În completarea ținutei ideale

Se apropie sezonul cald și toată lumea este fericită. Femeile încep să se aranjeze ca să arate sobre pentru a fi în concordanță cu anotimpul ce se pregătește să apară. Prin frumusețea lor reusesc să încânte atât ziua lor cât și pe a celor din jur. Deși frumusețea vine din interior, exteriorul are un rol important, de a o amplifica! Ținuta vestimentară este aleasă în funcție de vreme și de modă și ceea ce este cel mai important, trebuie să fie o îmbrăcăminte în care posesoarea să se simtă bine.

Hainele fac diferența între persoane, uneori statutul social nu este suficient pentru a reuși undeva.. cândva.

Anul acesta se poartă ținuta cu preponderență în carouri. Bluza cu carouri se asortează perfect cu ciorapii în carouri.

Brandurile Egeo și Knittex sunt cele mai apreciate. Ele oferă grație, feminitate celor care le poartă produsele. Deși sunt greu de găsit, posibilități există. Unde se găsesc aceste produse? La magazinul online de dresuri Carouri. Acest magazin este unul virtual, care-și desfășoară activitatea online. Produsele oferite sunt multiple și au calitate superioară față de altele existente pe piață.

În continuare se regăsesc o foarte mică parte din produsele comercializate de către acest magazin online. Imaginile îndeamnă la meditație și visare, deci cuvintele uneori sunt de prisos.

Colecția de dresuri Marilyn produce ravagii și cucerește inimi. Aceste componente vestimentare fac diferența între persoane, oferind o imagine publică favorabilă celor care clienți ai brandului. Arată bine, nu-i așa?

Dacă adăugăm printre produsele favorite și o pereche de ciorapi femei Egeo, atunci orice redută este câștigată. Ciorapii de damă Egeo, seria Fantasia (denumire ce provine de la fantastic...) fac parte din seria de dresuri ce oferă confort, eleganță, flexibilitate, deci satisfacție maximă. Acesti ciorapi sunt realizați din material preponderent poliester și poliamida. Modelul prezentat mai jos, este jacard.

În cazul în care nu se dorește folosirea ciorapilor, se pot utiliza sosete, acest magazin oferind și această oportunitate, în mai multe variante. A gamă apreciată a unui brand renumit, o reprezintă seria de sosete Knittex.. Acestea sunt realizate din poliamidă în proporție de peste 90% și elastan.

La taifas

Fără teamă, fără frică

Nu există persoane care să nu aibă anumite fobii, frică de ceva anume.

Frica induce o stare de teamă care periclitează gândirea, mentalitatea, deci psihicul persoanei, datorită anxietății. Această stare reprezintă un răspuns a unei persoane la o amenințare reală sau imaginară. Urmările stării de frică sunt lipsa curajului și înfricoșarea, care sunt mecanisme de supraviețuire.

Frica este ca o boală, care se poate trata. Important este să avem curajul de a lupta și de a învinge această frică, indiferent de modul ei de manifestare.

Anumite traume din viață duc la apariția fricii. Omul matur, se regăsește pe sine și revine în pielea adultului, ca o persoană normală, un erou pentru membrii familiei.

Când eram copil, iubeam iarna. Apoi îmi era teamă de frig... Am trecut cu bine peste iernile geroase, cu gândul la vara toridă ce va veni.

Îmi era frică de întuneric în copilărie, dormind mereu cu o veioză aprinsă. Plecat în vacanțe cu părinții, eram alături de ei pe întuneric.... Deci întunericul nu este periculos.

Îmi era frică de ace, din cauza injecțiilor primite atunci când am fost bolnav. M-am apucat să-mi repar hainele, doar de cusut nasturi.. și mi-a trecut teama de ac.

Mai am doar o singură teamă, cea legată de gătit. Nu am reușit până acum, nici măcar cartofii prăjiți să-i fac cum trebuie.... Dar acum, beneficiez de oportunitățile vremii, de condimentele de la Dr. Oetker și-mi voi învinge și această teamă... Nu chiar acum, dar cât de curând...

Această poveste o voi pune pe situl prăitură fără frică pentru ca și alții afle că frica este doar în psihicul nostru, noi putând trăi și fără teamă. De asemenea, datorită acestei povești, un euro va fi direcționat către MAMA SOS care sprijină copiii vulnerabili, plecați din familiile biologice în altele, iubitoare, care îi vor crește! Pe această cale, îi îndemn pe toți cei dispuși să scrie articole despre teamă, frică, să o facă punându-le apoi pe situl platformei, iar un euro, va fi direcționat să ajute pe cineva.

Teama apare în interiorul nostru și nu trebuie să-i acordăm atenție, și precum un musafir nedorit, va pleca... uitând de ea!

Oportunitatea adolescenței

Dacă aș mai fi copil... Oare de câte ori nu gândim în acest sens? Dacă aș fi copil, cu minte și tehnologia de acum, soarta mea ar fi fost alta. Destinul este influențat inevitabil de inovațiile tehnologiei, de sistemul informatic, economie și multe altele.

Dacă eram în pragul adolescenței, probabil aș fi fost atras de mirajul studiilor de peste hotare, care îmi influențau direcția existențială. Puteam rămâne în altă țară, dar puteam la fel de bine, să revin acasă. Totul depinde de sentimente, suflet, inimă...

Singura problemă care ar fi influențat decizia mea, era problema de adaptabilitate, la limbă, la cultură, la persoane, la sentimente.... dar le puteam verifica acest lucru, printr-o tabără educativă, recreativă, în străinătate.

Aș fi ales Marea Britanie, mai exact Bellerbys College din Greenwich, locul unde se anunță ora exactă! Aș fi admirat  nava cea mai rapidă, Cutty Sark, cea care aducea ceaiul indian pentru Regina Angliei. Aș fi savurat o cafea în timpul plimbărilor prin parcul Greenwich, spre Meridianul 0 și Observatorul Regal.

Aș fi avut cazare la o familie germană, regim demipensiune și în cele 45-60 de minute de călătorie cu transportul în comun, aș fi admirat priveliștea orașului.

Acolo puteam face cursul standard de învățare, perfecționare a limbii engleze, practicând-o efectiv și în călătoriile și cumpărăturile din oraș. Aș fi savurat mâncăruri tradiționale...

Dacă îmi era dor de casă sau, nu mă puteam adapta, aș fi avut o vacanță mirifică, perfectă!

Dacă pentru mine este tărziu, pentru alții, poate fi o adevărată oportunitate! Există mai multe locații educative, recreative și de studii academice în Europa care facilitează, îmbinând în mod armonios, studiul și călătoria.

3D Achsmessgerät

Reihmann errichtete ein 3D Achsmessgerät Eigenschaften und deshalb alle Vertreter der Kfz-Service wünschen, dass ein solches Achsmessgerät unter deren Ausstattung sich befindet.
Ich werde unten einige der beeindruckbaren Eigenschaften angeben, die ich entdeckt habe, als ich über das Gerät gelesen habe.

• Das Achsmessgerät verfügt über ein atraktives und modernes Design

• Es verfügt über verschiedene Messmöglichkeiten, passend für mehrere Arbeitsbereichen, wobei die gesamten Messwerten unmittelbar die Lage der Messungen zeigt.

• Die Messungen sind unglaublich einfach, wir können sie direkt lesen, was sehr günstig und schnell ist, bzw. man braucht nur 5 Sek. zur Anzeige der Ergebnisse.

• Das 3D RHM A800 Achsmessgerät erlaubt die Messung auf kürzen Abständen. Es schiebt das Fahrzeug vor und zurück auf die Bühne, was sehr nützlich für die engen Arbeitsbereichen in einem Werkstatt ist.

• Sehr wichtig ist, dass die Reihmann Einrichtung über einen Arm verfügt, dass automatisch senkt und hebt, die Objektiven automatisch sucht und bietet eine Messgenauigkeit von 0,01 Graden.

• Eine andere wichtige Eigenschaft ist das die Anlage mit Digitalkameras von 13.000.000 Pixeln ausgestattet ist, wobei der Hersteller Sony die Leistung der Einstellung sichert und zugleich zur Messgenauigkeit hilft.

Also, wenn sie neue Beschaffungen in Ihrem Werkstatt beabsichtigten, ich hoffe dass die oben genannten Ihnen dazu helfen, einen guten Beschluss über die Beschaffung solcher Einrichtungen zu treffen, als diese dem Werkstattsruf sowie dem Gewinn durch mehrere zufriedenen Kunden dienen.

Capcanele sănătății

Sănătatea este bunul cel mai de preț al omului. Dacă nu suntem sănătoși nu putem realiza nimic iar viața ar fi un adevărat chin.

Mulți oameni evită să meargă la doctor pentru a nu fi surprinși de problemele medicale pe care le pot avea. De fapt ei consideră că viața este ca o loterie. Dacă afli din timp de problemele care încep să apară, ai timp să intervii până nu este prea târziu.

Ce ne influențează sănătatea?

În primul rând este viața pe care o ducem. Putem să ne obișnuim cu ea, cu rutina ei sau să intervenim drastic.

Stressul este prezent tot mai mult în viața noastră: acasă, la servici, pe drumul dintre casă și servici. Trebuie să avem mentalitatea de a uita problemele de servici, acasă, iar pe cele de acasă, la servici, reușind astfel să rezolvam mai ușor unele situații. Nu trebuie să neglijăm problemele, dar trebuie evaluate pe rând, pentru că orice problemă trebuie să aibă și o rezolvare, așa cum am învățat la matematică. Trebuie să prioritizăm problemele și situațiile apărute.

Oboseala... intervine, normal în viața noastră. Vrem să facem totul pentru a mulțumi pe toată lumea, dar nu se poate. Trebuie să ne acordăm și nouă, un mic răgaz, momente de relaxare, pentru suflețelul nostru.

Alimentația.... Aici este mereu o mare problemă. Mâncăm pe fugă, ce apucăm, când reușim. Trebuie să ne stabilim un program de servire a meselor și o alimentație corespunzătoare. Putem evita alimentele care ne produc anomalii în organism și pe cele care ne plac și nu sunt sănătoase să le consumăm mai rar.

Alimentația

În alegerea alimentelor adecvate trebuie să vedem atât ceea ce nu îngrășă și nu mărește colesterolul cât și eliminarea produselor cu „E”-uri. Să alegem produsele naturale.

O altă capcană a alimentației este cea legată de valabilitatea produselor. Uneori achiziționăm produsele și uităm efectiv de ele, iar apoi ori le aruncăm ori le consumăm deși sunt expirate. Este important să urmărim data valabilității de pe produs.

Un produs alimentar poate avea un termen de valabilitate dar totuși să fie stricat. Dacă produsul nu este păstrat la temperatura necesară, acesta se degradează iar consumul ei duce la îmbolnăvire.

Eu personal, am întîmpinat această problemă la achiziția unui pește congelat, care pregătit pentru a fi gătit, a fost stricat! Probabil nu a fost păstrat la temperatura necesară și apoi a fost congelat pentru a fi valorificat.

Eticheta inovatoare

Referitor la cele prezentate anterior, firma Caroli a găsit soluția ideală. Primul experiment este realizat pe un produs care este printre cele mai solicitate de clienți: salamul Semenic Extra. Acesta trebuie menținut la o temperatură optimă între 2-8 grade C. Pe eticheta produsului se află un cadran termosensibil care indică stadiul produsului. Acest Carolimetru Termic indică culoarea verde pentru temperatura optimă, iar dacă temperatura crește peste aceste valori, culoarea devine galbenă, atenționându-i pe consumatori, adică #mâncarecunotificare.

Este o idee inovatoare care trebuie continuată și la alte produse și extinsă și cu un semnalizator acustic care să avertizeze din timp, temperatura crescătoare a produsului

Viața are prioritate, sănătatea este mai mult decât necesară!

Fără frică, ca în copilărie

Îmi aduc aminte cu nostalgie de copilărie. Pe atunci eram zburdalnic, mă cățăram pe acoperișul caselor, în copaci... Anii au trecut și psihicul meu a avut de suferit. Urcând odată pe o scară să schimb un bec, obiectul de susținere a alunecat iar eu m-am trezit pe jos, cu becul deasupra capului... neaprins!

Când m-am ridicat, am mers mai greu dar mi-am îndeplinit misiunea cu sursa de lumină. După o zi, mă deplasam și mai greu... având dureri. M-am dus la un consult, la urgență și până să mă dezmeticesc, m-am trezit în ghips. Atunci am simție dejnădejdia...

După patru săptămîni de chin, am fost fericit că revin pe picioarele mele. Când mi-a scos bandajul... am vrut să alerg de fericire, dar am picat pe jos. Trebuia să învăț să merg din nou. De atunci, îmi era frică de înălțime... de tot ce depăsea aproximativ un metru de la sol...

Nu puteam spune celor din jur că-mi este teamă de înălțime pentru că nu dădea bine... Când era vorba de ceva legat de fobie...găseam câte o scuză.

Tot așa, am găsit o scuză ca să nu plec cu avionul: am ales o tabără pentru cursuri de anteprenori. Acolo ne inițiau în tainele afacerilor și ne scăpau de temeri și incertitudini.

Prima zi... am regratat că nu plecasem cu avionul. Măcar acolo puteam să închid ochii și să nu văd nimic... Am fost puși să ne cățărăm pe un perete, susținuți cu un lanț de alți colegi. Astfel descopeream faptul că împreună putem reuși, să ne ridicăm la înălțime. Cu teamă, am urcat și m-am speriat când, soarele m-a orbit... simțindu-i razele de deasupra peretelui. Am fost fericit.

A doua zi am mers pe tiroliană, lăsând pădurea să ne salute și cu bine, am ajuns unde a fost nevoie. În ultima zi, am urcat pe munte, pe pisc și am admirat peisajul de la o înălțime amețitoare. Puteam să ajung la înălțime, să nu-mi fie teamă de ceea ce este în jur, colaborând cu cei din jur, cu bunătatea și disponibilitatea lor. Pot spune că am început să uit de frică... încet, încet....

Această poveste o voi pune pe situl Dr. Oetker pentru ca și alții afle că teama este doar în psihicul nostru, noi putând trăi fără frică. De asemenea, datorită acestei povești, un euro va fi direcționat către MAMA SOS care sprijină copiii vulnerabili, plecați din familiile biologice în altele, iubitoare, care îi vor crește! Toți cei dispuși să scrie articole despre teamă, frică, o pot face, punându-le apoi pe situl platformei, iar un euro, va fi direcționat să ajute pe cineva.

Să ne învingem teama și frica, de orice!

La Nuremberg...

Tatăl își termină cina. Vrea să spele vasele dar, apare fiul său care preia operațiunea, după ce pune laptopul pe masă. Tatăl zâmbește, conștient că odrasla lui, are nevoie de ceva, probabil bani pentru pub. Așteaptă liniștit și gânditor.

-          Tată.

-          Da fiule.

-          Am o propunere.

-          Câți bani vrei?

-          Încă nu am calculat.

-          Dar ce vrei să-ți iei – se miră tatăl, pentru că era prima oară când nu i se solicita, în mod direct, suma de bani

-          Știi că aș vrea să fac studii...în străinătate.

-          Ți-am spus că învățământul este bun și aici. Acolo nu te vei adapta. Nici germana nu o înveți în mod constant, de engleză ce să mai zic – oftează bărbatul

-          Tocmai din aceste motive, am o propunere.

-          Te ascult, cu interes.

-          Aș vrea să merg în Germania, la Nuremberg, cu Edu Tabere.

-          Adică – întreabă uimit tatăl?

-          Am găsit o școală... pe platformă cu un program de studiu, recreativ și academic. Acolo se fac 20 de ore de limba germană și o pot exersa, la ei acasă.

-          Mai explică – spune tatăl, atras de idee.

-          Voi sta la o familie stabilită de cei care se ocupă de tabără. Școala unde voi merge are cinci săli de clasă, grădină, bufet, automate de răcoritoare. Am 17 ani și acum voi vedea ce înseamnă să-ți faci studiile în afara țării, departe de casă.

-          Unde va fi ?

-          În Nuremberg, O sa am abonament pentru transportul în comun. Am văzut pe hartă că stația este aproape. O să facem excursii și vizite... O vacanță educativă! Abia aștept!

-          Interesant.

-          Îmi place istoria și abia astept să văd castelul Kaiserburg, sediul lui Hitler și al nazistilor în al Doilea Război Mondial.

-          Ești aproape de orașul Rotenburg, unde am fost eu în delegație cu mult timp în urmă.

-          Deci, se poate tată?

-          Câți bani trebuie? Dar te descurci singur? Mama știe?

-          Mă descurc tată. Am vorbit și cu mama. Ne uităm pe platformă la Nuremberg și facem clic aici , găsind toate informațiile.

Cei doi se concentrează asupra datelor oferite pe internet, unul încrezător, celălalt satisfăcut.

-          Este o idee bună cu aceste tabere educative – concluzionează tatăl, acaparat de idee.

Întunericul

Profesoara își privește ceasul. Este doar ora 18.00 deși este întuneric afară. Se aude o bătaie în ușa clasei. Ea răspunde monosilabic, în timp ce o femeie pătrunde în incintă. Era mama unui elev al ei, cu care avea programată o întălnire. Îi face semn să ia loc:

-          Eu sunt diriginta fiului dvs.

-          Mama lui... sunt eu. Fiul meu are probleme școlare?

-          Nu... Are altfel de probleme. Vara învață mai bine decât iarna...

-          Da.

-          Există o explicație, nu?

-          Da. El are... se teme.. de întuneric. Iarna stă cu lumina aprinsă și.... îi este frică să nu fie pană de curent.

-          Am observat. Refuză să meargă la practică la atelierele de la subsol, preferând să-și facă acele ore practice la o companie.

-          Da. Din păcate nu va scăpa niciodată... Când a fost mai mic, a rămas blocat în lift,  singur pe beznă, câteva ore. O vecină l-a auzit, a vorbit cu el dar nu ne-a zis nimic, plecând în treburile ei... De atunci se teme!

-          Trebuie rezolvată problema. Este o fobie.

-          Am încercat. El nu poate sta pe întuneric.... consumăm enorm de mult curent electric.

-          Am o soluție.

-          Am încercat și eu, mai multe....

-          Vă propun să meargă într-o excursie, de patru zile cu mine și alți colegi. Un fel de tabără, cu focuri de tabără...

-          Nu cred că vrea...

-          Convingeți-l și acolo vom aborda problema din mai multe puncte de vedere. O să avem și un psiholog cu noi.

-          Tare mult mi-aș dori... Am crezut că dacă va crește, va accepta viața mai bine... și va scăpa de teamă.

-          Această problemă se poate rezolva.

-          Deși stăm la etajul nouă, el nu folosește liftul... O să încerc să-l conving, discutând cu el și tatăl lui....

-          Nu-i nevoie să-i dați multe amănunte. Important este să fie cu noi și să vadă normalitatea celor din jur. Alții copii au alte probleme, dar împreună, le putem rezolva.

Discuția se încheie, iar fiecare doamnă, are propriile gânduri.

Profesoara a reușit să organizeze o tabără pentru mai mulți copii, unde să participe și alți profesori și specialiști. Urma să-i ducă în excursii, să facă diverse trasee pe munte, să urce pe tiroliană.

Mama era conștientă că copilul ei va refuza ieșirea în lume, dar spre surprinderea ei, reacția lui a fost favorabilă pentru călătorie, neștiind însă, cât de mult va conta pentru el.

Femeia este agitată. Nu avea vești de la fiul ei. Plecase în tabără și aștepta cu nerăbdare ca acesta să revină și să le împărtăsească impresiile, în timp ce prepara mâncarea folosindu-se de ingredientele dr. Oetker. Au vorbit scurt la telefon și simțea că ceva se schimbase... Se uită la ceas. Agitată, îl apelează din nou pe fiul ei:

-          Când ajungi?

-          Acum urc.

-          Venim să te ajutăm?

-          Nu. M-a adus cu mașină până acasă...

Apelul s-a întrerupt. Mama agitată se uită pe fereasră. Nu vede mașini...oameni.... Merge la ușă și o deschide larg. Se aude liftul și se deschide ușa acestuia, și fiul ei iese surăzător:

-          În lift nu aveam semnal!

Teama nu trece cu timpul dar se poate vindeca. Câți nu au probleme sau fobii și le este frică de această... frică!

-          Mamă!

-          Da.

-          Acum că am scăpat de o frică.... de o teamă, o să scriu povestea mea pe pe un site, ca și alții să învețe din ea.

-          Bravo!

-          Și voi îndruma și pe alții să scrie povești despre temeri și frici, ajutând astfel să fie direcționat câte un euro, de articol, către MAMA SOS care sprijină copiii vulnerabili, plecați din familiile biologice în altele, iubitoare, care îi vor crește!

-          Frumos. De unde ai aflat de platformă?

-           De la Dr. Oetker, cei care se ocupă de proiect!

Fiul rătăcitor

Cuvinte de recunostință pentru părinții mei

Dragii mei părinți, să stiți că acum apreciez la adevărata valoare tot ce ați făcut pentru mine. Dacă voi nu erați să mă îndrumați pe cărările vieții, nu reuseam să trec prin pădurea de probleme pe care le-am avut de-a lungul existenței mele de până acum.

Am părăsit țară din dorința de a avea o situație mai bună. Am reușit. Mi-am întemeiat o familie și  am ajuns la un nivel profesional de invidiat.

Îmi aduc aminte cu nostalgie cum alergan noi, serile pentru relaxare și sănătate, iar acum am ajuns să alerg împotriva timpului care trece nemilos.

Vă admir că ați acceptat și ați avut curajul să mă îmbărbătați când am decis să plec din țară. Doar aici, într-o lume total diferită, am constatat că am fost un fiu risipitor. Am pierdut multe clipe plăcute, am ratat unele momente de a petrece timpul împreună, pe care acum le regret.

Voi m-ați ajutat când am fost doar un suflet pierdut într-o mare de probleme. Vouă vă datorez totul.

Îmi pare rău că nu ne putem vedea mai des, să stăm la o cină în familie și să ne amintim de trecut. Trebuie să trăim în prezent și să ne folosim de tehnologia viitorului pentru a ne simți, cât de cât, mai aproape. Ador discuțiile noastre săptămânale de pe internet dar, nu sunt de ajuns.

Vă iubesc și vă mulâumesc că sunteți alături de mine în tot ceea ce fac. Abia asteptăm să venim în țară, și să petrecem câteva momente plăcute, de neuitat.

Niciodată nu mi-a fost așa greu să scriu, însă sunt fericit că pot să-mi exprim recunostința față de voi, așa cum ar trebui să facă toții copiii, pentru părinții lor.

Vă mulțumesc că existați și sunteți alături de noi, chiar de la distanță.

Cu drag, fiul rătăcitor

PS: Această scrisoare o voi pune în mediul virtual cu hastagul #multumescparintilor, pe pagina de facebook Multumesc Parintilor, pentru a afla și alții ce este recunostința. Dacă voi avea noroc ca la tragerea la sorț, să fiu printre cei trei câștigători ai unui premiu de 500 de lei, această sumă, va fi o mică răsplată pentru ceea ce ați făcut pentru mine, ca fiu în special și pentru familia mea, în general. MULȚUMESC!

Oportunitatea de a călători în viitor...

Nu oricine are posibilitatea de a călători în timp, revenind apoi în prezent. De multe ori ne gândim ce bine ar fi să ne vedem viitorul, pentru a decide prezentul. Acest lucru este posibil, dar numai în învățământ. Elevii pot vedea cum ar arată viitorul lor dacă ar studia în străinătate.

Învățământul, încotro?

Societatea trebuie să evolueze pentru a putea oferi un viitor mai bun și mai sigur membrilor care facv parte din ea. Specialiștii în sociologie consideră că o economie sănătoasă și facilă se poate obține dacă se pun bazele a trei direcții de dezvoltare: sănătate, învățământ și turism. Chiar dacă sunt trei direcții de dezvoltare, învățământul este pilonul de bază al dezvoltării economiei și a societății.

Fără învățământ nu putem avea nici medici pregătiți, nici alți specialiști pentru diferite domenii de activitate. Deci învățământul este domeniul principal în care trebuie realizate investiții financiare și umane.

Din păcate, cei mai mulți specialiști aleg să părăsească țara pentru a evolua peste hotare. Unii reusesc să-și demonstreze capacitatea și abilitatea în domeniul în care s-au pregătit, dar alții evoluează profesional în alte meserii, profesii mult diferite. Oamenii se adaptează după principiile vieții deși uneori ceea ce și-au dorit, nu corespunde realității.

Sanșe mai mari pentru evoluția profesională o au cei care își fac studiile în străinătate, urmând să presteze munca pentru care s-au pregătit, tot acolo, având astfel o anumită continuitate.

Studii în străinătate

Uneori este greu să studiezi departe de casă, atât prin prisma culturii diferite, a percepțiilor oamenilor cât și din cauza greutății de exprimare într-o lume și limbă străină.

În sprijinul celor care doresc să-și continue studiile în străinătate, vine EduTabere, o platformă online care oferă suport pentru testarea modului de adaptare în cadrul unor

instituții de învățământ internaționale. Acest program de învățământ este o variantă de testare a tinerilor pentru a se obișnui atât cu sistemul de învățământ de acolo cât și cu atmosfera de studiu corelată cu viața din zona respectivă.

Una dintre multiplele variante oferite de platformă este tabăra de la Saint Josephs din Oxford . Cine nu a auzit de Oxford, rivala celor de la Cambridge? Este o rivalitate  benefică, care nu este în detrimentul nimănui, fiind doar o luptă pentru autodepășire a studentului cu el înșuși și cu lumea înconjurătoare.

Așa cum peste 98 % dintre tabere oferite de platformă,se desfășoară în campusurile universitare și aceasta are acest avantaj major.

Ce oferă tabăra de la St. Josephs, Oxford

Această tabăra se adresează grupurilor de copii de la 14-17 ani. Ei vor locui în campusul universitar unde vor parcurge în limba englezî cursuri de 20 sau 36 de ore săptămânal, îmbinând în mod armonios programul academic cu cel recreativ. Tânărul participand reusește să-și facă o imagine perfectă despre ceea ce înseamnă studiul în străinătate. Perioadele câd se realizează aceste tabere sunt la alegere într-una dintre lunile de vacanță dorite: iunie, iulie sau august. În cadrul acestei tabere se poate învăța atât limba engleză cât și anumite materii specifice.

Facilitățile oferite de această instituție de învățământ situată în cartierul Cowley din Oxford sunt multiple: bibliotecă proprie, piscină, sală de sport, clase spațioase dotate, laboratoare de informatică și stiințe. Accesul la internet este prin WI-FI, având semnal și la sala de mese sau în grădina exterioară, dar și in magazinele care se află în locație.

Participanții la tabără sunt cazați în modernul campus Crescent Hall, aflat la doar cinci minute de plimbare de la locul desfășurării activității. Camerele sunt individuale și grupate câte sase, acestea formează un apartament care este dotat cu două băi și două toalete.

Relaxarea este la ea acasă putându-se realiza plimbări cu barca, tururi pietonale, activități sportive sau artistice. În zilele de sâmbătă se organizează excursie de o zi, iar pentru a fi în ritm sportiv, miercurea se parcurg trasee mai scurte, de o jumătate de zi.

Cui nu i-ar plăcea să viziteze Londra, Windsor, Blenheim Palace sau Cotswold Wildlife Park și în același timp să-și testeze intuiția, având o asemenea oportunitate: studii constructiv printr-o vacanța relaxantă?

Vă aștept acasă

Recunostință pentru părinții mei

Dragi părinți, aceasta este prima scrisoare pe care am scris-o în viața mea, pentru voi deoarece meritați toată recunostința din lume.

Eram mic când România a trecut prin perioade istorice tulburi dar ne bucuram de faptul că eram liberi. Din păcate, această libertate s-a pierdut cu fiecare zi care a trecut. Locurile voastre de muncă au dispărut peste noapte iar grija voastră pentru mine a început să fie din ce în ce mai mare. Ați plecat spre alte zări pentru a reuși să-mi asigurați un trai, mai mult decât decent. La început n-am înțeles această despărțire dar, viața m-a făcut adult și mi-a dezvoltat capacitatea de a gândi.

Am crescut cu bunicii mei, am urmat cele mai bune școli și am rezistat tentațiilor care-mi puteau distruge viitorul.

A fost o perioadă, când socializam cu persoane care nu erau ideale pentru dezvoltarea mea profesională. Învățam doar câteodată și mergeam la petreceri unde consumam alcool și fumam. Într-o seară, m-am simțit groaznic de rău, am fost abandonat de cei pe care-i credeam prieteni și am ajuns cu greu acasă. De atunci am renunțat la alcool și tutun, motivând în fața prietenilor că am devenit șofer și sunt restricțional din acest motiv, la anumite lucruri. Aceasta a fost cauza reală pentru am vrut și am primit o mașină pe care să o conduc. Astfel m-am dedicat învățăturii, ajungând acolo unde sunt acum.

Vreau să vă mulțumesc pentru grija pe care ați avut-o față de mine, de felul care m-ați crescut și m-ați educat, chiar în puținele perioade pe care le petreceam împreună: concediile voastre în țară, vacanțele mele peste hotare.

Chiar dacă sunt un tânăr al generației rețelelor de socializare, nu am uitat să trăiesc și să mă dezvolt în lumea reală, datorită vouă și principiilor de viață impuse de voi, de departe și de bunicii mei, de acasă.

M-ați învățat să-mi asum deciziile pe care le iau și îndiferent dacă calea aleasă este bună sau nu, să nu mă las învins. Începutul și lupta cu mine înșumi este grea dar nu imposibilă. Astfel am reușit să evoluez profesional și să găsesc femeia iubită, alături de care pun bazele unei familii ideale și fericite.

Mereu mă gândeam care ar fi fost viața voastră dacă eu nu existam! Am aflat răspunsul, dar aștept să mi-l confirmați....

Aștept cu nerăbdare zilele următoare când reveniți definitiv în țară și o să aveți grijă de copilul meu, precum au avut grijă bunicii de mine. Copilul meu va fi fiul pe care nu l-ați văzut cum crește și prinde aripi în viață, sub îndrumarea voastră.

Așa cum mi-ați spus, să nu uit trecutul, să trăiesc în prezent cu gândul la viitor, această scrisoare o voi pune în mediul virtual cu hastagul #multumescparintilor, pe pagina de facebook Multumesc Parintilor pentru a afla și alții ce înseamnă să fii părinte de departe și poate voi avea noroc, ca la tragerea la sorț să fiu printre cei trei câștigători ai unui premiu de 500 de lei.

Cu mult drag, fiul vostru de acasă

La cumpărături

Liniște și relaxare. Ascult muzica la căști cu gândul la weekend-ul care se apropie... Și muzica a obosit, repetând sunetul ritmat... Dar parcă se aude un DVD cu muzică blocat... A! Sună telefonul! Deconectez căștile și răspund la apel... prea tărziu. Era soția mea... Pentru a nu produce suspiciuni, o sun eu.

-          Nu am auzit...

-          Ca de obicei! Vezi că azi ajung târziu.

-          Bine. Mă odihnesc... până vii.

-          Nu ai timp. Vezi că vine.... și trebuie să faci cumpărături. Ai grijă ce cumperi.

-          Păi nu iei tu, ceva când vii?

-          Toate le fac eu? Mă grăbesc să ajung înaintea lor....

-          Bine...bine!

De fapt nu este nimic bine deloc. Cu câteva zile în urmă cumpărasem niște salată care era prea scumpă și prea ciufulită. La brânză.... nu văzusem că este mucegăită dar se pare că e la modă.... Mezelurile... erau expirate....Of, văd eu ce fac. La băuturi, mă pricep! Dacă doar am bea...

Între timp autobuzul ajunge la destinație. Cobor din mijlocul de transport și o pornesc spre magazin. Pătrund cu teamă în suflet, trag aer în piept și gata! La atac!

Mă uit la fructe... sunt moi. Renunț. Sectorul de brânzeturi este ocolit cu grijă de mine. Ajung la mezeluri. O mulțime de produse. Iau un salam și mă uit la el... până privirea îmi este atrasă de o frumoasă fată, promotor de produse. Aș cumpăra-o pe ea, sigur este de calitate, dar ce ar spune soția mea? Categoric n-o să-i placă! Și așa, iar ratez o cumpărătură!

Iau un cârnăcior...pare mic și poate... Mai caut... Fata îmi zâmbește și se apropie de mine:

-          Vă ajut cu ceva?

-          Da... Sunt indecis!

-          Vă recomand produsele Caroli.

-          Da...da...Asta și caut.

-          Sunt cele mai bune și gustoase.

-          Da...văd ... – spun privind-o intens. Sigur nu este expirată...

-          Nu. Și putem verifica dacă sunt păstrate în stare bună.

-          Da... ambalajul perfect sigilat.

-          Uitați salamul de Semenic.

-          Da...bună...bun.... îl iau.

-          Pe etichetă este un Carolimetru Termic .

-          Un...ce... – întreb încercând să aflu ce legătură există între calorifer și salam.

-          Este vorba de #mâncarecunotificare – îmi face semn domnișoara.

-          Adică? – simțind că sunt atent mai mult la fizicul ei decât la vorbele ei. Eu comunicam nonverbal, iar comunicarea verbală pare deficitară.

-          Priviți la etichetă. Este cu cadran termosensibil și-și schimbă culoarea.

-          Salamul?

-          Eticheta. Acum este verde, deci a stat la o temperatură sub 8 grade.

-          Da?

-          Acum se face galbenă pentru că temperatura crește...

-          Va fi și roșie, ca semaforul?

-          Nu – zâmbește domnișoara. Așa puteți vedea dacă produsele corespund și sunt menținute la temperaturi optime.

-          Da... Interesant.

Iau repede trei salamuri Semenic Extra și aruncând priviri asupra domnișoarei, mă îndrept spre casă, agățând pe drum, o pâine și un pachet de unt. Mă tot uit la salam, să nu-și schimbe culoarea. Plătesc în grabă și alerg spre casă.

Mă tot uit la salam și pe întunericul de pe stradă, ca nu cumva să-și schimbe culoarea... O să pregătesc platoul cu mâncare... o să povestesc de cumpărături,  de produs, ca un cumpărător profesionist.

PS: De atunci, sunt trimis în mod constant la cumpărături, și deși o caut constant din priviri pe fată, nu o văd, dar în schimb găsesc salamul pe care-l doresc... Eticheta este mereu de culoare verde... ca la semafor.... se poate trece.

Scrisoare către părinți

Dragi părinți

În această scrisoare vreau să-mi exprim recunostința mea veșnică pentru voi. Nu sunt pe moarte, dar vreau să vă asigur că veți mereu în inima și sufletul meu.

Vreau să vă mulțumesc pentru grija pe care ați avut-o față de mine, de felul care m-ați crescut și m-ați educat. Deși ați lucrat mult și timpul petrecut cu mine a fost mult mai mic decât mă așteptam, a fost benefic.

Voi ați avut grijă să-mi dirijați pașii spre învățătură, urmând liceul și facultatea care astăzi sunt pilonii de bază ai existenței mele.

Când eram mic, am fost supărat că trebuie să învăț, în detrimentul jocurilor din fața blocului unde socializam cu alți copii. Ei au plecat în străinătate în căutarea rostului vieții iar eu sunt aici și profesez acolo unde-mi place și unde pot să-mi demonstrez abilitățile.

M-ați învățat să fiu ordonat iar viața mi-a arătat că totul este în ordine. M-ați învățat să fiu ascultător și înțelegător. În viața profesională pun mult preț pe ideile, gândurile și faptele subordonaților mei, fiind astfel apreciat și ca om nu doar ca șef.

Mi-ați spus să-mi asum deciziile. Am o familie, un servici și o viață care putea fi mai bună sau mai rea, dar îmi asum fiecare decizie, chiar dacă nu am ales-o eu, dar m-am contemplat în ea, acceptând-o tacid.

Tot ceea ce am făcut și am obținut în această viață vă datorez vouă, în primul rând, existența mea în această lume!

Nici o mie de cuvinte nu pot exprima mulțumirea sufletească.

Tot de la voi am aflat că pot învăța din greșelile celor din jur, nu trebuie să mă lovesc eu de ele. Orice greșeală recunoscută este pe jumătate iertată, iar remedierea ei poate duce uneori la uitare...

Chiar dacă soția mea, îmi reprosează uneori că nu rezolv anumite probleme sau treburi, caracteristică a educației primite, suntem constienți că mereu există câte ceva care ne împiedică să ajungem la perfecțiune.

 Suntem trecători prin viață și trebuie să o trăim în pace, liniște și înțelegere, alături de toți cei din jurul nostru – vorbele de duh ale copilăriei.

Fiul tau

PS: Să mă iertați că nu am timp să trec prea des pe la voi, dar acele momente plăcute, petrecute împreună vor rămâne vii în amintirea noastră, în albumul vieții de familie.

Chiar dacă în zilele de astăzi nu se mai folosesc scrisorile, am încercat să-mi exprim gândurile fără a fi întrerupt de alți factori care ne influențează viața.

Așa cum mi-ați spus, să nu uit trecutul, să trăiesc în prezent cu gândul la viitor, această scrisoare o voi pune în mediul virtual cu hastagul #multumescparintilor, pe pagina de facebook Multumesc Parintilor, pentru a afla și alții ce este recunostința și poate voi avea noroc, ca la tragerea la sorț să fiu printre cei trei câștigători ai unui premiu de 500 de lei.