Relaxare

Gogoşar se întinde după farfuria de prăjituri, aşteptând să apară musafirii. Se uită mirată la ceasul din sufragerie. Deja era enervantă absenţa vecinilor ei. Se duce la uşă să verifice dacă a rămas deschisă, dacă soneria funcţionează...

Se aşează la masă, la laptop, moment în care îşi face apariţia Maimuţel. Oftând, se pune pe canapea. Apare şi Gogonel, care abia se mişcă, spre fotoliu. Gogoşar se adresează celor doi:

-          Vi s-au înecat corăbiile?

-          Da...orice ... – oftează Gogonel.

-          Am febră musculară de la excursia de ieri – suspină Maimuţel.

-          Eu v-am spus să vă dozaţi forţele...

-          Ne-am luat după fratele meu – mormăie Maimuţel.

-          Pătrăţel o fi obişnuit – spune Gogonel.

-          Ei da... – râde Gogoşar.

Uşa de la intrare se deschide cu putere, iar Pătrăţel, intrând, se repede spre farfuria cu prăjituri pe care începe să o devoreze sub privirile mai mult decât uimite ale celor din jur. Gogoşar priveşte cum dispar bunătăţile ei, iar ceilalţi, aşteaptă să-l audă pe ultimul musafir, cum se plânge de dureri.

Pătrăţel întinde farfuria spre cei din jur, care fac semn din mână că nu le trebuie, iar el termina satisfăcut, treaba începută. Pune farfuria goală pe masă, se masează pe burtă, apoi porneşte televizorul. Gogonel nu mai rezistă, şi-l apelează:

-          Eşti bine?

-          Da. Mulţumesc.

-          Nu te doare nimic frăţioare ...nu ai febră musculară?  Ai dormit bine? – intervine şi Maimuţel.

-          Ca un nou născut.

-          Cum aşa! Atâta m-am învârtit azi noapte...Aveam nevoie de nişte saltele ortopedice  să-mi revin! - oftează din nou Maimuţel.

-          Ce haioasă este sora mea ! – râde Pătrăţel.

-          Tu chiar nu ai nimic? – se miră Gogonel.

-          Nu. Am avut mare noroc cu Green Future.

-          Ce treabă are viitorul verde? – întreabă Gogonel.

-          Este legat de ecologie – susţine Maimuţel, care face o mişcare, în urma căreia scoate un sunet slab.

-          De aia ne-ai dus aşa departe în pădure.

-          Nu. Este vorba de compania de unde am cumpărat saltele.

-          Nu înţeleg – spune Gogonel, privindu-l atent pe Pătrăţel, ca şi Maimuţel.

-          Păi de acolo mi-am luat saltele cu memorie .

-          Cele de acum două luni ? – întreabă Maimuţel

-          Da. Cele pe care le-ai refuzat să le foloseşti, că astepţi să le ai …pentru casă nouă… când te măriţi! – spune Pătrăţel, iar Gogonel îşi scutură capul şi Maimuţel tace brusc.

-          La ce sunt bune ? – întreabă Gogoşar.

-          Păstrează în memorie forma corpului şi te ajută să dormi relaxat, să nu ai dureri…

-          Înţeleg….Dar unde ai aflat de ei ? – întreabă mirată Gogoşar.

-          De la tine. Doar am văzut eticheta când ai cumpărat, am citit instrucţiunile… deci…

-          Şmechere ! – îl ameninţă zâmbind, Gogoşar, cu un polonic, pe Pătrăţel.

-          Vreau şi eu… - oftează Gogonel.

-          Comandă acum, repede, iar următorul somn…va fi unul relaxant ! – spune Pătrăţel, mărind sonorul la televizor.