Un om înfometat!

Pătrățel  tresare speriat. Își ridică capul și o frână puternică îl aruncă de pe banchetă, pe podea. Se ridică, se șterge de praf și privește pe fereastră. Trenul a ajuns la destinația finală.

Pătrățel își ia rucsacul și pornește spre capătul vagonului. Coboară privind de pe peron, gara agitată.

-          Capitala țării! București....

Oftează și o pornește agale spre ieșire. Soarele pare să-l topească, pașii devenind din ce în ce mai mici. Simte un ghimpe în stomac. Deodată își aduce aminte că nu mâncase de aproape o zi, de teama călătoriei cu trenul.  Se uită în jur după un restaurant dar renunță repede. Ia telefonul și apelează un număr cunoscut:

-          Bună Pătrățel! Ai ajuns?

-          Da, Gogoșar.

-          Cum a fost?

-          Bine..Vreau să mănânc ceva.

-          Poftă bună.

-          Da...mulțumesc. Spne-mi te rog o locație aproape de gară. Vezi unde și ce restaurant  este prin zonă.

-          A...Nu ți-ai luat pachet?

-          Nu. Oricum diseară am întâlnirea cu colegii de liceu. Am zis să nu amulte bagaje.Trebuie un restaurant mai elegant, că sunt în costum!

-          Ok. Bine. Mă uit acum pe net.

-          Te rog.

-          Acum mă uit pentru oferte restaurante din Bucuresti ...o clipă..

-          Da...da...îmi chiorăie mațele!

-          Calm Pătrățel. Gata. Notează!

-          Da...

Pătrățel se apropie de geamul lângă care se oprise și scoate carnețelul cu adrese și numere de telefon ale colegilor și notează cele spuse de Gogoșar, după care închide telefonul, fără să mai zică nimic. Parcă prinde aripi, grăbindu-se spre locația notată pe carnețel.

După o oră, Pătrățel iese din restaurant, frecându-se pe burtă, satisfăcut. Își ia telefonul și reapelează ultimul număr format:

-          Mulțumesc Gogoșar!

-          Wow! Credeam că ai rămas mut...După o oră...

-          Păi acum mă simt bine! Pefect. Mă pregătesc de petrecere și întâlnire.

-          Ai grijă, să nu mănânci mult, să nu bei rece...

-          Bine...Parcă ești mama mea, sau mai rău...

-          Adică, mai rău?

-          Eh...glumeam! Am ajuns la destinație. Ne vedem mâine seară. Poate mai am nevoie mâine de o adresă...de restaurant... Ce bine că ai găsit repede locația.

-          Da. Și eu am folosit acest site când am fost la concert.

-          Interesantă...chestie.

-          Care ajută oameni infometați...și nu numai...prin București, nu Pătrățel?

-          Da..da...Să ai o zi bună!

-          Mersi...Distracție plăcută. Să fii cuminte, atât legat cât și din două cuvinte!

Pătrățel zâmbește, pregătindu-se de mult râvnita revedere cu prietenii din anii de liceu.