Banc - Badea Gheorghe - celebru

 

Badea Gheorghe pleaca cu prietenii la o plimbare prin Bucuresti cu masina.
Pe la Arcul de Triumf incurca circulatia si un bucurestean tipa la el pe geam:
- Ba Gheorghe:
Gheorghe al meu le spune prietenilor:
- Vedeti ba pe mine ma cunoaste toata lumea.

Un om înfometat!

Pătrățel  tresare speriat. Își ridică capul și o frână puternică îl aruncă de pe banchetă, pe podea. Se ridică, se șterge de praf și privește pe fereastră. Trenul a ajuns la destinația finală.

Pătrățel își ia rucsacul și pornește spre capătul vagonului. Coboară privind de pe peron, gara agitată.

-          Capitala țării! București....

Oftează și o pornește agale spre ieșire. Soarele pare să-l topească, pașii devenind din ce în ce mai mici. Simte un ghimpe în stomac. Deodată își aduce aminte că nu mâncase de aproape o zi, de teama călătoriei cu trenul.  Se uită în jur după un restaurant dar renunță repede. Ia telefonul și apelează un număr cunoscut:

-          Bună Pătrățel! Ai ajuns?

-          Da, Gogoșar.

-          Cum a fost?

-          Bine..Vreau să mănânc ceva.

-          Poftă bună.

-          Da...mulțumesc. Spne-mi te rog o locație aproape de gară. Vezi unde și ce restaurant  este prin zonă.

-          A...Nu ți-ai luat pachet?

-          Nu. Oricum diseară am întâlnirea cu colegii de liceu. Am zis să nu amulte bagaje.Trebuie un restaurant mai elegant, că sunt în costum!

-          Ok. Bine. Mă uit acum pe net.

-          Te rog.

-          Acum mă uit pentru oferte restaurante din Bucuresti ...o clipă..

-          Da...da...îmi chiorăie mațele!

-          Calm Pătrățel. Gata. Notează!

-          Da...

Pătrățel se apropie de geamul lângă care se oprise și scoate carnețelul cu adrese și numere de telefon ale colegilor și notează cele spuse de Gogoșar, după care închide telefonul, fără să mai zică nimic. Parcă prinde aripi, grăbindu-se spre locația notată pe carnețel.

După o oră, Pătrățel iese din restaurant, frecându-se pe burtă, satisfăcut. Își ia telefonul și reapelează ultimul număr format:

-          Mulțumesc Gogoșar!

-          Wow! Credeam că ai rămas mut...După o oră...

-          Păi acum mă simt bine! Pefect. Mă pregătesc de petrecere și întâlnire.

-          Ai grijă, să nu mănânci mult, să nu bei rece...

-          Bine...Parcă ești mama mea, sau mai rău...

-          Adică, mai rău?

-          Eh...glumeam! Am ajuns la destinație. Ne vedem mâine seară. Poate mai am nevoie mâine de o adresă...de restaurant... Ce bine că ai găsit repede locația.

-          Da. Și eu am folosit acest site când am fost la concert.

-          Interesantă...chestie.

-          Care ajută oameni infometați...și nu numai...prin București, nu Pătrățel?

-          Da..da...Să ai o zi bună!

-          Mersi...Distracție plăcută. Să fii cuminte, atât legat cât și din două cuvinte!

Pătrățel zâmbește, pregătindu-se de mult râvnita revedere cu prietenii din anii de liceu.

Călătorie interbelică

Se cunoaşte de mult timp, din vorbe străvechi, faptul că, călătorului îi şade bine cu drumul! Dar după atâta mers, este nevoie şi de puţină relaxare, odihnă. Totul trece prin...stomac, deci, o masă este oricând bine-venită!

Călătorind prin ţară, este imposibil să nu treci şi prin capitală. Ajungând acolo ai o mulţime de oportunităţi pentru distracţie şi relaxare, înainte de a continua călătoria.

Vizitând oraşul, trecând de Foişorul de Foc, pe strada care poartă numele primului primar al Bucureştiului, Pache Protopopescu am descoperit o casă boierească, rustică, în care este imposibil să nu intri de curiozitate. Dacă şi foamea te însoţeşte, descoperi cu bucurie existenţa acestui restaurant, cu nume predestinat perioadei interbelice : La Conac ).

Primul impuls este dorinţa de a vedea ce se ascunde în spatele acestor uşi. Dar cum tehnologia în ziua de astăzi este în favoarea omului, intri repede pe internet şi cauţi după restaurant La Conac  şi afli informaţiile pe care le doreşti.Virtual, curiozitatea este satisfăcută, dar este de ajuns?

Apoi persistă momentul, în care vrei să te teleportezi din lumea de azi, în cea din trecut, motiv pentru care, treci pragul acestui restautrant.

În timp ce chelnerii se pregătesc de aranjarea meselor pentru o petrecere de botez, iar copiii  unor clienţi se delectează la locul de joacă special amenajat pentru ei, fiecare îşi poate alege meniul dorit cu diferite reţete specifice mâncărurilor italiene, mexicană, americană şi normal, românească.

Multitudinea soiurilor de vin, fac clientului alegerea mai dificilă, dar plăcută. 

Varietatea de fripturi, peşte, salate ( chiar şi din fructe de mare )  de toate felurile şi mai ales desertul ne fac uneori să uităm, că este timpul să ne continuăm călătoria, deoarece timpul nu vrea să stea pe loc!

După servirea mesei, în confort şi intimitate, gândul ne zboară fără să vrem spre perioada interbelică , descoperind astfel amintirile legate de istoria ţării noastre, care rămăseseră ascunse până acum în mintea noastră.
Ne simţim ca nişte stăpâni, ca nobilii din trecut, uitând prezentul care ne apasă şi ne influenţează destinul.

Prezentul şi trecutul, se contopesc astfel încât, tot cei care păsesc în interiorul salonului să le fie îndeplinite şi cele mai exigente dorinţe,.

Părăsind locaţia, trecând peste această etapă,  este clar că va fi un nou moment de interacţiune cu acest loc, cel al revenirii, al revederii!