La cumpărături

Liniște și relaxare. Ascult muzica la căști cu gândul la weekend-ul care se apropie... Și muzica a obosit, repetând sunetul ritmat... Dar parcă se aude un DVD cu muzică blocat... A! Sună telefonul! Deconectez căștile și răspund la apel... prea tărziu. Era soția mea... Pentru a nu produce suspiciuni, o sun eu.

-          Nu am auzit...

-          Ca de obicei! Vezi că azi ajung târziu.

-          Bine. Mă odihnesc... până vii.

-          Nu ai timp. Vezi că vine.... și trebuie să faci cumpărături. Ai grijă ce cumperi.

-          Păi nu iei tu, ceva când vii?

-          Toate le fac eu? Mă grăbesc să ajung înaintea lor....

-          Bine...bine!

De fapt nu este nimic bine deloc. Cu câteva zile în urmă cumpărasem niște salată care era prea scumpă și prea ciufulită. La brânză.... nu văzusem că este mucegăită dar se pare că e la modă.... Mezelurile... erau expirate....Of, văd eu ce fac. La băuturi, mă pricep! Dacă doar am bea...

Între timp autobuzul ajunge la destinație. Cobor din mijlocul de transport și o pornesc spre magazin. Pătrund cu teamă în suflet, trag aer în piept și gata! La atac!

Mă uit la fructe... sunt moi. Renunț. Sectorul de brânzeturi este ocolit cu grijă de mine. Ajung la mezeluri. O mulțime de produse. Iau un salam și mă uit la el... până privirea îmi este atrasă de o frumoasă fată, promotor de produse. Aș cumpăra-o pe ea, sigur este de calitate, dar ce ar spune soția mea? Categoric n-o să-i placă! Și așa, iar ratez o cumpărătură!

Iau un cârnăcior...pare mic și poate... Mai caut... Fata îmi zâmbește și se apropie de mine:

-          Vă ajut cu ceva?

-          Da... Sunt indecis!

-          Vă recomand produsele Caroli.

-          Da...da...Asta și caut.

-          Sunt cele mai bune și gustoase.

-          Da...văd ... – spun privind-o intens. Sigur nu este expirată...

-          Nu. Și putem verifica dacă sunt păstrate în stare bună.

-          Da... ambalajul perfect sigilat.

-          Uitați salamul de Semenic.

-          Da...bună...bun.... îl iau.

-          Pe etichetă este un Carolimetru Termic .

-          Un...ce... – întreb încercând să aflu ce legătură există între calorifer și salam.

-          Este vorba de #mâncarecunotificare – îmi face semn domnișoara.

-          Adică? – simțind că sunt atent mai mult la fizicul ei decât la vorbele ei. Eu comunicam nonverbal, iar comunicarea verbală pare deficitară.

-          Priviți la etichetă. Este cu cadran termosensibil și-și schimbă culoarea.

-          Salamul?

-          Eticheta. Acum este verde, deci a stat la o temperatură sub 8 grade.

-          Da?

-          Acum se face galbenă pentru că temperatura crește...

-          Va fi și roșie, ca semaforul?

-          Nu – zâmbește domnișoara. Așa puteți vedea dacă produsele corespund și sunt menținute la temperaturi optime.

-          Da... Interesant.

Iau repede trei salamuri Semenic Extra și aruncând priviri asupra domnișoarei, mă îndrept spre casă, agățând pe drum, o pâine și un pachet de unt. Mă tot uit la salam, să nu-și schimbe culoarea. Plătesc în grabă și alerg spre casă.

Mă tot uit la salam și pe întunericul de pe stradă, ca nu cumva să-și schimbe culoarea... O să pregătesc platoul cu mâncare... o să povestesc de cumpărături,  de produs, ca un cumpărător profesionist.

PS: De atunci, sunt trimis în mod constant la cumpărături, și deși o caut constant din priviri pe fată, nu o văd, dar în schimb găsesc salamul pe care-l doresc... Eticheta este mereu de culoare verde... ca la semafor.... se poate trece.