Banc - privind dupa femei

Doi fosti colegi de liceu se revad dupa cativa ani:

- Salut! Ce faci?

- Bine...

- Ce este cu cucuiul din capul tau?

- A... nimic.... il am din cauza  femeilor.

- Cum! Tu care care erai timid! Se bat fetele pentru tine?

- Da, se poate spune.....

- Cum ai reusit un asemenea cucui!

- Ma uitam dupa o blonda, 

- .....

- ...apoi mi-a atras privirea o bruneta, iar picioarele mele nu au sesizat ca s-a terminat trotuarul.....

🌝

Imagine - Gata cu gratarele....

Imagini - Animăluțe

Pregătiri de călătorie

În viață anumite evenimente trebuie pregătite meticulos și din timp. Probabil de aceea, copilul se naște după șapte sau nouă luni, pentru ca părinții să fie pregătiți fizic și psihic. La fel ne pregătim pentru botez, căsătorie și alte etape importante ale vieții. Eu pe acestea le-am ignorat și am întâmpinat mici probleme, motiv pentru care m-am gândit să mă schimb în totalitate, nu de haine ci de obiceiuri.

Pentru că mi-au rămas de pregătit concediile și călătoriile, normal că m-am axat pe acestea. Orice călătorie, indiferent de mijlocul de transport sau destinație, are un impact moral și material important asupra mea. Totul este stabilit și pregătit în detalii.

Ultima călătorie a fost în Turcia. În urmă cu un an am fost în Grecia cu avionul pentru că mașina pe care o dețineam nu era una ideală pentru călătorie.

Între timp am achiziționat un SEAT, iar pentru a-l vedea cu adevărat la lucru, ne-am decis să plecăm cu mașina în Turcia. După un timp, mi-am dat seama de ce.... Soția mea și copii vroiau să-și ia mai multe bagaje decât cele permise pentru o călătorie cu avionul.

Înainte de a pleca în călătorie mi-am făcut o listă cu obiectele care urma să le luăm cu noi. Toamna, Turcia este ideală pentru a sta la mare, temperaturile fiind unele dintre cele mai accesibile, departe de canicula verii toride.

După stabilirea traseului și achiziționarea biletelor de cazare, am început să facem lista obiectivelor turistice. Nu puteam rata Antalya, Orașul Vechi numit Kaleici.

Turcia reprezintă o filă importantă în istoria lumii și nu vom rata: Cele Trei Porți (Poarta Hadrianus), Turnul Hidirlik și Muzeul Antalyei. O să mergem în mod simbolic, pe urmele regelui Attalus al II-lea din Pergamon, întemeietorul orașului. Pe listă am trecut și situ-rile arheologice: amfiteatrul Aspendos, orașul antic Perge, Phaselis și minunile naturii: cascada Kursunlu și canionul Koprulu.

În funcție de locurile pe care le vizitam, erau alese obiectele și mai ales hainele pe care urmă să le luăm cu noi. Făcând un inventar sumar, m-am panicat pentru că aveam nevoie de de încă o mașină ca să încapă toate cele dorite, dar nu neapărat necesare. Preventiv, mi-am cumpărat o cutie portbagaj în care să-mi aranjez hainele pe care le folosesc mai rar.

Cu două zile înainte de a pleca am avut parte de surprize.

În timp ce mă uitam la mașină, Alexandru care abia își mișca picioarele, trăgea un ursuleț de pluș imens șl-l așezase la volanul mașinii:

-          Poate să conducă el în vacanță? Să te odihnești și tu, tati!

-          Nu... Știi... trebuie să aibă permis de conducere. Am doar eu, deci.... - încercam să ofer explicații logice oricărei vârste.

-          Am auzit că dacă se plătește undeva se rezolvă orice! - spune micuțul.

-          Nu chiar... mai fabulează oamenii.

-          Adică mama și bunica?

-          Probabil vorbeau de altceva... Să pregătești bagajele - încerc eu să schimb vorba.

-          Le face mama. Eu îl iau doar pe Poupi...

-          Ursulețul?

-          Da... Eu dorm cu el, că mă apără de cei răi.

-          Nu poți să iei unul mai mic?

-          Nu... Poupi este unul singur - se răzvrătește copilul.

-          Bine. o să-l punem în spate, lângă tine, pe banchetă!

-          Mulțumesc tati - mă îmbrățișează mogâldeața.

Între timp, observasem că Lucky, câinele nostru s-a urcat în cutia portbagaj și-i strigam să coboare. Copilul mi se adresează din nou cu vocea obișnuită să obțină ceea ce dorește:

-          Nu-l luăm și pe Lucky?

-          Nu. El stă și ne păzește casa.

-          O...nu....

-          O să-i aducem ceva frumos - îl liniștesc eu pe Alexandru. Oricum, abia încap hainele pe care le ia mama!

-          Bine.... Lucky o să primești ceva frumos... - spune Alexandru care-l trage de coadă pe Lucky care-l urmează și merg să se joace în grădină.

Ajuns în sufragerie, începem să împachetăm iar eu renunț la unele obiecte, haine de-ale mele, pentru a încăpea toate, la fix. Când răsuflu ușurat, apare soția mea:

-          Mai luăm o pătură, geacă....

-          Dar...

-          Ce anume?

-          Bine, mai facem un bagaj. Îmi iau atunci și eu jeanșii la care renunțasem adineauri. Punem o geantă sub bancheta din spate.

-          Bine, dragule! Ce te iubesc că ne oferi o vacanță minunată!

-          Doar sunteți soția și fiul meu! - spun fericit și strâns în îmbrățișare.

-          Da... Adică familia ta.... Apropo, bagajele părinților meu unde le punem? În rulotă? 

-          Poftim?! - spun mirat

-          Păi ei le aduc mâine dar, să pregătim totul de astăzi, ca să nu întârziem și să plecăm poimâine, devreme.

-          Părinții tăi....

-          Da. Ajung mâine.

În acel moment, mi-am dat seama că trebuie să fiu mereu cu urechile ciulite, mai ales când aprob câte ceva... Eu nu știam că vom pleca cinci în călătorie, deci îmi trebuia și rulota. 

Pentru a avea rulotă, am nevoie de cârlig. Iar dacă tot îmi iau cârlig, o să cumpăr și un suport pentru biciclete, că dacă vreau să-mi iau câmpii, să nu plec pe jos.

Norocul meu că am un magazin online de unde-mi achiziționez accesoriile și au livrare gratuită în 24 de ore, iar produsele au garanție de 24-36 de luni. Pentru că revin din concediu în zece zile, dacă produsele nu-mi satisfac nevoile, mă încadrez în cele 14 zile de retur gratuit. Oare  în viitor, să-mi iau și un scut de motor pentru protecție?

Bagajele sunt la locul lor, Alexandru și bunicul său sunt în rulotă, iar eu urc la volan, în timp ce soția mea și soacra, discută despre treburile obișnuite apoi încep să-și facă planuri de modul în care vor cheltui banii.

Soacra mea dorește să mănânce Iskender Kebab, un produs compus din carne döner, roșii coapte și sos de iaurt. Eu scap de acest experiment pentru că am alergie la iaurt, dar soacra mea, mă liniștește ușor, bătându-mă pe spate, amical:

-          Se poate folosi la schimb, smântână sau unt.

-          Aha... deci începe distracția...

-          O să avem grijă de tine - spune zâmbind soacra mea, în timp ce soția îmi face cu ochiul....

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginile prezentate sunt de pe situl Gedal.

Totul până la răceală

Liniștea din jur este întreruptă de o bufnitură. Mă uit în jur și constat că zgomotul este provocat de căzătura mea. Acum câteva secunde eram în picioare, ferindu-mă de un cățeluș că blăniță care trecuse pe lângă mine, acompaniat de o altă blăniță purtată de o femeie cu ochi frumoși. Cred că privirea ei m-a dezechilibrat și am picat pe gheață pe care nu o observasem.

Mă ridic repede că să nu mă observe nimeni și mă trezesc c-un bulgăre de zăpadă, trimis de un copil care se juca în parcul de lângă trotuar.

Mă îndrept cu mai multă atenție spre destinație, ascunzându-mă sub balcoanele blocurilor, pentru că acolo nu era gheață.

Deodată îmi simt capul greu... și ud. Cineva aruncase o găleată cu apă de pe balcon. Bine că nu era apă fierbinte! Este periculos să umbli pe străzi.... Frigul începe să-și facă simțită prezența. Vântul suflă cu putere și zăpada începe să se plimbe....

Ajung până la urmă la servici și mă așez la locul meu, la calculator. Se apropie de mine o colegă care-mi solicită ajutorul și când să-i răspund constat că am rămas fără grai, dar nu din cauza frumuseții ei, ci pur și simplu m-a tras curentul... Aici mă refer la curentul de aer nu la curentul electric, pentru geamul era deschis în timp ce calorifrul încerca să încălzească temperatura de afară!

După ce rezolv problema cu colega, mă decid să plec acasă pentru că începe să mă doară gâtul iar capul meu o ia razna.

Mă îmbrac încet și constat că am umărul amețit... de durere. Cu greu, ca un moșulică de 90 de ani, reusesc să-mi iau geaca și să plec...

Cu ultimele puteri, am reușit să urc cele trei etaje de la bloc și intrând în apartament, mi-am repornit centrala termică și mă dezbrăcam încet, în timp ce curgea apa în cadă. După cinci minute, consider că apa este suficientă și învârt robinetul și pun piciorul în apă și tresar. Se umpluse doar cu apă rece, având o eroare la centrală pe care o remediez urgent.

După zece minute, ajung în apa caldă și plăcută. Atât de bine mă simțeam că am adormit! După un timp, m-am trezit înfrigurat, la propriu, pentru că apa se răcise. Ies repede și mă duc în pat, pentru că aveam nevoie de odihnă, urmând ca seara să merg la petrecere a unui prieten.

După un somn scurt m-am trezit, psihic în totalitate, fizic însă, mult mai greu.

Ajuns la petrecere am încercat să o abordez pe fata cea frumoasă, chemată special pentru mine, de către pietenul sărbătorit. Încercam să intru în vorbă cu ea dar nu reușeam să articulez nici două cuvinte, pentru că simțeam că mă dor toate articulațiile. Dacă mă schimonoseam, fata cea frumoasă m-ar fi lovit în cap cu poșeta ei, crezând că mă strâmb la ea. Ar fi fost groaznic, mai ales că avea o poșetă imensă!

Total dezamăgit, am plecat acasă hotărât să mă însănătosesc și să pornesc din nou la cucerit!.

Am apelat la toate cunostințele mele ca să-mi ofere sfaturi de vindecare. Am luat diferite pastile, ajungând și la antibiotice dar se părea că este adevărată o vorbă veche: „cu medicamente te vindeci într-o săptămână, iar fără ele, îți trece boala în șapte zile”.

Am încercat și ceai de usturoi, n-am ieșit trei zile din casă din cauza mirosului, mai ales că câinele vecinului lătrase intens în acele zile și am trecut pe la vecina octogenară ce mi-a aplicat un tratament inedit cu ventuze (pahar încălzit pe foc cu țuică și aplicat pe spate).

Mi-am revenit dar începusem să am temeri că răceala va recidiva. O colegă de servici mi-a recomandat să iau acid ascorbic, care este unul dintre cei mai eficienți și  siguri nutrienți.

Mi-a spus că beneficiile acestui medicament sunt protejarea organismului împotriva deficiențelor imunitare, a bolilor cardiovasculare, a bolilor de ochi, a problemelor prenatale și chiar impotriva îmbătrânirii pielii. Oricum nu mă gândeam să rămân gravid, dar văzând pielea frumoasă a fetei, m-a cucerit instantaneu produsul. Singura problemă este că nu știam ce este cu adevărat dar am notat numele pe o hârtiuță. Ajuns pe site, să caut Farmacia La Preț Mic care este o farmacie ieftină, așa cum îi spune și numele.

Astfel am aflat că de fapt este vitamina C, suplimentul efervescent pe care mi-l oferiseră părinții, pe lângă legume și fructe, din copilărie!

Acest articol a fost scris pentru SupeBlog 2019, iar imaginile au fost preluate de pe situl Farmacia la Preț Mic. Astfel ni-am reamintit trecutul care mi-a influențat prezentul.

Amprenta unicității

În timp ce Soarele își trimite razele strălucitoare pe fereastra camerei, eu încerc să dorm în continuare. Mă învârt în pat și decid că este timpul să mă trezesc.

Cu ochii pe jumătate deschiși încep să-mi fac strategia unei zile care va fi una încărcată. Mi-am propus multe să fac și nu  știu dacă voi reusi. Oricum va fi o nouă zi, unică în felul ei.

Uneori ne plângem de monotonia vieții și a zilelor care trec. Uităm de fapt să trăm cu adevărat și nu observăm că trec zilele care, nu sunt unice și repetative. Nu o să avem niciodată două zile identice pentru că și noi, ca oameni sunt diferiți.

Viața noastră poate fi caracterizată prin unele cuvinte cheie: existență, unicitate, aspirație și frământare.

Noi suntem unici chiar dacă trăim la fel sau gândim în tandem. Fiecare persoană lasă în urma câte ceva, nu neapărat pe partea materială cât în domeniul relaționării, al comunicării, adică al interacționării cu persoanele cu care ia contact.

 Mie îmi place să scriu pentru că uneori mintea mea zburdă mai mult decât corpul meu, poate de aceea nu reusesc să slăbesc. În viața mea, literatura are un rol important pentru că-mi place să citesc și ador să fiu citit de alții....

Fiecare gând care duce la apariția unei idei este unică, motiv pentru care dorm cu o coală de hârtie și un pix lângă pat. Uneori am idei sau vise care pot fi micii pași spre creații mai mari. Dacă aș nota ideile pe telefon, lumina ecranului îmi va șterge instantaneu din memoria atât visul cât și sanșa de a adormi din nou. Mai ratez câte o idee pentru că uit să notez pe foaie sau nu scriu citeț, iar când mă trezesc nu-mi descifrez hieroglifele.

Eu sunt o pasăre de noapte pentru că în momentul când se lasă întunericul îmi vin și mie gândurile, pornind computerul și trecând la treabă. 

Ceea ce reusesc să concep are o marcă unică, deci trebuie să notific ca fiind a mea,  să o personalizez, motiv pentru care indiferent de articolul, lucrarea sau cartea pe care o printez, îi pun semnătura mea electronică. Nu este vorba de pirografare sau semnătură clasică, ci de o ștampilă electronică e-mark.

Această ștampilă nu este una obișnuită ce este folosită de companii și persoane fizice pentru a da autenticitate juridică, fiind un dispozitiv electronic de marcare mobil, care permite crearea și modificarea amprentelor proprii prin intermediul unei aplicații pe un dispozitiv mobil sau pe PC. 

Amprenta astfel obținută se imprimă pe diverse suprafețe doar printr-o simplă mișcare laterală. Văzusem acest dispozitiv la prietenii Austria, Germani și Elveția iar de curând este disponibil și în România, la Colop.

Mi-a fost greu să înțeleg modul de funcționare al acestui dispozitiv dar văzând prezentarea video mi-am dat seama că este ceea ce am nevoie, pentru a demonstra unicitatea și utilitatea!

Așa cum o creație este unică în felul ei, chiar și o ștampilă inedită poate avea mai multe opțiuni de utilizare și mai multe modele, din care se alege cel personalizat.

Într-un fel, acest dispozitiv electronic este simbolul realizărilor, a unei lupte continue în care după mai multe încercări, reușita este ca o piatră inestimabilă.

În acest fel, eu sper să apară și dispozitivul personalizat care să transforme cuvintele în fișiere editabile astfel încât, să renunț la notițele din timpul nopții, pentru că uneori nici nu știm ce pierdem când uitșm micile amănunte, așa cum cu pași mici obținem marile realizări.

Așa arată biroul meu și sunt extrem de mulțumit de ceea ce fac și chiar dacă prin ceea ce scriu reusesc să smulg cel puțin un zâmbet, sunt fericit că mi-am îndeplinit ceea ce mi-am propus pentru ziua respectivă.

Viața este frumoasă și merită trăită la adevărate ei intensitate, cu provocările ei și mai ales cu pasiunile pe care le avem!

Dacă pierdem trebuie să continuăm, dacă câștigăm, suntem obligați să continuăm!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2019, iar imaginile au fost preluate de pe situl Colop.

Banc - un pilot racit

Un avion face o rotire neaşteptată şi zboară răsturnat.

Stewardesa:

- "Dragi pasageri, vă rog să vă păstraţi calmul. 

- .....

- Pilotul îşi toarnă picăturile în nas, după care vom reveni la zborul obişnuit”.

Banc - Cum sa dormi linistit

La farmacie vine o batrana de 80 de ani cu o reteta. Farmacistul o intreaba: 

- Reteta este pentru dvs.? 

- Da. 

-Stiti ca este o reteta de anticonceptionale ? Acestea nu va fac nimic. 

-Ba da, ma fac sa dorm linistita.

-Cum asa? 

-Iau cate o pastila in fiecare dimineata, o pisez si o dizolv in paharul cu suc al nepoatei mele de 16 ani. Asa dorm eu linistita!

Banc - Spre altar

- Alo!

- Alo, da..

- Esti sanatos?

- Da. De ce?

- De ce nu esti la altar? Stau ca proasta in fata bisericii, si tu nici macar nu ai venit inca??

- Aa, inseamna ca nu ai primit mail-ul de la mine...? Tocmai ca sunt prea sanatos!

La casa bunicilor

Pietrele zboară din calea căruței trasă de cei doi cai negri. Roțile ce lovesc pietricelele, determină mișcarea celui aflat în căruța, unde cu greu badea Vasile reusește să-și mențină echilibrul. Se grăbea spre gară pentru că venea unicul tren al zilei, care oprea și în gara lor, iar dintr-unul din vagoane urma să coboare nepotul său, Ionică.

Țața Veta era acasă și pregătea bunătățile pentru masă. Badea Gheorghe se bucura de sosirea nepotului pentru că avea nevoie de încă o mână de lucru la treburile gospodărești.

În depărtare se auzea trenul care deși era în întârziere, venea destul de devreme, pentru a-l perturba pe badea Vasile de la treburile câmpului.

Ionică simțea zdruncinăturile căruței în toate părțile corpului. Ajuns în fața casei, coborî cu grijă, ca un bătrânel ce urma să împlinească o sută de ani. Țața Veta îi ieși în cale îmbrățisându-l și lăsând urme de aluat pe hainele acestuia.

Badea Vasile pornește agale să dezlege cei doi cai pentru a porni spre câmp. Ionică privește casa dărăpănată și acoperișul pe unde se scurgeau picăturile de ploaie într-un lighean pus la soare, lângă casă.

El își ia bagajele și se retrage în cămăruța lui unde soarele își face de cap iar căldura devine sufocantă.  Iese în curte unde țața Veta hrănea găinile.

-          Credeam că te odihnești!

-          Este prea cald.

-          Da... Așa este când avem soare. Iarna este un frig de îngheață și apa.

-          De ce nu vă izolați casa?

-          Adică cum?

-          Puneți niște polistiren pentru a păstra căldura în interior pe timpul iernii. De asemenea trebuie înlocuit acoperișul, zugrăvită casa....

-          Bani și mult de umblat. Până cumperi și găsești ceea ce-ți trebuie, nu chiar ceva ce-ți place, este alergătură - spune țața Veta.

-          Eu am fost să cumpăr materiale pentru casă de la un producător din oraș și când mi-a spus prețul și costul transportului, am zis că-mi pun o haină în plus pe mine, la iarnă - spune badea Vasile revenit de la câmp.

-          Ei, nu ați găsit prețul ideal....

-          Păi cine să aibă prețul cel mai bun, dacă nu producătorul de materiale?

-          Eh... sunt diverse firme care adună materiale de la furnizori și le vând ei - spune Ionică.

-          Păi trebuie să câștige și ei ceva, deci au adaos și normal că este mai scump ca la producător.

-          Nu, tataie... Ei au contracte cu producătorii care le oferă marfa la prețuri mai mici, în funcție de vânzările pe care acestia le au.

-          Adică? - întrebă badea Vasile.

-          Simplu. Voi îi vindeți laptele lui badea Costică cu un leu pentru că vă cumpără în fiecare zi, iar doamnei Mioara, îi dați cu doi lei pentru că cumpără mai rar, nu?

-          Da, normal.

-          La fel este și cu materialele de construcții - spune Ionică.

-          Măi... și credeam că eu am inventat strategia asta - spune badea Vasile care se împiedică de o piatră ieșită din bordură.

-          Vă pot ajuta eu... - spune Ionică.

-          Oricum îți lăsăm ție casa - spune țața Veta. Dacă ai idei....

-          Uite o afacere, tu te ocupi de aranjarea casei și eu nu te perturb cu treburile câmpului și cu cele gospodărești - decide badea Vasile

-          Perfect! Dorm și eu mai mult de ora 5.00 - spune fericit Ionică.

Primul camion oprește în fața porții iar echipa de muncitori începe să descarce materialele în colțul grădinii unde se poate spune că este un mic depozit cu materiale de construcții: țiglă metalică, policarbonat, țeavă rectangulară și polistiren. 

Urmează al doilea camion de unde Ionică asistă la descărcarea unor dale de beton, pavaj și bordură.

După plecarea mijloacelor de transport a materialelor, Ionică fluieră la vecinul său, Mihai care vine în grabă și încep să sorteze materialele și pregătesc schela pentru a urca pe acoperișul casei:

-          Avem două zile de soare, deci până vin ploile terminăm cu treaba!

Badea Vasile își face apariția pe căruță, cu porumbul cules și se ia cu mâinile de cap! Vai ce costuri vor fi, dar promisiunea rămâne lege! Ionică a primit o sarcină și trebuie să o îndeplinească, deci badea Vasile tace mâlc.

Badea Vasile își strunește cei doi cai și-și aruncă privirea spre grădină, speriindu-se.

-          Auăleo! Am greșit casa! - spune badea Vasile urcându-se înapoi în căruță. 

-          Bunicule! Îți place? - strigă Ionică de pe acoperișul casei u nde puse unul dintre ultimele panouri solare.

-          - Ce-i aia! - strigă badea Vasile Ai pus oglinzi pe acoperiș? Păi cine se uită în ele!

-          Sunt panouri solare care produc energie electrică și încălzesc apa la boilere. Iarna te ajută să reduci consumul de lemne pentru încălzire. Te scapă și de factura de la energia electrică pentru iluminat! - răspunde Ionică grăbit să coboare de pe casă.

-          Câte ai putut să faci? Când ai avut timp să mergi și să cauți materialele? - se miră badea Vasile

-          Nu eu le-am căutat, au venit singure la mine - se laudă Ionică.

Mașina oprește în fața gardului construit din șipcă metalică verde, chiar lângă bordura drumului asfaltat. Până să coboare șoferul, doi copii zglobii sar efectiv din mașină și se grăbesc spre poartă. Femeia din dreapta șoferului coboară și le deschide portița, intrând în curte. Femeia deschide poarta ca soțul ei să conducă mașină la locul de parcare.

Bărbatul coboară și intră în hora copiilor care aleargă printre copaci. Unul dintre ei, cel mic, se adresează tatălui său:

-          Ce frumos este la țară!

-          Așa este....

-          Cum au reușit bunicii să construiască o casă atât de frumoasă?

-          Tatăl tău și cu mine am reclădit-o - spune vecinul al cărui cap apare pe gardul de lângă cei doi.

-          Salut, Mihai!           

-          Salut, Ionică!

-          Cum? Cum? - insistă copilul să afle povestea casei bătrânești.

-          Într-o vizită la țară, am făcut o înțelegere cu bunicul că eu îi refac casa, iar el mă iartă de muncile câmpului și de alte treburi gospodărești - răspunde tatăl băiatului.

-          L-am ajutat și eu. Tanti Veta ne făcea niște poale-n vrâu de ne lingeam pe degete! Iar seara gustam pălincă lui nea Vasile....Hm!

-          Și...și? - insistă copilul.

-          Am făcut un calcul de materiale și de tot ceea ce aveam nevoie, am apelat la Vindem Ieftin și toate produsele au fost aduse de la producători direct la noi, la prețurile cele mai bune. Apoi noi am reparat acoperișul, am izolat casa cu un termosistem polistiren,  am zugrăvit și am pus gresie, faianță în baie, iar în grădină am pus pavaj, bordură și dale din beton - se laudă Mihai.

-          Da, dar cel mai important este faptul că am montat panouri solare făcând economie de energie electrică,  având și bonusuri.

-          Ce bonusuri? - întreabă copilul

-          Am făcut o recenzie video, Mihai a filmat descărcarea materialelor din camioane, obținând o reducere la următoarea investiție, cea de la noi de acasă, din oraș, de 100 de lei.

-          Adică un testimonial video, nu - întreabă copilul?

-          Da... Eu uitasem cum i se zice dar văd că copiii devin tot mai cunoscători, cine știe ce surprize plăcute ne oferă și ei! - spune tatăl copilului.

-          Da...

-          Dar „Vindem Ieftim” exista și pe vremea bunicilor? - întreabă copilul

-          Tot timpul sunt clienți care vor calitate și prețuri avantajoase, iar pentru ei, mereu există o companie care vinde ieftin și de bună calitate!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019, iar imaginile aparțin sitului „Vindem Ieftin”.