri, mă opresc și decid să întreb pe cineva. Se mai întâmpla să-mi caut cheile, telefonul și să nu le văd, dar ditamai banca! Merg agale spre un loc ferit de soare. Mă așez pe bancă și privesc în jur. Peste tot era verdeață, flori…

Prima persoană care trece este un bătrân. Acesta pare ursuz. Apoi trece o bătrână care pare surdă. Următoarea persoană este o fată care era îmbrăcată… elegant. Mă ridic de pe bancă și o întreb:

- Bună ziua. Îmi spuneți și mie unde este banca?

Ea face ochii mari și apoi îmi aplică o palmă pe obraz, mormăind ceva și plecând furioasă. Speriat și uimit… revin pe bancă. Stau și mă gândesc că nu este cazul să mai întreb și pe altcineva. În timpul acestor frământări, mă trezesc cu prietenul lângă mine. ne salutăm, spunând:

- Mă gândeam că o să găsești banca. Deocamdată este unică, dar aici va fi un parc….

A doua călătorie a fost în capitala țării. Am mai fost pe acolo dar am stat puțin timp. M-am decis sa petrec mai multe zile, motiv pentru care m-am înțeles cu un alt prieten să ne facem de cap. Ajuns în gară am coborât la metrou pentru a mă deplasa spre zona de întâlnire. Am fost fericit că auzeam vocea dispecerei care anunța stațiile și ușile de ieșire, chiar dacă mai confunda stânga cu dreapta. Oricum trebuia să cobor pe o magistrală de legătură.

Ajuns la destinație, deși trebuia să fie o arteră de legătură, după cum mă informasem, dar nu părea… cobor hotărât și urc la suprafață. La ieșire constat că este o cu totul altă zonă, numele străzilor fiind necunoscute. Atunci îmi dau seama că dispecera și stațiile nu erau în perfectă armonie. Îmi sun prietenul și-i descriu zona, îndreptându-mă spre stația de autobuz. Ceea ce vezi, te ajută mai mult decât o ghidare oarbă.

Spunându-mi în ce autobuz să urc, constat că acela era deja în stație. Alerg și-l prind în ultima secundă. Trebuie să cobor la a șaptea stație. Încep să număr și să aștept cuminte, ca autobuzul să oprească. Apoi voi merge în direcția unde se deplasează cei mai mulți oameni.

Cobor și o pornesc după unica persoană care era în zonă. În direcția opusă, alerga doar un cățel. Persoana urmărită începe să-mi arunce priviri piezise, motiv pentru care decid să mă opresc lângă un indicator sau plăcuță de stradă pentru a apela la ajutorul unui prieten. Zis și făcut. Când pronunț numele străzii, de la celălalt capăt al firului nu se mai aude nimic. Oftez… dar vocea revine cu o constatare mai mult decât… Sunt în direcția opusă, a orașului. Luasem autobuzul in sens invers. Nu-i problemă mare. Urc în același autobuz, pe sens opus, mergând de două ori câte șapte stații.

Același autobuz revine în cîteva minute. Șoferul se uită mirat la mine, eu la cei din jur și mă așez în față, pentru a nu rata numărătoarea stațiilor. Mereu apare ceva care să perturbe exercițiul de numărare, precum opririle între stații și decid să întreb mai multe persoane din autobuz, pornind din față în spate. Unul îmi spune să cobor la a doua, altul se uită ciudat la mine, oferindu-mi o sticlă pe jumătate plină, iar o altă persoană îmi spune că trebuie să cobor la prima, probabil deja trecuse o stație și nu observasem. Cobor, cu teamă în suflet. Se pare că este bine. Sun prietenul și confirm prezența pe bulevard, la numărul indicat pe blocul alăturat. Acesta îmi spune să rămân pe loc, ca să nu mă pierd. Bulevardul avea mai multe stații, iar eu trebuia să mai merg încă vreo două stații.

De atunci, m-am hotărât să plec în călătorii cu ajutorul internetului. Astfel cu ajutorul sitului  “DescoperimRomania.ro – Idei de calatorie si oferte de cazarein Romania”  am reușit să găsesc soluții optime. 

Voi vizita țara în lung și-n lat, străbătând Oltenia, Ardealul, Moldova… Voi compara marea cu muntele, pădurea cu plaja, omul cu vieuitoarele…. NU există nici măcar o zona care să nu aibă un punct de atracţie pentru turişti. Totul însă, ţine de modul de promovare al ţării, al facilităţilor oferite şi istoriei zbuciumate.

Pentru acest an am căutat și am găsit cazare Baile Olanesti , acolo unde vroiam de mult timp sa ajung. Am găsit Vila Nicoleta din Baile Olanesti  și totul a fost perfect. Peisajul, natura și oamenii formau un tot unitar ideal pentru orice turist. Nimeni nu m-a pălmuit… și n-am avut ocazie să pun întrebări penibile.

Pentru cazare Oltenia  se găsesc multe oportunități dar trebuie să știi unde să cauți și unde să le găsesti. Degeaba cauți, dacă nu găsești, sau găsești și nu știi că ai găsit (așa cum a fost cu … banca).

Am vizitat şi Târgu Jiu, admirând operele lui Brâncuşi… Am fost să testez, Poarta Sărutului… că eu eram cuminte, la Masa Tăcerii, ca o Coloana a Infinitului.

  

România este o țară mirifică, nu există loc unde să nu regăsești tradițiile și cultura neamului românesc. Fiecare loc are propria valoare inestimabilă, peisaje mirifice și oameni pricepuți și binevoitori (dacă nu-i întrebi lucruri evidente). Există adevărate repere ale civilizației și culturii românești și universale, izvoare istorice ale existenței noastre pe aceste meleaguri.

Trebuie să vrei și mai ales să-ți dorești, să descoperi mirifica Românie.