Banc - spre altar

- Alo!

- Alo, da..

- Esti sanatos?

- De ce?

- De ce nu esti la altar? Stau ca proasta in fata bisericii, si tu nici macar nu ai venit inca??

- Aa, inseamna ca nu ai primit mail-ul de la mine...?

Povestea untului

Ea și El se pregătesc să servească cina. Ea aduce ingredientele și produsele necesare după care se retrage la baie pentru a face un duș scurt. El o așteaptă, oprindu-se în fața televizorului, comutând pe diferite canale. Pe fundal se aud reclame de produse culinare.

Pâinea privește în jur și începe să se laude:

- Fără mine nu se poate servi masa. Sunt regina meselor!

- Nu... tu ești doar de umplutură! Fără o bucățică de carne, masa nici nu există – susține carnea.

- Carnea nu este un produs sută la sută natural, precum brânza! Eu sunt ingredientul ideal pentru mămăliguță cu brânză.

- Ba nu... Fără laptele proaspăt din care se face și brânza, nimic nu există! – susține laptele.

- Verdele reprezintă sănătatea. Fără mine nimic nu se poate digera – începe pledoaria castravetele.

- Ba nu. Roșu este culoarea vitalității – susține roșia.

- Toate cad greu la stomac, iar seara, eu îmi fac pe deplin datoria – spune dulceața.

- Hai să vedem pe care dintre noi ne ia ca prim produs – spune pâinea, conștientă că va căștiga bătălia.

Abia termină cele spuse că Ea apare zîmbitoare, însoțită de El. Privesc spre bucatele prezente pe masă iar El dispare la frigider, revenind cu o tăviță. Ia cuțitul și își ia bucățică de unt, pe care o întinde pe pâinea care pare neagră de supărare. Ea se uită la el, apoi își ia și ea o bucățică de unt pe care o combină cu dulceața, pe pâine.

El o privește uimit și i se adresează zâmbind:

- Parcă nu-ți plăcea untul! Ziceai că îngrașă, că nu se întinde pe pâine...

- Anumit unt, acesta este unul perfect. Este la fel ca cel din copilăria mea! Se poate unge imediat pe pâine, fără a aștepta să-și treacă foamea...

- Da. Când eram mic, mâncam o felie de pâine cu unt și sare sau gem, fugind la treburile mele... Ce vremuri! Acum totul este altfel!

- Prăjiturile din week-end le-am făcut cu acest unt. Ca la mama acasă!

- Unde l-ai găsit? De care este?

- Unt făcut din lapte irlandez. Vacile pasc iarba verde timp de 11 luni pe an. La noi sezonul permite doar 7 luni... din păcate.

- Da... Amintiri din copilărie, de la țară. În acele vremuri eram voioși și sănătoși. Nu știam că există boli. Untulică  al copilăriei! Eu nu aș putea trăi fără unt, este alimentul cel mai util și necesar pentru mine.

- Se pare că începe să facă și din alimentația mea – spune Ea, înghițind ultima bucățică de pâine cu unt și dulceață, pregătindu-se de o nouă serie...

Muzica, vinul...

Muzica ca și vinul, cu cât are vechime mai mare, cu atât este mai bună și mai apreciată. Simplu și bun!

Așa cum vitaminele ne fortifică corpul, muzica ne vindecă sufletul. Muzica adevărată nu este cea care „se vinde” ci cea „care place”. Nu tot ce se vinde este de calitatate, putând fi doar ceva... la modă! Muzica adevărată se fredonează şi este apreciată la adevărata ei valoare.

Formația pop-rock Proconsul revine în București la Sala Palatului, după cinci ani de absență, pentru a susține un concert  pe 7 octombrie, de la ora 19.00. Această formație a susținut mii de concerte în cei 17 ani de activitate intensă, fiind apreciată atât în țară cât și peste hotare.

Îmi aduc aminte cu nostalgie de anul 1999, atât pe plan personal cât și în plan cultural.  În acel an, single-ul „De la ruși” a făcut ravagii în rândul publicului. Formația și-a schimbat numele din „Take five” în „Proconsul” cucerind locul trei la festivalul de la Mamaia, secțiunea creație, în anul 2000 cu hitul „Cerul”.

O perioadă de aur a muzicii românești și mai ales a festivalului Cerbul de Aur de la Brașov a fost anul 2000. Proconsul a câștigat și a păstrat în țară, trofeul suprem, cel care oferea numele festivalului, Cerbul de Aur.

Când suntem supărați și triști, ne simțim părăsiți de toți, fredonăm piesa „Fără prieteni”, iar când ne îndrăgostim, ne inspirăm din hitul  „Mi-ai luat inima”. Fără această formație, muzica românească ar fi fost mult mai săracă.

Cei care vor să retrăiască perioada respectivă, să reînvie momentele specifice acelor vremuri sau cei care doresc să descopere valoarea adevărată a artei muzicale trebuie să se grăbească să-și achiziționeze biletele  pentru a petrece momente de relaxare, detașare, atât de necesare propriei noastre existențe de zi cu zi.

Privind spre cer, putem pierde și inima chiar dacă ne-am rătăcit unii prieteni, de-a lungul propriilor noastre existențe. Viața ne oferă printre altele,  bune și rele, lucruri simple și complicate, revederi dragi…

Trebuie să privim dincolo de propriile noastre obligații și să ne ocupăm și de suflețelul nostru, așa mic cum este el!

Simplu și bun...

Update la articolul "Muzica  vinul...". Totul era simplu şi bun, iar muzica era la rang de regină.
Din păcate mult aşteptatul concert din 7 septembrie de la Sala Palatului al formaţiei proconsul s+a anulat. Având speranţa că acest show va avea loc în timp cât mai scurt doresc toate cele bune iubitorilor de muzică bună.
Această informaţie am primit+o de la Blogal Initiative..
Muţi aşteptam cu nerăbdare, revenirea acestei formaţii după cinci, in Bucureşti, un oraş, dintr-o ţară care are o naţiune iubitoare de muzică simplă şi bună, de calitate.
Aşteptăm cu nerăbdare şi mult interes, concertul Proconsul!

Banc - olteanul si taxiul

   Un oltean în București și când ajunge el în Gara de Nord, se duce la taxiuri, se plimbă pe acolo ce se plimbă și, în cele din urmă, îl întreabă pe un taximetrist:

- Bă, frate, cât costa mă, un drum cu taxi-ul??

   Taximetristul îl măsoară din cap până în picioare și+i zice:

- Cât să coste, tataie?!1 leu pornirea și 2,5 lei pe km!!

   La care olteanul:

- Măi amice, ști cum facem? Te urci mătăluță în taxi și ii dai drumul, că eu mă sui din mers!!

Banc - nebunul si puricele

Un nebun gaseste un purice si-l arunca pe geam:

-Crezi ca are sa moara? il intreaba alt nebun.

-Cu siguranta. L-am aruncat cu capul in jos...

Banc - betivul si stalpul

   Un betiv iese dintr-un bar si lovindu-se de un stalp incepe a se invarti in jurul lui. 
   Dupa vre-o cinci minute extenuat se aseaza in fund si incepe sa strige:
-  Ba care m-ati zidit aicea?

În căutarea luminiţei....

Se lasă întunericul şi oboseala îşi face simţită prezenţa. Este timpul de culcare. Noroc că patul este aproape de biroul unde mai fac câte ceva, când apuc.

În câteva minute sunt deja în pat, pornind televizorul. Este gălăgie. Iau telecomanda să reduc sunetul dar televizorul era deja pe mut. Peruşii din colivie se agită. Se pare că este prea multă lumină. Atunci îmi dau seama că am lăsat lampa aprinsă. Păcat că nu am telecomandă şi pentru stingerea lămpii. Oftând, mă ridic şi sting lumina. Revin în pat. Aprind veioza şi consta că becul s-a dus... Nu a plecat, doar s-a ars. Mâine trebuie să cumpăr mai multe becuri. Se ard prea des...

Gândit şi făcut. A doua zi m-am deplasat spre unul dintre magazinele recomandate de un coleg de servici. Acolo se afla un vânzător care mesteca de zor, cred,  gumă de mestecat... Sau avea un tic, fără tac?

Aştept să-mi acorde atenţie. Nu zice nimic, aşa că-l apelez eu:

- Bună ziua.

- ...

- Aş vrea un bec. Adică mai multe....

Vânzătorul se uită la mine ca la un extraterestru şi-mi întinde un bec de sub tejghea, aşa cum auzisem că primeau în trecutul comunist, oamenii cu relaţii, câte ceva de la alimentară. Mă uit la bec spunând:

- Am nevoie de bec cu dulie E27, nu E14. Dacă se poate... nu becuri economice, ci becuri LED .

Vânzătorul se uită la mine, apoi îmi întinde alte becuri.

- Acestea sunt GU9, nu cu dulie....

- Nimic nu-ţi convine – mormăie vânzătorul, scoţând mai multe tipuri de becuri pentru a-mi alege ce vreau.

Văzând că nu am sorţi de izbândă, decid să plec. Oricum aveam nevoie de becuri dar nu stăteam prea bine cu nervii după o zi afurisită, la servici.

Ajuns acasă, îmi pregătesc una alta şi apoi îmi aduc aminte de lampă. Dacă tot sunt la biroul meu personal, încep să caut un magazin de corpuri de iluminat.

Aşa cum un student la medicină, citind despre boli, simte că le are pe toate, aşa şi eu am descoperit că am nevoie de mai multe, chiar de un decor prietenos în casă. Pe lângă lampa de birou, lustra din tavan şi veioza de lângă pat, am nevoie de un iluminat cald şi prietenos care să asigura căldura unui cămin ideal.

Fiind atras de tot ceea ce vedeam, am constatat  că dacă voi folosi o banda LED, voi avea un iluminat de ambianţă ideal pentru serile liniştite şi romantice. O lumină galbenă, caldă... Acest decor se potriveşte perfect şi cu bradul de Crăciun. Imediat pică şi iarna!

La bucătărie, având un antreu ca la bar, punând de asemenea un şir de leduri, în locul spoturilor, deasupra pervazului unde se poate servi mâncarea sau doar un aperitiv, stând pe scaune tip bar, mai mult ca sigur, voi trăi atmosfera specifică cluburilor!

Se pare că ledul va avea un mare succes în viitor, chiar dacă costă mai mult decât becurile obişnuite, durata lor de viaţă este mult mai mare, amortizând în timp, cheltuielile! Începe să se vadă luminiţa de la capătul tunelului , adica a camerei...

Cu Blogatu nu ne blocăm!

De multe ori, se întâmplă ca să ne achiziționăm anumite produse sau gadget-uri pe care ni le-am dorit cu ardoare, și apoi să ne uităm la ele “ca vițelul la poarta nouă‘.

Cum este să-ți achiziționezi un telefon care să aibă o multitudine de facilități și să constați că nu știi să-l folosești la adevărata capacitate?

Acum există mai multe opțiuni de informare şi suport tehnic prin intermediul instrumentelor virtuale. Una dintre aceste posibilități este cea oferita de Blogatu . Denumirea vine de la faptul că este blogger, obişbuit să povestească publicului larg, vrute şi dorite. Acest blogger a realizat mai multe review-uri la unele produse care mi-au atras atenția, atât mie cât și altor persoane interesate de acele accesorii. Orice review este mai mult decât util şi vine în sprijinul companiilor şi al clienţilor. Aceste testări au ajuns la un număr impresionant de episoade în timp scurt.

Cu ajutorul acestui site am reușit să aflu că-mi  pot securiza  telefonul X3 Soul Style cu ajutorul senzorului de amprenta. Nu este nevoie sa reţin parola sau un gest anume, mai ales că uneori gesturile pot fi involuntare... 

Deoarece am doua abonamente, unul personal și unul de servici, facilitatea oferită de acel dual SIM este mai mult decât optimă. De ce să umbli cu două telefoane și să le cauți pentru a le identifica , când ai nevoie de unul anume dintre ele?

Oricare telefon, inevitabil, va lua contact cu solul, indiferent de duritatea acestuia. Acest smarthphone are partea din spate metalică, protejând şi amortizânt căzătura. Acesta nu ocupă mult spaţiu, fiind conceput cu design slim.

Fiind plecat în călătorie, nu trebuie să fim stresați că nu avem suficientă memorie de stocare pentru amintiri, fie ele imagini sau fișiere video. Memoria Flash este de 32GB și dacă nu avem nevoie de facilitatea dual SIM, căci în concediu nu e ideal să fii deranjat,, se poate monta un suport card micro SD de 128GB. Astfel fiecare secvența poate fi imortalizată. Dacă fișierul video nu este optim, acesta se poate edita prin propria aplicație a telefonului.

Bateria rezistă mai mult timp, fiind 3150 mAh, având mod inteligent de economisire a energiei chiar pentru o conectivitate 4G în standarde FDD și TDD.

Deci, dacă avem dubii, putem apela la testările pe care anumiți bloggeri le realizează în sprijinul nostru şi tot aşa, ne putem alege sau familiariza cu anumite accesorii. Astfel ne lărgim orizontul şi ne îmbogăţim cunoştinţele.

Un concediu sigur...

Georgică și Vasilică o pornesc spre mare. În sfărșit a venit și mult râvnitul concediu. Georgică, băiat cumpătat, își făcuse bagajele din timp, în timp ce soția lui Vasilică, înainte de a pleca cu mașina, mai alerga cu unele obiecte care le erau utile și necesare.

Vasilică ofta mereu, iar soția lui îl bombănea pentru faptul că nu se implica în treburile familie. Georgică era relaxat deoarece era conțtient că-și calculase totul din timp..

Drumul până la mare a fost obositor și anevoios. Noroc că au scăpat de  coloanele de mașini, care erau concentrate pe sensul opus. iar  drumul a fost liber... la distracție.

Ajunși la hotel, cei doi se grăbesc să se cazeze pentru a beneficia din plin de facilitățile concediului. Camerele aveau vedere spre mare. Puteau să stea în cada de baie, având priveliiște spre mare...

Plaja era aglomerată dar cei doi reusesc să-și facă drum spre mare, apropiindu-se cât mai mult de ea. După ce se asează linistiți la soare, încep să simtă și ei vacanța. Doi bărbați, aflați la o distanță de aproximativ un metru de ei, încep să discute cu voce tare:

- Nu mi-am găsit mașina.

- Dar cum să o fure din fața hotelului!

- Nu-mi imaginez. Parcarea nu este a hotelului deci ei au scăpat de orice vină.

- Nu este păzită.

- Poliția încă cercetează. Dar o mașină este mare, nu se poate ascunde – oftează unul dintre ei. Concediul e devenit un coșmar.

Vasilică simte că-l apucă nervii. Devine stresat. Georgică se relaxează cu o bere. După câteva minute, Vasilică se ridică în picioare și i se adresează lui Georgică:

- Hai să stăm pe rând, de pază la mașini!

- Poftim? – întreabă Georgică, aproape înecându-se cu berea.

- Ai auzit că se fură mașini.

- Și?

- Le putem bot în bot şi doarme câte unul dintre noi în mașină!.

- Stai calm. Eu am un sistem de monitorizare GPS.

- Păi ce are direcția de deplasare cu furtul? Să știe hoții pe unde să dispară?

- A, nu. Este o aplicație Nexus GPS Tracking. Are o interfață online prin care monitorizează autovehiculele. Le folosește și compania unde lucrez, având date complete despre flota de mașini.

- Nu înțeleg!

- Dacă o fură, o identific ușor, găsind traseul pe care l-a parcurs.

- Interesant! Vezi totul online...

- Prin acest program mi-am stabilizat costurile de combustibil. Noroc cu aplicația, că era să plec la drum fără rovignetă! Alarma de la aplicație mi-a adus aminte. Acum am setat și data expirării reviziei, a ITP-ului. Deci pot sta liniștit.

- Chiar funcționează? – întreabă sceptic Vasile.

- Da. Nexus Electronics este o companie româneasca care se axează pe dezvoltarea aplicațiilor software de monitorizare.Pe lânga localizare GPS are și monitorizare.

- Cred că trebuie să-mi cumpăr și eu... Mașina o parchez pe o stradă lăturalnică și merg de câte două, trei ori să văd dacă totul este în regulă cu ea.

- Faci plimbarea de seară!

- Cât bombăn... La noi sunt singurul care mă ocup de mașină. La tine conduce și soția ta.

- Da... Dar îi cam place viteza... Noroc cu sistemul de monitorizare că-mi trimite notificări cu excesele ei. Deja are în reflex, ca atunci când primește apel de la mine, să reducă viteza!Văd şi traseul ei detaliat...dacă trece pe la Mall! - continuă şoptind Georgică

- Atunci tu stai liniștit.acum.

- Rezolvăm și la mașina ta. O bagi în perete și eu o pun lipită de a ta. Dacă vor să o fure, trebuie să treacă de aplicația mea!

- Da...da...

- Hai să ne relaxăm, că doar suntem în concediu!

- Acum simt și eu.... – spune Vasilică fericit.

- Cu Nexus își asiguri concediul de vis

Banc - barbatul si portiera masinii

Când un bărbat deschide portiera maşinii partenerei sale, de un lucru poţi fi sigur: ori maşina e nouă, ori femeia!

Update – Call Center

În urmă cu câteva zile am scris un articol  despre call-center Flanco, ca urmare a unui concurs solicitat de retailerul autohton de produse IT&C, electrocasnice şi electronice.

Am fost printre cei 102 bloggeri care au sunat la call-center pentru a afla diverse informaţii precum produsele și serviciile oferite, modul de plasare, status și livrare a comenzilor, soluțiil de finanțare, garanţii şi mai ales cardul de fidelitate „Mereu Flanco”.

Precum am descris în cadrul articolului, timpul de reacţie a fost în jurul a 40 de secunde, target stabilit de această firmă. Răspunsul la apel a fost atât de scurt că aproape m-a speriat, lăsându-mă fără replică. Am reapelat call-centerul pentru a verifica dacă totul a fost real sau o simplă iluzie. Am constatat că se poate răspunde solicitărilor clienţilor, nu doar 24 de ore din 24, 7 zile din 7, ci chiar în timp scurt.

Conform comunicatului de presă din 5 septembrie 2016, concluzia a fost una elocventă: „85% dintre bloggeri au discutat cu un operator în mai puțin de 40 de secunde de la inițierea apelului, iar aproape 70% dintre aceștia au așteptat mai puțin de 30 de secunde pentru a fi preluați. Doar trei apeluri au avut un timp de așteptare de peste două minute, iar unul singur de peste trei minute. La finalul testării, Flanco a calculat timpul mediu de așteptare – 41 de secunde, cu o secundă mai mult decât obiectivul propus”.

Se poate spune că oricând se poate face ceva şi în folosul clientului şi al timpului de care, acesta dispune.

Felicitări Flanco şi succes pe mai departe. Ai fost la înălţime.

Redescoperind România

După mai multe experiențe, unele reușite, altele nu, legate de petrecerea concediilor, m-am decis să mă concentrez pe călătoriile prin țară, descoperind România.

Mereu primul pas este unul dificil și este nevoie de un suport “tehnic”. Pentru prima călătorie m-am decis să merg la un prieten, care locuia într-un mic orășel. Am reușit să ajung cu bine până în centrul zonei. Așa părea. Mai departe... scrie în mesajul telefonic: “Așteaptă-mă la bancă“. Era mai mult decât în regulă, oricum nu prea aveam bani cash la mine și chiar aveam nevoie de un bancomat. Mă învârt prin zonă dar nu găsesc decât un magazin de cartier. După 30 de minute de plimbări în ambele sensuri, mă opresc și decid să întreb pe cineva. Se mai întâmpla să-mi caut cheile, telefonul și să nu le văd, dar ditamai banca! Merg agale spre un loc ferit de soare. Mă așez pe bancă și privesc în jur. Peste tot era verdeață, flori…

Prima persoană care trece este un bătrân. Acesta pare ursuz. Apoi trece o bătrână care pare surdă. Următoarea persoană este o fată care era îmbrăcată… elegant. Mă ridic de pe bancă și o întreb:

- Bună ziua. Îmi spuneți și mie unde este banca?

Ea face ochii mari și apoi îmi aplică o palmă pe obraz, mormăind ceva și plecând furioasă. Speriat și uimit… revin pe bancă. Stau și mă gândesc că nu este cazul să mai întreb și pe altcineva. În timpul acestor frământări, mă trezesc cu prietenul lângă mine. ne salutăm, spunând:

- Mă gândeam că o să găsești banca. Deocamdată este unică, dar aici va fi un parc….

A doua călătorie a fost în capitala țării. Am mai fost pe acolo dar am stat puțin timp. M-am decis sa petrec mai multe zile, motiv pentru care m-am înțeles cu un alt prieten să ne facem de cap. Ajuns în gară am coborât la metrou pentru a mă deplasa spre zona de întâlnire. Am fost fericit că auzeam vocea dispecerei care anunța stațiile și ușile de ieșire, chiar dacă mai confunda stânga cu dreapta. Oricum trebuia să cobor pe o magistrală de legătură.

Ajuns la destinație, deși trebuia să fie o arteră de legătură, după cum mă informasem, dar nu părea… cobor hotărât și urc la suprafață. La ieșire constat că este o cu totul altă zonă, numele străzilor fiind necunoscute. Atunci îmi dau seama că dispecera și stațiile nu erau în perfectă armonie. Îmi sun prietenul și-i descriu zona, îndreptându-mă spre stația de autobuz. Ceea ce vezi, te ajută mai mult decât o ghidare oarbă.

Spunându-mi în ce autobuz să urc, constat că acela era deja în stație. Alerg și-l prind în ultima secundă. Trebuie să cobor la a șaptea stație. Încep să număr și să aștept cuminte, ca autobuzul să oprească. Apoi voi merge în direcția unde se deplasează cei mai mulți oameni.

Cobor și o pornesc după unica persoană care era în zonă. În direcția opusă, alerga doar un cățel. Persoana urmărită începe să-mi arunce priviri piezise, motiv pentru care decid să mă opresc lângă un indicator sau plăcuță de stradă pentru a apela la ajutorul unui prieten. Zis și făcut. Când pronunț numele străzii, de la celălalt capăt al firului nu se mai aude nimic. Oftez… dar vocea revine cu o constatare mai mult decât… Sunt în direcția opusă, a orașului. Luasem autobuzul in sens invers. Nu-i problemă mare. Urc în același autobuz, pe sens opus, mergând de două ori câte șapte stații.

Același autobuz revine în cîteva minute. Șoferul se uită mirat la mine, eu la cei din jur și mă așez în față, pentru a nu rata numărătoarea stațiilor. Mereu apare ceva care să perturbe exercițiul de numărare, precum opririle între stații și decid să întreb mai multe persoane din autobuz, pornind din față în spate. Unul îmi spune să cobor la a doua, altul se uită ciudat la mine, oferindu-mi o sticlă pe jumătate plină, iar o altă persoană îmi spune că trebuie să cobor la prima, probabil deja trecuse o stație și nu observasem. Cobor, cu teamă în suflet. Se pare că este bine. Sun prietenul și confirm prezența pe bulevard, la numărul indicat pe blocul alăturat. Acesta îmi spune să rămân pe loc, ca să nu mă pierd. Bulevardul avea mai multe stații, iar eu trebuia să mai merg încă vreo două stații.

De atunci, m-am hotărât să plec în călătorii cu ajutorul internetului. Astfel cu ajutorul sitului  “DescoperimRomania.ro – Idei de calatorie si oferte de cazarein Romania”  am reușit să găsesc soluții optime. 

Voi vizita țara în lung și-n lat, străbătând Oltenia, Ardealul, Moldova… Voi compara marea cu muntele, pădurea cu plaja, omul cu vieuitoarele…. NU există nici măcar o zona care să nu aibă un punct de atracţie pentru turişti. Totul însă, ţine de modul de promovare al ţării, al facilităţilor oferite şi istoriei zbuciumate.

Pentru acest an am căutat și am găsit cazare Baile Olanesti , acolo unde vroiam de mult timp sa ajung. Am găsit Vila Nicoleta din Baile Olanesti  și totul a fost perfect. Peisajul, natura și oamenii formau un tot unitar ideal pentru orice turist. Nimeni nu m-a pălmuit… și n-am avut ocazie să pun întrebări penibile.

Pentru cazare Oltenia  se găsesc multe oportunități dar trebuie să știi unde să cauți și unde să le găsesti. Degeaba cauți, dacă nu găsești, sau găsești și nu știi că ai găsit (așa cum a fost cu … banca).

Am vizitat şi Târgu Jiu, admirând operele lui Brâncuşi… Am fost să testez, Poarta Sărutului… că eu eram cuminte, la Masa Tăcerii, ca o Coloana a Infinitului.

  

România este o țară mirifică, nu există loc unde să nu regăsești tradițiile și cultura neamului românesc. Fiecare loc are propria valoare inestimabilă, peisaje mirifice și oameni pricepuți și binevoitori (dacă nu-i întrebi lucruri evidente). Există adevărate repere ale civilizației și culturii românești și universale, izvoare istorice ale existenței noastre pe aceste meleaguri.

Trebuie să vrei și mai ales să-ți dorești, să descoperi mirifica Românie.

Banc - blonda si sefa

  Blonda, ca o sotie cuminte si iubitoare, merge acasa, sa profite de 2 ore in plus langa sotul ei iubit datorita sefei care pleca mai devreme. Acasa, insa, dupa ce intra, aude zgomote din dormitor si cand se uita pe furis pe usa , ii vede pe barbatu-sau si pe sefa ei.
   Tiptil, se strecoara afara din casa fara sa zica nimic si se duce in parc, asteptand sa treaca timpul. A doua zi, sefa iar dispare cu doua ore inainte de terminarea programului... Celelalte vor si ele sa plece, numai blonda statea la birou.
   - Haide, tu nu pleci?
   - Nu, nu plec, ca ieri era cat pe ce sa ma prinda sefa ca am plecat mai devreme!!

Evenimentul unde fiecare poate fi vedeta

“…apără Duckadam” se aude strigătul de la televizor. Toţi cei prezenţi în faţa micului ecran exultă de bucurie, aplaudând frenetic. Copilul se bucură de asemenea, atras de imaginile micului ecran, alb-negru. Este 7 mai 1986.

Echipa campioană a României şi a Europei, Steaua Bucureşti, îşi începe turneul de prezentare al trofeului prin ţară, în deschiderea propriilor meciuri din campionatul naţional. Copilul şi-a dorit mult să asiste la acel eveniment în propriul său oraş, obţinând mult râvnitele bilete dar boala l-a trimis … în pat.

Anii au trecut. Odată cu trecerea punţilor de peste ani, ai copilului, fotbalul ca valoare a scăzut, dar sumele de bani care premiază pe jucători, cresc în mod inevitabil. Denumirea de C.C.E. (Cupa Campionilor Europeni) dispare şi apare UEFA Champions League.

Copilul care a crescut, a avut mereu regretul acelei neparticipări din cauza unei accidentări, la unul dintre cele mai frumoase evenimente din viaţa oricărui suporter adevărat.

Anii au trecut, iar dezamăgirea a rămas. Fiecare an reprezenta o nouă speranţă, ca acel trofeu să facă din nou, turul României.

Aşa cum orice problema are soluţie, iar când îţi doreşti ceva cu adevărat, aceasta se poate întâmpla şi cu vizualizarea trofeului şi chiar realizarea unei fotografii, ca un mare campion, cu această cupă.

Turneul Trophy Tour este această oportunitate. Dacă Miodrag Belodetici a câştigat de două ori trofeul, cu o echipă românească şi cu o fostă echipă iugoslavă, tu poţi vedea aceast trofeu de mai multe ori.  

Cine vrea cu adevărat, poate fi de trei ori în compania trofeului, chiar în locaţii diferite, simţind “pulsul” competiţional şi visând la driblingurile pe care le putea face.

La Iaşi (în 13 septembrie), Bacău (14 septembrie) şi Bucureşti (17 şi 18 septembrie) se poate admira acest trofeu. Tot în cadrul acelei manifestări, va există un muzeu al fotbalului, pe roţi, fiind şi un spaţiu de distracţie, amenajat special. În acel loc, vizitatorii pot evolua virtual, în meciuri împotriva legendelor. Chiar dacă nu câştigă partida, ei se pot fotografie cu marele trofeu.

Multumim de oportunitate!

O zi virusată

Ce bine este să fii acasă! Sănătos!

În urmă cu două zile am participat la un eveniment important în capitală. Acest eveniment s-a prelungit iar la ora 22.00, îndreptându-mă spre gară am constatat că nu am tren spre casă.

Am căutat să aflu o altă modalitate de deplasare prin intermediul telefonului dar acesta se dădea peste cap, mai ceva ca gimnastele de la sol. Enervat, îmi scot laptopul pentru a mă ghida dar, descopăr că acesta se mişcă mult mai încet decât un bătrânel ce traversa sala de aşteptare.  În sfârşit, mă conectez şi mă conving că sunt pierdut ... la sol!

Mă decid să mă cazez la un hotel din apropiere. O pornesc agale spre o destinaţie descoperită pe internet. Ajuns în locaţie, intru şi cer o cameră pentru căteva ore... mă exprim de parcă aş avea o întâlnire amoroasă!

După ce primesc cheile, pornesc agale spre etajul trei. Cu greu, în spatele unui ghiveci de flori, găsesc liftul cu care mă îndrept spre cameră.

Deschid uşa şi apăs întrerupătorul. Beznă totală. Apuc alt întrerupător şi reusesc să ajung la pat. Deschid fereastra şi mă trezesc cu perdeaua în cap.

Oftez şi mă culc repede pentru a trece o zi afurisită...

Dimineaţă când sună telefonul mă ridic repede din pat, sărind peste tot ceea ce este în faţa mea.

În zece  minute sunt la recepţie. Cel aflat în spatele biroului tastează de zor, înfuriat. Strănută. Îi doresc noroc... şi grabă mai mare, că pierd trenul. Acesta bâlbâie ceva legat de virus şi eu îi spun să pună Kaspersky pentru acasă. Acesta se uită mirat la mine iar eu îi spun că mă refeream la calculatorul pe care-l butona de zor... că merge prost.... calculatorul nu omul!

După câteva minute bune, reuşesc să zburd spre gară. Traversez pe verde deşi alţii trecuseră pe roşu. După un singur pas, un biciclist mă loveşte cu bicicleta, traversând şirul de maşini pe trecerea de pietoni. O fi şi el virusat!

Ajuns în gară, alerg spre casa de bilete, solicitând cartonul izbăvitor. Îl primesc, împreună cu o sumă mai mare de bani, ca rest. Până să mă dumiresc, ies afară şi când mă uit pe bilet, faţa mea, are o culoare mult mai deschisă decât tichetul ce-l ţineam în mână.

Trenul urma să vină peste două ore. Această cursă era alta, faţă de ea dorită. Mă uit pe telefon, constatând că iar face figuri şi este dereglat. Era altă oră, altă gară... cea din direcţia opusă....probabil şi alt film, din care eu făceam parte ca un naiv, ca un om virusat.

După timpul de aşteptare, locomotiva aduce trenul în care mă urc fericit. Iau loc într-un vagon gol. Trenul porneşte, lovindu-mă în cap, cu peturile de la locul cu bagaje, lăsate de alţi călători. Trenul mai mult stă prin diverse gări, decât să meargă.

Uite aşa m-am trezit virusat... Telefonul l-am rezolvat pe drum, chiar rapid, cu ajutorul unui antivirus Kaspersky” (/). Acest antivirus protejează “viaţa” digitală de atacul virusilor şi şi a riscurilor ce pot apărea. De asemenea, acest antivirus, protejează fişierele din telefon, intimitatea mea pe reţelele de socializare, identitatea personală şi tranzacţiile bancare. Această protecţie funcţionează perfect, fără a întrerupe sau a încetini activitatea pe telefon sau laptop.

Dacă ar exista un Kaspersky şi pentru virusul de zi cu zi… departe am ajunge! Un antivirus “home” ne-ar uşura viaţa şi ne-ar oferi liniştea sufletească sporindu-nu tonusul. 

Banc - parul alb

- De ce ai si par alb, mami?

- Ei, bine, de cate ori ma necajesti si ma faci sa plang unul din firele mele de par devine alb.

Copilul cade pe ganduri:

- Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe?

Banc - soacra si alcoolul

-De cind a venit mama la noi, n-ai baut o picatura de alcool!

-Asta ar mai lipsi! S-o vad in dublu exemplar...

Banc - tensiunea soacrei

Ieri i-am luat tensiunea la soacra-mea.
Si nu i-am mai dat-o inapoi ...

Când ai idei....

Cât de dor îmi este de o relaxare, alături de persoane dragi, cu momente inedite. Dar din păcate, de câteva zile, relaxarea este în concediu.

De câte ori o aud pe soţia mea spunând: „Am o idee”, de atâtea ori simt că mă trec toate gândurile negre. Dar nu din cauza faptului că gândeşte şi că are idei, dar pur şi simplu, fraza respectivă este de fapt, începutul unei noi sarcini.

Aşa s-a întămplat şi ultima oară! Mereu aştept o excepţie care să întărească regula... dar nu cred că există aşa ceva, totul fiind doar o iluzie....

Ultima dată, mi-a comunicat că trebuie să facem schimbări în baie. M-am deplasat în locaţia respectivă şi am început să mut una-alta, obiecte, nu altceva, dar ea a fost nemulţumită.

Mi-a spus că avem nevoie de nişte accesorii de baie, de un dulap şi de o chiuvetă nouă. M-am liniştit. Aveam de făcut unele căutări, cercetări şi cumpărături. Dar nu era aşa. Vroia un dulap special, formă ciudată... Deci trebuia făcută manual, de mine conform dorinţelor celei care se ocupa de treburile casnice ale casei.  Dacă tot trebuie să dăm găuri, de ce să nu zugrăvim baia, să înlocuim faianţa....

Astfel stabilit, am început să tai diverse scânduri pentru a le pune în compoziţia dulapului. Chiar şi fierăstrăul s-a încălzit, probabil de nervi, de la atâta muncă.

Soţia mea m-a întrebat dacă nu am şi alt fierăstrău. Fericit i l-am oferit, iar ea mi-a spus: „ziceam ca să le schimbi, când unul se încălzeşte, foloseşte-l pe celălalt!”. Eu fac ochii mari, întorc privirea şi continui cu treaba, având grijă să scap toate obiectele, pe chiuveta din bucătărie, care se crapă! Deja intru în panică....

O să vrea să facem modificări şi în bucătărie....deja mă vedeam zugrăvind toată casa! Mă uit sub chiuvetă şi descopăr că am şi o altă problemă... Nu-i nimic, o să cumpăram în acelaşi timp baterii sanitare de baie si bucatarie! Mă si vedeam transportând nişte baterii si accesorii retro, specifice vremurilor actuale!

Soţia mea ia loc la calculator şi începe să caute produsele pe care eu le distrugeam, cu fiecare pas pe care-l făceam, pentru realizarea viselor ei şi a dorinţelor mele de a termina cât mai repede.

Continui treaba şi cineva mă strigă. Strig şi eu... apoi mă deplasez în dormitor.

- Chiuveta bucatarie granit sau chiuveta bucatarie compozit?

Eu mă uit ciudat la ea:

- Este o ghicitoare?

- Nu. O întrebare. De care chiuvetă să cumpărăm?

- Păi...

- Hai să vezi!

- Dar nu am timp!

- Nu-ţi pasă?

- Ba da...

- Uite...

Ea începe să deruleze diverse pagini de pe site. În timp ce eu mă uit la preţuri, ea se uită la modele:

- Uite ce fain. Un set chiuveta granit !

- Da frumos… mie îmi place …da chiuveta granit! Este la promoţie! Uite aşa ne schimbăm şi noi prin casă!

- Dar vezi să nu mai strici multe… Iar dacă tot cumpărăm chiuvetele, de ce să nu ne luăm şi panouri de dus cu  hidromasaj ?

- Chiar, de ce nu? Astfel scăpăm dintr-o dată de toate problemele legate de baie şi stâm liniştiţi câţiva ani buni – spun din ce în ce mai încet, ca să mă asigur că gândesc pozitiv.

Apoi se va întoarce şi relaxarea din concediu....

Uleiul care te sprijină

Gălăgie mare la servici. Zgomotul produs de utilajele de producţie, aflate în funcţiune au un efect de bumerang. Cu greu, aud telefonul. Răspund încercând să aflu cine mă caută şi ce vrea. După câteva momente de comunicare, constat că este soţia mea, care mă sunase să cumpăr ulei. Mda... Iar primesc comenzi pentru cumpărături şi trebuie să mă execut!

Ajuns în birou, îmi aduc aminte că abia ieri fusesem prin magazine şi cumpărasem şi ulei! Îmi verific telefonul şi mi se confirmă apelul de la soţie. Dar... ulei? Nu sunt cu „capul”. Apelez din nou pe soţia mea dar nu are semnal. Era plecată până a doua zi, într-o delegaţie. Probabil vrea să gătească multe preparate culinare când revine acasă (poate îi este foame acum...) sau vrea să ducem cuiva, acel produs fără de care existenţa omului nu este una chiar plăcută...

Asta este. Pe drum spre casă, cumpăr produsul solicitat. Ajuns la destinaţie, mă grăbesc să pornesc spre masinuţa proaspăt achiziţionată. Are o vechime cât de cât, dar nu prea am folosit-o eu, fiind un mijloc de transport pentru alt membru al familiei. Acum, fiind singur, pot „zburda” şi eu, la volanul maşinii.

Îmi iau cheile şi o pornesc fericit spre parcare. Acolo, un vecin, umbla de zor la propria-i maşină. Era un pensionar care tot timpul îşi găsea câte ceva de reparat. Văzându-mă îmi face cu mâna să mă apropii şi începe să se „laude” cu munca lui.

Îmi prezintă cu satisfacţie uleiul de maşină pe care-l achiziţionase de curând, Shell Rimula care după părerea lui, era mai mult decât perfect pentru „bijuteria” lui, fiind obţinut prin tehnologia Dynamic Protection şi proteja uzura motorului atât de condiţiile drumurilor de pe la noi, cât mai ales de intemperiile naturii. Râd în barba mea inexistentă. El se deplasează cu maşina din Crăciun în Paşti, şi-şi face probleme legate de condiţiile de drum! Ce să mai zic eu, că soţia mea, petrece mai mult timp cu maşina decât cu mine!

Mă urc hotărât la volan şi pornesc. Ceva este ciudat. Descopăr că nu am schimbat viteza... nu am reglaj automat! Mai merg un pic dar ceva este ciudat. Simt că este o problemă şi revin repede în propria parcare, ca un copil care a făcut o năzbâtie şi nu vrea să fie descoperit. Mă feresc de vecinul cu maşina şi mă ciocnesc, realmente, de prietenul acestuia:

- Ai o problemă cu maşina?

- Cred că este ceva... nu ştiu ce!

- Hai să vedem.

Îl urmez calm şi liniştiti, fără a mă feri de celălalt vecin, care oricum urma să afle totul, de la cel cu care mă deplasam spre maşină. Ajunşi la maşină, acesta se uită la motor. Între timp, apare şi celălalt vecin şi încep să studieze problemele, ignorându-mă, de parcă eram un bibelou.

- Are nevoie de ulei.

- Categoric. Îi trebuie Shell Rimula Ultra. Eu folosesc şi la servici, la camionul care este vehicul cu motor de capacitate mare! Are o durată extinsă de viaţă.

- Şi face economie de 2% la combustibil.

- Merge şi la maşinile cu Euro 5.

- Da. Folosesc şi eu pentru maşina mea cu Euro 4.

- Este recomandat în special pentru motoare Euro 5 şi 6, deci e mai mult decât ideal. Mai ai?

- Da. Nu am folosit tot la maşină.

- Facem o golire aici şi o reumplem cu ceva de calitate.

Eu nu mai înţelegeam nimic. Mă săturasem să tot aud de cuvântul „ulei” atât de utilizat în ultimele zile. După două ore, mai mult de discuţii între cei doi vecini, acestia mă ajută să schimb uleiul, fiind specialişti. Propunerea mea de a duce maşina la service, a fost întâmpinate cu feţe încruntate de cei doi.

Când totul s-a finalizat, mă lasă şi pe mine, ca pe un copil nerăbdător, să mă duc cu maşina. Fac o tură şi totul este în regulă dar scurt... Se întunecă şi va urma o nouă zi de muncă. Ca un copil care nu a primit cadoul dorit, mă întorc acasă, mulţumind celor doi vecini, urcând în apartament. Telefonul mobil sunase de mai multe ori. Fusese soţia mea. O sun şi aceasta răspunde veselă:

- Ce faci?

- Pe acasă. Tu?

- Foarte bine! Ai fost cu maşina să schimbi uleiul?

- Adică...acel ulei...

- Poftim? Nu te aud bine....

- Da – mă bâlbîi eu. Am schimbat uleiul. Am pus unul care este un.Dynamic Protection Plus 5W-30  şi…

- Bravo! Văd că atunci când vrei, te pricepi!

- Aşa sunt eu, priceput – mă laud.

- Doar când vrei tu!

Chiar dacă sunt obosit şi supărat, am satisfacţia reuşitei… M-am descurcat perfect… Cu uleiul de gătit… cred că-l voi duce înapoi la magazin, având posibilitatea de a returna un produs în 24 de ore… Uleiul pentru maşină, nu trebuie returnat… îşi face bine treaba, pe care am constat-o în următoarele săptămâni, când soţia mea, era satisfăcută de funcţionarea autoturismului…

Cine nu are vecini, să-şi caute, iar produsul perfect face ca toate frământările să dispară.

Totul este la superlativ !

Începe o nouă ediţie Superblog. O competiţie care durează două luni, fiind presărată cu premii interesante într-o întrecere plină de suspans. În cadrul ei, bucuriile şi supărările, fericirea şi tristeţea, agitaţia febrilă, calmul precaut şi dorinţele proprii ale fiecărui participant fac deliciul concursului.

Fiecare porneşte cu o anumită speranţă, idei (unele dispar în timp, iar în locul acestora, răsar altele, poate mai bune, sau nu, conform deciziilor juriului) şi gândul de a ajunge la final, de a termina competiţia. Toţi fiind alergători de cursă lungă.

Petrecerea finală este una mai mult decât relaxantă pentru participanţi (poate voi fi şi eu prezent la o primă petrecere pentru mine, a super-bloggerilor), ducând la noi prietenii, care de pe calea virtuală devin unele reale, aferente unei prietenii sincere şi deschise.

Cu această ocazia îmi anunţ participarea la Superblog 2016, dorind succes tuturor iar cei mai buni, pe drept, să câştige. Fiecare ţinteşte spre un ideal, un obiectiv, care poate fi atins!