Povestea untului

Ea și El se pregătesc să servească cina. Ea aduce ingredientele și produsele necesare după care se retrage la baie pentru a face un duș scurt. El o așteaptă, oprindu-se în fața televizorului, comutând pe diferite canale. Pe fundal se aud reclame de produse culinare.

Pâinea privește în jur și începe să se laude:

- Fără mine nu se poate servi masa. Sunt regina meselor!

- Nu... tu ești doar de umplutură! Fără o bucățică de carne, masa nici nu există – susține carnea.

- Carnea nu este un produs sută la sută natural, precum brânza! Eu sunt ingredientul ideal pentru mămăliguță cu brânză.

- Ba nu... Fără laptele proaspăt din care se face și brânza, nimic nu există! – susține laptele.

- Verdele reprezintă sănătatea. Fără mine nimic nu se poate digera – începe pledoaria castravetele.

- Ba nu. Roșu este culoarea vitalității – susține roșia.

- Toate cad greu la stomac, iar seara, eu îmi fac pe deplin datoria – spune dulceața.

- Hai să vedem pe care dintre noi ne ia ca prim produs – spune pâinea, conștientă că va căștiga bătălia.

Abia termină cele spuse că Ea apare zîmbitoare, însoțită de El. Privesc spre bucatele prezente pe masă iar El dispare la frigider, revenind cu o tăviță. Ia cuțitul și își ia bucățică de unt, pe care o întinde pe pâinea care pare neagră de supărare. Ea se uită la el, apoi își ia și ea o bucățică de unt pe care o combină cu dulceața, pe pâine.

El o privește uimit și i se adresează zâmbind:

- Parcă nu-ți plăcea untul! Ziceai că îngrașă, că nu se întinde pe pâine...

- Anumit unt, acesta este unul perfect. Este la fel ca cel din copilăria mea! Se poate unge imediat pe pâine, fără a aștepta să-și treacă foamea...

- Da. Când eram mic, mâncam o felie de pâine cu unt și sare sau gem, fugind la treburile mele... Ce vremuri! Acum totul este altfel!

- Prăjiturile din week-end le-am făcut cu acest unt. Ca la mama acasă!

- Unde l-ai găsit? De care este?

- Unt făcut din lapte irlandez. Vacile pasc iarba verde timp de 11 luni pe an. La noi sezonul permite doar 7 luni... din păcate.

- Da... Amintiri din copilărie, de la țară. În acele vremuri eram voioși și sănătoși. Nu știam că există boli. Untulică  al copilăriei! Eu nu aș putea trăi fără unt, este alimentul cel mai util și necesar pentru mine.

- Se pare că începe să facă și din alimentația mea – spune Ea, înghițind ultima bucățică de pâine cu unt și dulceață, pregătindu-se de o nouă serie...