Drumul spre casă

Așa de obosit mă simt, de nu mai știu nici cum mă cheamă! Cred că din acest motiv, o voce suavă mi se adresează:

- Cristinel mamă...facem și noi ceva astăzi....

Tresar, deschid ochii și o văd pe Viviana cu făcălețul în mână. Mă ridic repede din pat:

-          Da, draga mea soție... Ce facem? Curățenie am făcut ieri!

-          Nu acasă, la viitoarea casă.... - îmi răspunde Viviana plecând spre bucătaria de unde venea un miros de ars.....

Aștept să iasă pe ușă, după care mă întind înapoi în pat. Ațipesc dar, un miros plăcut, al unei cafele, mă trezește. Este timpul să încep o nouă zi pentru viitorul nostru.

Opresc mașina în fața porții vecinului. Observ că deja își ridicase o nouă construcție de tip bungalow. Oftez și spun încet, doar pentru mine:

- Așa este când ai și bani... și timp.

Cobor din mașină și mă îndrept spre locul unde trebuia să se afle gardul. La câțiva metri de locul parcării, se vede o roabă, puțin deplasată la stângă, față de imaginea din săptămâna precedentă. Îmi iau telefonul mobil și sun. Nu răspunde nimeni. Viviana se îndreaptă spre mica ei grădină și se ocupă de legume.

Trebuie să fac ceva, par caraghios cu telefonul în mână și cu soția mea lucrând de zor. Mă îndrept spre locul unde trebuia să se afle o groapă pentru.... Mai mult nu apuc să gândesc, pentru că mă lovesc de o greblă care se răzbună pe capul meu, la propriu. Viviane vine în grabă și aleargă după trusa de prim ajutor din mașină, în timp ce apelantul de la telefonul mobil răspunde:

-          Bună ziua domnule!

-          Sunt....

-          Da...da... Treaba decurge perfect. Suntem în grafic!

-          Dar nu ați făcut nimic....

-          Păi avem o lucrare mai complexă și am luat personalul de acolo... dar terminăm... știți, în funcție de beneficii, timp, personal.... Ați vorbit cu arhitectul?

-          Nu răspunde! - oftez eu.

-          Da... Sunt probleme... doriți costuri mici dar ....

Când mi-am propus să ne construim o căsuță pentru relaxare, în care să ne retragem la pensie, noi am stabilit un buget și am extins proiectul pe mai mulți ani. Am reușit să achiziționăm noi, primul teren din zonă. Între timp, au apărut alte case construite, astfel că într-un mod ciudat dar real, mi-am dat seamă că stagnez.

Noi am vrut să ne construim o casă pentru week-end și mai ales, să avem un loc unde să ne retragem la bătrânețe. Urmărind notițele cu planificările și costurile pentru anii care urmează, îmi dau seama că putma ieși la pensie mai repede, dar cu condiția să găsesc soluții ideale și optime pentru finalizarea...  adică începerea construcțiilor.

Privind cu un ochi pe sub prosopul ud care-mi acoperă capul accidentat, îmi dau seama că dacă lucrările vor continua în acest ritm, de casă se vor bucura nepoții nepoților noștri, cu condiția ca urmașii muncitorilor să fie mult mai harnici.

Mă gândeam să fac o căsuță de lemn dar la prețul pieței pentru acest material, mai bine îmi montez un cort în curte, după ce-mi fac gard. Este o vorbă, după gard, poate fi și un leopard!

Ajung la sediul companiei care ne dă lumină. Nu este Biserica, ci doar Electrica. Mă îndrept spre sectorul unde se depun cererile pentru avizul de racordare la curent electric. Îmi aștept liniștit rândul iar când ajung la ghișeu, se face pauza de masă și mi se închide geamul în fața, cu mici scuze bolborosite. Oftez și decid să nu mă mișc din loc pentru că nu vreau să-mi pierd rândul.

-          Salutare Cri! - aud o voce.

-          Salut Gică - mă bucur să-mi văd vecinul.

-          Ce faci?

-          Vreau să mă racordez la curent electric.

-          Te-au deconectat?

-          Nu. Este vorba de casa... de pământul unde-mi construiesc....ceva.

-          Da... da... Te ajut eu că am relații - șoptește Gică. Dă-mi autorizația de construcție.

-          Păi nu am... urmează să construiesc.

-          Nu ai? Păi în funcție de proiectul casei își eliberează autorizația de construcție. Pentru ATR ai nevoie de date legate de consum.

-          Păi... explică-mi și mie....

-          Poate este mai avantajos să te alimentezi la o tensiune trifazată decât la  o tensiune monofazată.

-          Și nu pot primi o alimentare... între ele, semifazată... dacă există pentru că nu am proiect....

-          Nu....- mă liniștește Gică și-mi dau seama că sunt în urmă cu totul, în toate.

-          Eu știu o firmă care se ocupă de proiecte... Uite aici o carte de vizită cu adresa de mail și de site:  https://www.aia-proiect.ro/ .

Revenind la servici după evenimentele de la Electrica, mă opresc gânditor în fața unui raport. Colegii se uită mirați la mine:

-          Nu corespund datele din raport?

-          A..nu... Este vorba că....  vroiam să mă conectez la curent în locul unde stau.. unde am pământul dar trebuie întâi să construiesc.

-          Da... Trebuie să faci măsurători topografice

-          Să verifici solul... un geolog....

-          Să cauți proiectant...

-          Să....

Simt că mă lasă puterile. Toate informațiile pe care le aveam, nu erau nici suficiente, nici clare, iar colegii deja m-au  băgat efectiv în ceața gândirii logice.

Bat încetișor în ușa iar o domnișoară drăguță apare în spatele meu:

-          Bună ziua! Sunteți familia Varză?

-          Da... - spun eu constatând cât de bine ni se potrivește numele în acele momente.

-          Domnul arhitect vă așteaptă. Poftiți!

Domnișoara ne depăsește și ne conduce într-un birou unde un bărbat care ne privește, se ridică de pe scaun și ne spune:

-          Bine ați venit!

-          Mulțumim - spun eu privind spre trupul asistentei care iese din încăpere.

Privirea îmi revine instantaneu la bărbatul din fața biroului, pentru că soția mea își legăna poșeta, ca atunci când ultima oară îi căzuse din mână, pe fața mea.... 

-          Vrem să facem o casă! - spune Viviane.

-          Pentru relaxare - completez eu.

-          Câte nivele?

-          Unul....

-          Adică doriți P+M - subliniază cele spuse de noi, arhitectul.

-          Da.... Dorim niște proiecte case P+M.

-          Câte camere?

-          Eu vreau un dressing - spune Viviane.

-          Și eu o bibliotecă - completez instantaneu.

-          Deci la parter doriți o bucătărie, living, două camere și grupuri sanitar - spune arhitectul făcând calcule pe baza datelor de suprafață oferite de noi, în timp ce realizează proiectul în 3D.

-          Da... da....

-          Iar la mansardă o să aveți un dressing, biblioteca, două camere, grupuri sanitare....

-          Vreau și piscină - spune Viviane.

-          La etaj? - întreb eu

-          O sa aveți lângă casă, cu tavan deplasabil, pentru a putea folosi piscina în orice anotimp.

-          Perfect. Garaj mai trebuie - spun eu

-          Da... În cealaltă parte a casei, cu intrare atât din exteriorul proprietății cât și din interior. Camera centralei va fi la subsol, nu? - întreabă arhitectul

-          Da...

-          Beci mare... - spun eu gândindu-mă că la pensie voi face mult vin și am nevoie de depozit, chiar și pentru murăturile Vivianei.

-          Da.... În rest o să aveți o grădină mare și dacă mai doriți ceva să-mi spuneți acum ca să adaug în proiectul 3D.

-          Cât costă?

-          Depinde. Doriți calitate? Doriți să fie realizat în timp scurt de către profesioniști?

-          Da....

-          Banii fac diferența dar timpul ne influențează viața - spune arhitectul iar eu îi dau dreptate.

-          Primul pas care este? - întreb eu.

-          Vom analiza solul și apoi voi realiza proiectul complet. Voi discuta cu furnizorii de servicii și materiale. Vom folosi cărămidă, polistiren pentru izolare termică și ferestrele. ca și ușile vor fi din termopan. Vom face actele necesare pentru autorizația de construcție.

-          Da... - spun bucuros ca un copil care-și primește jucăria mult visată.

-          Vom pune gresie și faianță, se va zugrăvi, iar acoperișul va fi din tablă, prins pe căpriori...

-          Punem capre acolo? - între eu

-          Căpriorii sunt elementele de susținere ale acoperișului - spune Viviane demonstrând că era pregătită, ca un elev în fața unui profesor sever.

-          Da.. Apoi emitem un certificat energetic fără de care nu se poate. Între timp vom obține autorizațiile de conectare la apă, la gaz, la curent....

Ascultându-l pe arhitect mi-am dat seamă că visul poate deveni realitate....

Deschid încet un ochi. O voce suavă mi se adresează:

-          Cristinel mamă, facem o baie în piscină?

-          Da.... - spun eu fericit, pentru că nu mă pune la lucru, în grădină sau la curățenie prin casă!

Mă ridic din pat și ies în grădină. Viviane pregătea o omletă cu multă brânză și cu roșii din belșug, proaspăt culese. O să mănânc, o să facem baie, apoi mă retrag în bibliotecă. O să citesc și o să fumez pe ascuns, căci Viviane știe că m-am lăsat de fumat, pentru a economisi banii pentru construcția casei, dar eu am găsit alte resurse financiare....

Casa se construiește ca o varză, foiță cu foiță... sau ca o ceapă? Să o întreb pe grădinăreasa mea, Viviane. Oare s-au copt strugurii din grădină pentru vin? Ce de întrebări, dar toate au câte un răspuns!

Nu prețul contează ci colțișorul acela de Rai, locul în care te simți bine și poți spune cu adevărat: MĂ SIMT ACASĂ PENTRU CĂ SUNT LA CASA MEA MULT DORITĂ!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019 iar imaginile au fost preluate de pe situl AIA Proiect.