cluc24

luni, 31 august 2015

La nuntă – Peripeţii alături de un fotograf nunta din Bucuresti



Piperoni este acasă la el, pentru a se pregăti să vină după mireasă. Pătrăţel, proaspăt bărbierit şi aranjat, apare în scenă, la Păpuşel, admirându-i rochia de mireasă, filmată şi pozată de acel mult căutat fotograf nunta Bucuresti. Gogoşar se uită la acesta spunând:
-          Vezi că la urechi nu te-ai tuns la fel. Ce fel de cavaler de onoare eşti!
-          O, nu!
Pătrăţel intră în panică, pornind spre toaletă. Îşi ia foarfeca şi începe să retuseze. Se uită din nou în oglindă, dar un perciun este mai lung...celălalt de fapt. Începe să-l scurteze pe cel lung şi se priveşte în oglindă...dar iar nu sunt egale.
-          O să stau cu capul pe o parte ca să nu se observe!
Gogoşar apare lângă el şi începe să-i aranjeze părul, făcând anumite manevre şi prin ciuful său, moment surprins şi de acel fotograf nunta . Gogoşar îi face semn lui Pătrăţel să vină în camera alăturată şi începe să-i aranjeze cravata, care atârnă ciudat. În ajutorul vecinei, apare mama ei, naşa, bătrânele.... Toate se apucă să tragă de cravată, să facă noduri, fiind observate atât de cei prezenţi acolo cât şi de un aparat foto video nunta.
Până la urmă, Pătrăţel scapă cu bine din mâinele femeilor, se ridică şi dispare pe hol, urmat de acelaşi fotograf nunta ce aştepta să apară alaiul mirelui.

Gogoșar privește atentă ceremonia religioasă. La fel de atrasă a fost și la cununia civilă, când dădea indicații unuia dintre angajații pentru realizări foto video nunta, ca și cum ar fi vrut să se pregătească de un examen la facultate. Pătrățel avea o privire pierdută, chinuit atât de costumul pe care-l purta precum și de stomacul său care-și cerea drepturile. El a fost cel mai fericit când au pornit-o spre restaurant, imagine surprinsă cu delicatețe de acel specialist fotograf nunta Bucuresti.

Pătrățel își masa burta, fericit că sunt pe aceeași lungime de undă. Începe să privească relaxat spre invitați. Gustă din paharul de aperitiv după care se strâmbă. Mai gustă un pic, pornind cu paharul spre Piperoni:
-          Este o băutură nouă?
-          Ce anume?  A...nu, doar ai băut și ieri la mine!
-          Dar avea ceva tărie...asta este ca apa! Mă gândeam că ai comandat ceva mai slab, până se dă darul de nuntă!
-          Nu..Ia să gust...Pff... Mă duc să văd ce este.
Piperoni dispare spre bucătăria restaurantului. În câteva minute, reapare, urmat de un chelner ce aduce o sticlă cu băutură, pahare, înlocuind paharele anterioare de la mese. Piperoni se apropie de Pătrățel strângându-l în brațe:
-          Mulțumesc. Ai salvat nunta. În sticlă era doar apă pentru a spăla sticla!
-          În ce sticlă? – întreabă Gogoșar care-l păzește din umbră pe vecinul ei.
-          În cea de aperitiv...au....
Între timp, muzica se oprește iar solistul formației preia microfonul, sub privirile atente ale profesionistului fotograf nunta Bucuresti :
-          S-a furat mireasa!
Liniștea se așterne, lumea pregătindu-se de negocieri. O bătrână începe să se lamenteze:
-          Dar de ce maică! Ce a făcut! Săracul băiat, nu are noroc la femei!
Pînă la urmă, bătrâna se convinge că totul este doar un obicei, fapt întărit și de revenirea miresei.
Petrecerea continuă. Băutura curge în valuri. Pătrățel privește spre un grăsan, adresându-se Gogoșarei:
-          Vezi...ăla nu mănâncă numai prăjituri...Zici că a mâncat și doi, trei invitați.
Gogoșar râde, uitându-se la costumul lui Pătrățel...care încă îl mai cuprindea.
Se aude un zgomot ciudat. O femeie ce dansa, râmîne fără toc, câzând pe ringul de dans, sub privirile partenerului, care se îneacă de emoție sau din cauza paharului de bere pe care-l dăduse pe gât, sub privirile asistenței și ale unui fotograf nunta....
-          Frumoasă nuntă Piperoni! Peripeții...momente de viață! – spune Pătrățel, aprobat de Gogoșar.
-          Așa va fi și la nunta voastră – spune hotărâtă Păpușel, după care se lasă o liniște...

Pătrățel deschide un ochi. Apoi și pe celălalt. Aude pași, în apartamentul de deasupra. Se uită la ceas! Oftează:
-          De două ore am ajuns acasă, iar Gogoșar nu are somn! Hm...Și sora mea Maimuțel este veșnic curioasă! Este deja acolo!
Pătrățel se ridică anevoie din pat. Se culcase îmbrăcat, motiv pentru care, o pornește rapid spre vecinica lui. Ajuns la apartamentul de deasupra, ușa se deschide, iar Gogoșar îl trage înauntru, asezându-l pe scaun, la birou, lângă Maimuțel și Gogonel. Scoate un plic pe care scria foto video nunta , îl rupe, scoate DVD-ul, derulând imaginile de la nunta de unde abia s-au întors, rememorând întâmplările. Gogonel și Maimuțel, datorită calității perfecte a imaginilor și pozelor, se simțeau ca participanți la nuntă... gândurile lor îndreptându-se spre viitorul loc comun...

sâmbătă, 29 august 2015

Relaxare



Gogoşar se întinde după farfuria de prăjituri, aşteptând să apară musafirii. Se uită mirată la ceasul din sufragerie. Deja era enervantă absenţa vecinilor ei. Se duce la uşă să verifice dacă a rămas deschisă, dacă soneria funcţionează...
Se aşează la masă, la laptop, moment în care îşi face apariţia Maimuţel. Oftând, se pune pe canapea. Apare şi Gogonel, care abia se mişcă, spre fotoliu. Gogoşar se adresează celor doi:
-          Vi s-au înecat corăbiile?
-          Da...orice ... – oftează Gogonel.
-          Am febră musculară de la excursia de ieri – suspină Maimuţel.
-          Eu v-am spus să vă dozaţi forţele...
-          Ne-am luat după fratele meu – mormăie Maimuţel.
-          Pătrăţel o fi obişnuit – spune Gogonel.
-          Ei da... – râde Gogoşar.
Uşa de la intrare se deschide cu putere, iar Pătrăţel, intrând, se repede spre farfuria cu prăjituri pe care începe să o devoreze sub privirile mai mult decât uimite ale celor din jur. Gogoşar priveşte cum dispar bunătăţile ei, iar ceilalţi, aşteaptă să-l audă pe ultimul musafir, cum se plânge de dureri.
Pătrăţel întinde farfuria spre cei din jur, care fac semn din mână că nu le trebuie, iar el termina satisfăcut, treaba începută. Pune farfuria goală pe masă, se masează pe burtă, apoi porneşte televizorul. Gogonel nu mai rezistă, şi-l apelează:
-          Eşti bine?
-          Da. Mulţumesc.
-          Nu te doare nimic frăţioare ...nu ai febră musculară?  Ai dormit bine? – intervine şi Maimuţel.
-          Ca un nou născut.
-          Cum aşa! Atâta m-am învârtit azi noapte...Aveam nevoie de nişte saltele ortopedice  să-mi revin! - oftează din nou Maimuţel.
-          Ce haioasă este sora mea ! – râde Pătrăţel.
-          Tu chiar nu ai nimic? – se miră Gogonel.
-          Nu. Am avut mare noroc cu Green Future.


-          Ce treabă are viitorul verde? – întreabă Gogonel.
-          Este legat de ecologie – susţine Maimuţel, care face o mişcare, în urma căreia scoate un sunet slab.
-          De aia ne-ai dus aşa departe în pădure.
-          Nu. Este vorba de compania de unde am cumpărat saltele.
-          Nu înţeleg – spune Gogonel, privindu-l atent pe Pătrăţel, ca şi Maimuţel.
-          Păi de acolo mi-am luat saltele cu memorie .
-          Cele de acum două luni ? – întreabă Maimuţel
-          Da. Cele pe care le-ai refuzat să le foloseşti, că astepţi să le ai …pentru casă nouă… când te măriţi! – spune Pătrăţel, iar Gogonel îşi scutură capul şi Maimuţel tace brusc.
-          La ce sunt bune ? – întreabă Gogoşar.
-          Păstrează în memorie forma corpului şi te ajută să dormi relaxat, să nu ai dureri…
-          Înţeleg….Dar unde ai aflat de ei ? – întreabă mirată Gogoşar.
-          De la tine. Doar am văzut eticheta când ai cumpărat, am citit instrucţiunile… deci…
-          Şmechere ! – îl ameninţă zâmbind, Gogoşar, cu un polonic, pe Pătrăţel.
-          Vreau şi eu… - oftează Gogonel.
-          Comandă acum, repede, iar următorul somn…va fi unul relaxant ! – spune Pătrăţel, mărind sonorul la televizor.

marți, 18 august 2015

Banc - copiii cresc si intreaba....

La vorbitorul inchisorii, Bula discuta cu nevasta-sa:
- Bula, tu esti inchis de mult timp… Copiii au crescut, au inceput sa puna intrebari…
- Micutii de ei… Intreaba unde este tatal lor?
- Nu, intreaba unde ai ascuns banii pe care i-ai furat!

Banc – Coşmar.

- Cum e mers serviciul azi-noapte?
- Prost! Am avut nişte vise îngrozitoare.

vineri, 14 august 2015

Lenjeria, atât de necesară!



Omul este un veşnic consumator. Atât pentru propriile necesităţi cât şi pentru micile răsfăţuri, omul are mereu nevoie de anumite obiecte, produse, unele chiar indispensabile.
Unul dintre principale produse, care pe lângă utilitate şi necesitate, aduc a anumită stare de răsfăţ, sunt lenjeriile de pat. Somul liniştit, odihnitor, este mai mult decât necesar şi benefic corpului uman.
De curând am achiziţionat mai multe lenjerii de pat de la magazinul online Lenjerii Pat Outlet care mi-au încântat nopţile, atât mie cât şi celor cărora le-am oferit drept cadou.
Această compania a desfăsurat şi o campanie, numită “Summer Black Week” în cadrul căreia, achiziţionarea acestor produse au fost mai mult decât oportune, la preţuri avantajoase şi nu numai...
Pe lângă oaza de lumină oferită prin acest cadou, prin intermediul acestei campanii, am putut observa sclipirea de satisfacţie din ochii celor care au primit aceste produse . Astfel am descoperit, fără a întreba, părerea celor din jur, atât despre cadou, cât şi despre produse!
Pentru una dintre cele mai bune prietene, care produce mai multe tipuri de bijuterii handmade, aceste lenjerii de pat sunt mai mult decât utile. Calitatea produselor realizate de ea, se îmbină armonios cu frumuseţea şi valoarea acestor lenjerii. Din acest motiv, recomand acest site tuturor în general, iar HeleneiBijoux , în special!


Vise plăcute...vă doresc!



duminică, 2 august 2015

Viața în culori



Vine concediul! M-a sunat și m-a anunțat.
Vom pleca la niște cunostințe, la țară, la care nu am mai fost de ceva ani...
Ultimul concediu petrecut acolo, a durat o săptămână și pe lângă distracție , am investit și în artă.
Acolo era un bătrânel care avea pasiunea de a picta. Soția mea, împreună cu gazdele l-au vizitat, iar ea a rămas uimită și atrasă de picturile acestuia. A spus că va achiziționa câteva dintre operele  acestuia.. Bătrânelul a vândut cele trei tablouri pe care le avea, cu promisiunea că va mai realiza câteva, în scurtul timp pe care-l mai avea la dispoziție.
După trei zile, bătrânelul, ca un adevărat profesiont, scoate din tubul” său, vreo zece pânze. Când le-am vazut, am rămas...ca la dentist. Mă gândeam că le-a copiat...la xerox, datorită timpului scurt. Un tablou arăta ca un sorț de bucătărie, viu colorat.
La un pahar de bere rece, bătrânelul ne-a povestit că a folosit culori acrilice  pe care le-a comandat de la magazinul Colorit, de unde a avut de ales din diversitatea produselor, ceea ce i-a plăcut, ajutat și de un reprezentant al departamentului tehnic  care i-a oferit sfaturi și detalii tehnice. Produsele au fot livrate cu o viteză uluitoare, demnă de o amendă o poliției locale, pentru depășirea vitezei!
Atent la ceea ce spunea, neatent la ceea ce fac, am vărsat apă din pahar peste pictură. Speriat, mă uit să văd dacă a dispărut...luna ,de pe pânză, nu cea care urma sa apară pe cer!.Ttotul este în regula, luna rămânând  la locul ei.
Bătrânelul îmi explică faptul că culorile acrilice sunt culori pe bază de apa, care se  obțin prin amestecul pigmenților cu un liant, pe bază de emulsie acrilică. Salvarea mea, a fost, că toate culorile acrilice odată uscate, devin insolubile în apă, formând o peliculă elastică, puternic aderentă. De aceea,  după uscare, aceste culori sunt foarte greu de eliminat. Doar dacă foloseam alcool isopropilic, reușeam un dezastru!
În funcție de grosimea stratului, acestea se pot usca de la câteva minute la câteva ore. Aceasta calitate este un dezavantaj în cazul picturii la sevalet. Pentru impiedicarea uscării acrilicelor pe paleta se foloseste mediul de întârziere ce are ca rol prelungirea timpului de uscare al culorilor.
Apoi am observat niște linii subțiri, așa cum greu poate realiza chiar și o mână versată...
Bătrânelul mi-a dat și pentru aceasta, explicația: a folosit un aerograf  cu alimentare prin aspirație, cu amestec intern. Acel sistem pulverizează foarte fin, realizând lânii sub 0,3 mm grosime, folosind culori foarte fluide.
Apoi ne-a arătat un efect de umbră, lână o casă, în pictură, spunând că datorită acelui aerograf cu acțiune dublă, a putut sufla întâi aerul, apoi a eliberat treptat culoarea , obținând acele umbre și linii subțiri care cresc valoarea vizuală și monetară a oricărui tablou.
Din acel moment, nu-i mai ziceam bătrănel, ridicându-i statutul, la pictor. Să vedem cu ce surprize ne așteaptă în acest an...
Este o persoană care aduce un anumit COLORIT în viața celor din jur.


Marca face totul!



Toată lumea cunoaște precizia ceasului elvețian, valoarea fotbalului englez și renumele produselor electronice japoneze.
De multe ori, prefer să plătesc mai mult pentru un produs, conștient că acesta merită banii, datorită performanțelor și fiabilității acestuia.
Ați auzit de produsele Tokyo Shibaura Electric K.K.? Categoric da.
Este vechea denumire a brandului Toshiba, actuala Toshiba Corporation care deține cele mai faimoase invenții din domeniu, fiind printre primii care au realizat : mașina de spălat electrică, aspiratorul, video telefon color  și laptop.
Printre cei 35.000 de posesori ai unui laptop Toshiba, în anul 2007, am fost și eu. Este adevărat că am utilizat acest produs la servici, dar acolo își petrece fiecare om, cea mai mare parte a timpului...până la pensie.  Cred că până atunci va ține laptopul.
Îmi place să utilizez laptop-ul și aplicațiile acestuia, părând că m-am născut cu laptop-ul în mână. De aceea am nevoie de un laptop de calitate, care nu poate fi alt brand decât Toshiba. Trebuie unul de ultimă generație pentru că este pentru o viață, chiar dacă, mai nou se spune, că produsele electronice au ajuns la nivelul de consumabile.
Un asemenea produs este TOSHIBA SATELLITE CLICKMINI L9W-B-102, care sunt ferm convins că va fi alături de mine, la bine și la rău, având grijă, unul de altul.
Ceea ce este ciudat, chiar în această perioadă, pe site-ul www.30anideinovatii.ro  , până în 23 august, pentru orice produs Toshiba achiziționat și înregistrat  pe site, se poate câștiga unul din cele 29 de laptopuri Satellite Click Mini sau marele premiu, un KIRABOOK. Deci, așa cum România a întors armele împotriva Germaniei din 1944, acum în 23 august 2015, putem întoarce norocul, câștigând încă un laptop...pot fi doi în unul...ca la o cafea!
Fiecare sansă, poate fi o oportunitate.
Încercarea moarte n-are. Oricum, avem doar de căștigat!


La mare la soare



Soarele devine tot mai arzător, fapt sesizat de Pătrățel care se tot mișcă de sus în jos, pe pătura de sub umbrela de pe plajă.
Enervat, că abia se deplasase, iar soarele zup după el, Pătrățel se ridică și o pornește spre mare. Intră liniștit dar, tremurând ușor, de primul contact cu apa.
Puțin mai departe, era două fete care se uitau în direcția lui Pătrățel. Acesta, închide ochii și se scufundă în apă, gemând încetițor.
Între timp, Gogonel, apare și el lângă prietenul său. Se uită și el la cele două fete, apoi aruncă o privire spre plajă, plonjând lângă Pătrățel, între acesta și cele două fete. Gogonel se dă în spate pentru a sta de vorbă cu Pătrățel și să aibă în raza vizuală fetele.
Una dintre fete, tocmai își aranja părul, continuând discuția:
-          Vezi ce bine arată tenul meu? Mi-am luat niște produse fito-dermatocosmetice   care se potrivesc pentru orice ten. Înainte să le folosesc pe astea, ultima folosită mi-a produs problemele alea...
-          Da...da...când nu ai ieșit din casă!
-          Da. Nu mă simțeam nici bine, nici nu aveam chef.Astea de acum sunt cu componente bioactive.
-          Văd că au eficiență crescută!
-          Da. Mă simt bine, folosesc doar cantități mici de extract. Tu o duci bine? Dar văd că ai slăbit iar!
-          Am schimbat dieta. Folosesc o altă alimentație. Am niște alimente speciale 
-          Cum așa! Abia mâncai și înainte! Ziceai că alimentația specială vizează diferite aspecte ale sănătății, ale aspectului fizic.
-          Da, dar acum consum făină integrală de orez, cereale fără gluten iar dulciurile sunt mai mult niște fructe uscate.
-          Hm!
-          Mi-a revenit colesterolul la normal, digestia nu îmi mai produce probleme, iar soțul meu este tot mai atras de mine!
Ori vorbăria prea multă, ori amintirea existenței unui soț, sau chiar privirea aruncată de fată, l-au făcut pe Gogonel să o ia agale spre ieșirea din apă, derutându-l pe Pătrățel, ce părea adormit....
Pătrățel o pornește și el spre plajă. Ajuns în apropierea Maimuțelei și a Gogoșarei, , îl vede pe Gogonel luându-se cu mâinile de cap și alergând spre apă. Pătrățel ia loc pe nisip, ascultându-le pe fete, care continuau, convinse, discuția lor, fără a remarca ceva în jurul lor:
-          Organismul trebuie protejat împotriva radiațiilor.
-          Da, stratul de ozon se termină, așa spunea aseară un specialist la televizor – aprobă Maimuțel.
-          De aia am luat eu aceste produse de protectie solara  chiar dacă factorul de protecție este mai mic!
-          Păi nu factorul de protecție este cel mai important?
-          Nu, Maimuțel. Contează enorm beneficiile hidratării, să fie intensă, cu finisare invizibilă și să ducă la o bronzare sănătoasă și rapidă.
-          Da...nu mă gândeam!
-          Mai știi...Pătrățel, data trecută adormise pe plajă și s-a bronzat cu dungi? Avea urme după  ochelarii de soare la ochi... și cartea de citit de pe burtă și gât!
-          Da, ce haios era! – râdeau fetele de Pătrățel, care le asculte stupefiat.
-          Toate femeile se gândesc doar la frumusețe, alimentație...
Între timp, apare Gogonel, care-i face semn lui Pătrățel, că este timpul pentru o bere pe plajă! Pătrățel o pornește după amicul său, dar nu înainte de a se unge cu soluția pe care o lăuda Gogoșar!


Un om înfometat!



Pătrățel  tresare speriat. Își ridică capul și o frână puternică îl aruncă de pe banchetă, pe podea. Se ridică, se șterge de praf și privește pe fereastră. Trenul a ajuns la destinația finală.
Pătrățel își ia rucsacul și pornește spre capătul vagonului. Coboară privind de pe peron, gara agitată.
-          Capitala țării! București....
Oftează și o pornește agale spre ieșire. Soarele pare să-l topească, pașii devenind din ce în ce mai mici. Simte un ghimpe în stomac. Deodată își aduce aminte că nu mâncase de aproape o zi, de teama călătoriei cu trenul.  Se uită în jur după un restaurant dar renunță repede. Ia telefonul și apelează un număr cunoscut:
-          Bună Pătrățel! Ai ajuns?
-          Da, Gogoșar.
-          Cum a fost?
-          Bine..Vreau să mănânc ceva.
-          Poftă bună.
-          Da...mulțumesc. Spne-mi te rog o locație aproape de gară. Vezi unde și ce restaurant  este prin zonă.
-          A...Nu ți-ai luat pachet?
-          Nu. Oricum diseară am întâlnirea cu colegii de liceu. Am zis să nu amulte bagaje.Trebuie un restaurant mai elegant, că sunt în costum!
-          Ok. Bine. Mă uit acum pe net.
-          Te rog.
-          Acum mă uit pentru oferte restaurante din Bucuresti ...o clipă..
-          Da...da...îmi chiorăie mațele!
-          Calm Pătrățel. Gata. Notează!
-          Da...
Pătrățel se apropie de geamul lângă care se oprise și scoate carnețelul cu adrese și numere de telefon ale colegilor și notează cele spuse de Gogoșar, după care închide telefonul, fără să mai zică nimic. Parcă prinde aripi, grăbindu-se spre locația notată pe carnețel.


După o oră, Pătrățel iese din restaurant, frecându-se pe burtă, satisfăcut. Își ia telefonul și reapelează ultimul număr format:
-          Mulțumesc Gogoșar!
-          Wow! Credeam că ai rămas mut...După o oră...
-          Păi acum mă simt bine! Pefect. Mă pregătesc de petrecere și întâlnire.
-          Ai grijă, să nu mănânci mult, să nu bei rece...
-          Bine...Parcă ești mama mea, sau mai rău...
-          Adică, mai rău?
-          Eh...glumeam! Am ajuns la destinație. Ne vedem mâine seară. Poate mai am nevoie mâine de o adresă...de restaurant... Ce bine că ai găsit repede locația.
-          Da. Și eu am folosit acest site când am fost la concert.
-          Interesantă...chestie.
-          Care ajută oameni infometați...și nu numai...prin București, nu Pătrățel?
-          Da..da...Să ai o zi bună!
-          Mersi...Distracție plăcută. Să fii cuminte, atât legat cât și din două cuvinte!
Pătrățel zâmbește, pregătindu-se de mult râvnita revedere cu prietenii din anii de liceu.