Profesoara își privește ceasul. Este doar
ora 18.00 deși este întuneric afară. Se aude o bătaie în ușa clasei. Ea
răspunde monosilabic, în timp ce o femeie pătrunde în incintă. Era mama unui
elev al ei, cu care avea programată o întălnire. Îi face semn să ia loc:
-
Eu
sunt diriginta fiului dvs.
-
Mama
lui... sunt eu. Fiul meu are probleme școlare?
-
Nu...
Are altfel de probleme. Vara învață mai bine decât iarna...
-
Da.
-
Există
o explicație, nu?
-
Da.
El are... se teme.. de întuneric. Iarna stă cu lumina aprinsă și.... îi este
frică să nu fie pană de curent.
-
Am
observat. Refuză să meargă la practică la atelierele de la subsol, preferând
să-și facă acele ore practice la o companie.
-
Da.
Din păcate nu va scăpa niciodată... Când a fost mai mic, a rămas blocat în
lift, singur pe beznă, câteva ore. O
vecină l-a auzit, a vorbit cu el dar nu ne-a zis nimic, plecând în treburile
ei... De atunci se teme!
-
Trebuie
rezolvată problema. Este o fobie.
-
Am
încercat. El nu poate sta pe întuneric.... consumăm enorm de mult curent
electric.
-
Am o
soluție.
-
Am
încercat și eu, mai multe....
-
Vă
propun să meargă într-o excursie, de patru zile cu mine și alți colegi. Un fel
de tabără, cu focuri de tabără...
-
Nu
cred că vrea...
-
Convingeți-l
și acolo vom aborda problema din mai multe puncte de vedere. O să avem și un
psiholog cu noi.
-
Tare
mult mi-aș dori... Am crezut că dacă va crește, va accepta viața mai bine... și
va scăpa de teamă.
-
Această
problemă se poate rezolva.
-
Deși
stăm la etajul nouă, el nu folosește liftul... O să încerc să-l conving,
discutând cu el și tatăl lui....
-
Nu-i
nevoie să-i dați multe amănunte. Important este să fie cu noi și să vadă
normalitatea celor din jur. Alții copii au alte probleme, dar împreună, le
putem rezolva.
Discuția se încheie, iar fiecare doamnă,
are propriile gânduri.
Profesoara a reușit să organizeze o tabără
pentru mai mulți copii, unde să participe și alți profesori și specialiști.
Urma să-i ducă în excursii, să facă diverse trasee pe munte, să urce pe tiroliană.
Mama era conștientă că copilul ei va
refuza ieșirea în lume, dar spre surprinderea ei, reacția lui a fost favorabilă
pentru călătorie, neștiind însă, cât de mult va conta pentru el.
Femeia este agitată. Nu avea vești de la
fiul ei. Plecase în tabără și aștepta cu nerăbdare ca acesta să revină și să le
împărtăsească impresiile, în timp ce prepara mâncarea folosindu-se de
ingredientele dr. Oetker. Au vorbit scurt la telefon și simțea că ceva se
schimbase... Se uită la ceas. Agitată, îl apelează din nou pe fiul ei:
-
Când
ajungi?
-
Acum
urc.
-
Venim
să te ajutăm?
-
Nu.
M-a adus cu mașină până acasă...
Apelul s-a întrerupt. Mama agitată se uită
pe fereasră. Nu vede mașini...oameni.... Merge la ușă și o deschide larg. Se
aude liftul și se deschide ușa acestuia, și fiul ei iese surăzător:
-
În
lift nu aveam semnal!
Teama nu trece cu timpul dar se poate
vindeca. Câți nu au probleme sau fobii și le este frică de această... frică!
-
Mamă!
-
Da.
-
Acum
că am scăpat de o frică.... de o teamă, o să scriu povestea mea pe pe un site,
ca și alții să învețe din ea.
-
Bravo!
-
Și
voi îndruma și pe alții să scrie povești despre temeri și frici, ajutând astfel
să fie direcționat câte un euro, de articol, către MAMA SOS care sprijină
copiii vulnerabili, plecați din familiile biologice în altele, iubitoare, care
îi vor crește!
-
Frumos.
De unde ai aflat de platformă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu