Peripeţii de Crăciun

Pătrăţel se întinde pe vârful degetelor de la picior, pentru a prinde vârful bradului şi să treacă instalaţia electrică, de lumini, peste acesta. În acel moment se aude soneria şi tresărind, Pătrăţel pică pe jos, acoperit de brad, cu instalaţia de lumini pe cap, arătând ca pomul de Crăciun din centrul oraşului.

Enervat, porneşte spre uşa de la intrare, în pragul căreia, se află Gogonel:

-          Salutare Pătrăţel. Ce faci?

-          Pe aici… - iese Pătrăţel pe casa scărilor ca vecinul său să nu vadă ce face prin casă.

-          Merg la piaţă…vrei ceva?

-          Ă…nu…da…un cozonac.

-          Bine. Ne vedem…. - salută Gogonel dispărând din peisaj.

Pătrăţel revine în cameră, aranjează bradul şi se suie din nou, pe scaun. Prinde primul bec de la instalaţie pe brad, moment în care se aude soneria. Oftează şi merge la uşă. Acolo se afla o vecină, bătrâna de la parter, care avea 80 de ani:

-          Ce faci, Vasile!

-          Nu sunt Vasile…sunt Pătrăţel.

-          Da…Credeam că eşti Vasile….fiecare dintre noi avem câte un Vasile… - oftează bătrâna, plecând.

Pătrăţel bombăne şi revine pe scaunul de lângă brad. Mai prinde un bec, apoi tresare iar la auzul soneriei. Merge nervos la uşa, unde se afă Gogoşar:
-          Cât cozonac să fac?
-          A…Mult…
-          Bine. Fac mai multe, să nu cumperi.
-          Bine…
-          Dar tu ce faci?
-          Nimic…nimic,,,, - bombăne Pătrăţel iar vecina mirată, pleacă.
-          Sora ta, unde este?
-          La o prietenă. Maimuţel vine peste vreo două ore…
-          Bine…

Pătrăţel revine la locul faptei , dar nu apucă să urce pe scaun că soneria buclucaşă, se face din nou auzită. O pornelte din nou spre uşă, bombănind. Descuie şi Gogonel îi întinde cozonacul:

-          Poftim…am luat două, unul mie, unul ţie…

-          Auăleo…Ce mă fac cu doi cozonaci.

-          Păi unul este al meu! – spune Gogonel

-          Da…Dar îmi dă şi Gogoşar…

-          Atunci lasă-mi mie…

-          Nu, nu…îl iau…Vine eu şi-ţi aduc banii – spune Pătrăţel luând cozonacul şi închizând uşa.

Ajuns la brad, aruncă cozonacul sub acesta şi continuă cu împodobitul, atent şi la sonerie. După câteva minute, reuseşte să-şi pună şi decoraţiunile, fără a mai fi întrerupt. Se dă câţiva paşi în spate, admirându-şi opera şi spărgând un glob, pe care călcase. Oftează şi se pregăteşte de vizită. Îşi aduce aminte de cozonac şi o porneşte spre Gogonel. Ajuns la acesta, îi întinde banii, primind cozonacul la schimb. Fără alte cuvinte, Pătrăţel revine în apartamentul său, îşi pune cozonacul pe masa din bucătărie şi merge în baie, unde se îmbracă elegant. Apoi se priveşte în oglindă şi revine în bucătărie. Vede cozonacul de pe masă şi începe să-l taie. Apoi admiră bradul şi vede sub acesta…un alt cozonac. Priveşte buimac în jur, Pe uşă apare Maimuţel, iar el o interpelează:

-          Ai adus cozonac?

-          Nu. A zis Gogoşar că face…

-          Mda…

Pătrăţel iese din locuinţă, pornind spre Gogoşar. Intră în locuinţa ei, în bucătărie şi o întreabă, în timp ce ea se luptă cu fumul:

-          Mi-ai adus cozonac?

-          Eşti cu capul? Nu vezi că acum este în cuptor!

-          Da…da…Clar…Înseamnă că a venit…există…Moş Crăciun…

Pătrăţel o porneşte spre Gogonel care se lamentează:

-          Sunt disperat. Am luat bere fără alcool…am crezut că este din cele obişnuite…

-          Eh…o să fii treaz de Crăciun. Ce mă fac eu cu doi cozonaci!

-          Pătrăţel…Îi iau eu….deci….Problema este cu berea!

-          Am eu ceva bere…cu alcool.

-          Da?! Perfect. Uite te servesc cu un cozonac, iar tu dai o bere!

-          Bine…

-          Da…Dar unde este cozonacul meu? – caută disperat pe masă, sub masă, Gogonel.

-          Eu am doua…Unul sub pom…De la Moşul – se laudă Pătrăţel.

-          Două? De unde ? Gogoşar acum îl face…

Deodată, cei doi, se privesc uimiţi, apoi merg iute la Pătrăţel. Dilema se rezolvă:

-          Le-ai luat pe amândouă…

-          Tu mi le-ai dat! – ripostează Pătrăţel.

-          Aşa e…aşa…Ai brad?!

-          Ai brad – întreabă şi Maimuţel care apare lângă ei?

-          Da.

-          N-ai făcut niciodată! – remarcă Maimuţel.

-          Şi ce! Mereu există un început. Ţinem masa la mine. Eu am bradul…

-          Da? Gogoşar ce zice?

-          Vorbeşti tu cu ea, Maimuţel….că este la bucătărie..are făcăleţ…este periculoasă…

-          Păi dacă află că ai făcut bradul…de mirare, lasă tot şi vine aici!

-          Da…da… - se lamentează Pătrăţel

Maimuţel merge la Gogoşar, iar Gogonel îşi ia o bere. Pătrăţel pune faţa de masă, tacâmurile, paharele….coşuleţul de Crăciun. Se aude soneria. Pătrăţel oftează şi merge spre uşă. Gogonel o ia înaintea lui, deschide, iar fetele, Maimuţel şi Gogoşar, apar cu platourile de mâncare…

Platoul cu cina festivă, de Crăciun este devorat. Se consumă vin, suc…iar toţi cei patru prieteni sunt veseli:

-          Ce bine că aţi apărut şi voi…. Era plictisitor fără voi – remarcă Pătrăţel.

-          Eu stau de mult timp aici – spune Gogoşar.

-          Da…Noroc că te-am zărit o dată…iar vecinul Castravete mi-a spus cine eşti.

-          Castravete nu este cel care mi-a dat locuinţa lui – întreabă Gogonel?

-          Ba…da…da – aprobă Gogoşar.

-          Apoi a apărut Maimuţel – spune bucuros Gogonel.

-          O să rămân aici – hotăreşte Maimuţel. Suntem adevăraţi prieteni.

-          Da…

-          Da…

-          O adevărată familie!

Cei patru, ciocnesc un pahar de şampanie, zicând într-un glas:

-          Sărbători Fericite!