Un concediu… prosper!

Soția mea m-a anunțat că va pleca din localitate, o săptămână, în interes de servici. Întîi m-am întristat apoi m-am și bucurat, ca un copil lăsat singur acasă! Pot să-mi fac de cap! Dimineață nu trage nimeni de mine, să mă scol ca să nu întîrzii la servici... dacă întărzii...nu prea este bine. Dar îmi iau concediu. O să mănânc ce vreau eu.... poate și puțin ecologic, așa cum m-a obișnuit până acum, bucătăreasa mea!

Înainte să plece mi-a spus să mă gândesc cum să amenajăm sufrageria. I-am spus că o să mă gândesc... puțin. Oricum până o să avem bani și resurse să le realizăm, mai durează!

Prima zi... dorm. Sună telefonul și tot amân alarma... până nu mai sună! Mă uit la ceas.... deja trebuia să-mi beau cafeaua la servici!

Sun la servici și-mi iau concediu. Dacă tot sunt acasă și m-am trezit, îmi sun prietenii pentru a ne întâlni. Trei din ei acceptă întâlnirea  și promit să aducă cele necesare pentru a nu mai ieși eu la cumpărături.

În două ore toată lumea este prezentă. Mergem în bucătărie să prăjim carnea, pun masa în sufragerie, pornesc televizorul și deschid prima sticlă de vin. Capacul se încăpățânează să nu se desfacă. Mă enervez, trag și răstorn o altă sticlă care pică pe parchet, făcându-se țăndări. Lichidul roșu se impregnează pe covor și parchet. Repede iau o cârpă să șterg, iar un amic care vine cu friptura, nu mă vede și cade peste mine. Carnea se lipește de pereți, alunecând în jos... ca Luceafărul!

Un prieten vine să mă ajute și cu cuțitul încearcă să scoată pata de vin, de pe parchet, zgăriindu-l.

Văzând dezastrul, doi dintre ei își aduc aminte că au întânire, plecând repede... atât de repede că carafa de vin pică de pe masă, prelingându-se pe parchet și covor, trecând și pe la pereți.

Mă așez enervat pe fotoliu. Parcă o văd pe soția mea, agitând făcălețul spre mine! Prietenul care a rămas lângă mine, începe să se servească cu mâncare și să termine puținul vin rămas. Eu mă uit stupefiat la el. Îmi face semn să mă calmez.

Tacticos îmi arată cardul de fidelitate de la magazinul Diego   . 

Primul meu gând este la cele spuse de soția mea, să mă gîndesc la redecorarea sufrageriei! Tot este bine că dezastrul s-a întâmplat în sufragerie!

- Stai calm. Cu cardul acesta beneficiezi de promoții lunare și reduceri de 50%.

Parcă îmi vine inima la loc...

- Sunt abonat la newsletter și aflu promoțiile. Beneficiez cu ajutorul cardului de oferte exclusive. Mâine mergem la magazin și vedem ce găsim. Pînă atunci, să ne destindem. Mai ai vin?

A venit și a doua zi... Atât ziua cât și prietenul. Ne-am deplasat la magazin  . Eram puțin obosit, după o noapte în care  făcusem calcule și măsurători. Apoi adormisem cu ruleta în mână, nereușind să beau cafeaua de dimineață.

Ajunși la magazin, suntem acaparați de un consilier. Acesta ne oferă o cafea și apoi prezintă și recomandă produsele adecvate. Eu îmi privesc notițele dar dimensiunile nu prea sunt ideale! Consilierul mă liniștește, mochetele din PVC se pot tăia la dimensiunea dorită, gratuit , se pot surfila și dacă îmi iau și perdeaua dorită mi-o tivuiesc de asemenea gratuit. De transport nu trebuie să-mi bat capul că se rezolvă, tot gratuit, fiind inclus în serviciile oferite.

Până la urmă am ales parchet laminat  Diego, tapet  Diego și covor Tulipo. Deja visam ca în viitor să-mi montez iarbă artificială în grădinița din spatele blocului...

Achiziția a fost finalizată dar era nevoie de montaj. Să aduc un specialist bun, dura mult, iar unul găsit rapid, costa mult. Prietenul meu, a spus că mă ajută el să facem lucrarea.

Pentru început, am demontat parchetul vechi care era găurit și cu probleme. Apoi am turnat șapa și ne-am retras în bucătărie pentru ca aceasta să se ...prindă.

A doua zi, că tot mi-am prelungit concediul, am început să răzuim pereții, să umplem cu chit golurile (nu cele din fotbal!) și am constatat că pământul este denivelat. Am făcut curat și am completat podeaua, la boloboc. Am dat tavanul cu vopsea albă, având grijă să nu distrugem instalația electrică aferentă lămpii.

Următoarea zi am început să batem parchetul.

În a cincea zi de la plecarea soției, ne-am apucat de tapet. Am tăiat fâșii la dimensiuni, pentru a le monta întregi, de sus în jos. Am pus adeziv pe spatele tapetului, apoi pe perete iar unul dintre noi ținea bucate de tapet la îmbinarea cu tavanul iar celălalt cobora pe scară, presând fâșia. Una câte una... Până seara am terminat.

Următoarea zi, am agățat perdelele și am poziționat covorul. Totul a fost gata! Ne-am gândit să petrecem, dar în bucătărie!

Am ajuns în ultima zi de singurătate prin casă, ca și cum era duminică... de fapt și era duminică! Abia așteptam să văd mimica soției la revenirea acasă... În închipuirea mea, făcălețul dispăruse din mâna ei...

Astfel cu ajutorul prietenului și al produselor achiziționate, am pus în practică îndemnul „Gândește-te la redecorare”. Prietenul adevărat, la nevoie se cunoaște!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.