Îmbrăcămintea de zi cu zi

Care sunt necesitățile oamenilor pentru bunul mers al vieții? Să aibă hrana adecvată și condiții de viață acceptabile. Printre aceste condiții nindispensabile se află și ținuta vestimentară.

De la apariția omului pe Tera, acesta a evoluat și și-a modificat atât stilul de viață cât și ținuta vestimentară.

Primii oameni avea o îmbrăcăminte comună, frunzele din copaci. Evoluția vieții, și condițiile atmosferice, corelate cu raționamentele oamenilor au condus spre anumite necesități pentru protecția corpului.

Când mai multe persoane se referă la ținută vestimentară, ei au concepții diferite, influențate de mediu, timp, capricii. Un om de la Polul Nord nu se îmbracă la fel ca unul care locuiște în zona deșertului Sahara.

Pentru bărbați ținutele vestimentare sunt mai ușor de ales. Există în general două stiluri care predomină la îmbrăcăminte bărbați: casual sau sport.

Eu ca majoritatea celor din jurul meu, prefer stilul sport, care este adecvat atât la servici cât și la diversele evenimente la care particip.

Ținute vestimentară este importantă, pentru că este primul contact, care este unul vizual și important, cu persoanele întâlnite.

Una dintre culorile mele preferate este albastrul, o reverie a valurilor mării. Această culoare poate fi combinată în mai multe nuanțe precum bordo, coral sau de ce nu, culoarea specifică prunei.

Iarna port culori mai vesele, identificabile prin albul zăpezii sau cenușiul toamnei precum geaca grena, albastră, asortați la pantaloni negri sau blugi Pe timpul iernii se poartă haine de culoare închisă pentru a păstra căldura corpului iar vara, trecem la culori deschise, care să sperie razele toride ale soarelui canicular.

Din colecția de ghete, mi-am ales eleganța și stilul, reprezentat de ghetele din piele și interior textil, care face ușoară și nesesizabilă trecerea printre anotimpuri. Restul vestimentației este asortată cu gust, la acest accesoriu capricios.

Din anul 2015, au apărut în România mărcile Mango, Vero Moda, Adidas, Lee, Valentino, care sunt doar câteva dintre cele alternativele ideale, care au cucerit publicul.

Imaginile au fost preluate de pe situl Answear, ale cărei produse au fost lansate inițial în Polonia și apoi au cucerit rând pe rând piața din Cehia, Slovacia, Ungaria și Ucraina.

Goana după prepelițe

Joaca copilăriei

 Ce ar fi copilăria fără joacă? Ar fi o evoluție tristă a unui copil care tinde spre maturitate, fără a se bucura de avantajele specifice fiecărei vârste.

Copilăria mea s-a derulat între două epoci diferite, una aparținea erei comuniste unde „joaca” se manifesta prin întâlnirile în aer liberi cu alți copii și apoi perioada postdecembristă, când au început să apară jocurile pe calculator, cele care dezvoltau strategia și inteligența utilizatorului..

Pe vremea mea, apăruseră calculatoarele de tip 486 care aveau puține facilități și viteze de rulare comparativ mai mici cu cele de acum. Prima oară, am folosit un calculator, la școală unde am fost învățați să-l „utilizăm” dar, noi îl foloseam pentru a ne juca. Aveam jocuri cu puține opțiuni, noi eram vânători de mere, de prepelițe, jucam șah și stabileam strategii de supraviețuire pentru locuitorii unui sat pe care-l gestionam.

Eram atât de atras de aceste jocuri încât, ajunsesem să merg la școală, în special pentru a mă delecta cu aceste jocuri pe calculator.

Anii au trecut, am evoluat, ajungând să profesez într-o meserie în care, printre altele, mă folosesc și de computer. Uneori alerg în ultimul moment spre locul de muncă, pentru că rămăn să-mi îmbunătățesc scorul la joc. La servici, nu mă joc virtual... doar cu cei care colaborez în cadrul companiei.

Jocul vieții

.

Viața este ca un joc. Noi oamenii suntem niște mici pioni pe o tablă a vieții și ne tot mutăm, acolo unde ne este mai bine. Luptăm să ne atingem idealurile, țelurile și câteodată suntem ajutați de cei dragi, alteori sabotați de alți prieteni falși.

Fiecare evoluție a noastră este recompensată, cu bani sau mulțumiri, care se transformă în puncte aferente evoluției noastre în viață. Tot timpul trebuie să fim vigilenți, să-i observăm pe cei din jurul nostru, și să ne ferim de ”gloanțele” lor. Este exact ca într-un joc care mi-a plăcut, și pe care l-am savurat, de la prima ei variantă, cea din anul 2001, când l-am jucat pe un calculator lent, care mă exaspera. Aplicația era un JOC PREPELIX PANO.

   

JOC PREPELIX PANO

Acest joc este o de fapt o vânătoare de prepelițe. Acest joc ne readuce în memorie, celebrele cărți istorice ale marilor scriitori francezi, în care regii și nobilii acelor vremuri, mergeau la vânătoare de prepelițe, fiind un sport și un mod de distracție pentru persoanele cu rang înalt.

Jocul propriu zis este unul dinamic, în care trebuie să vânezi prepelițele care nu stau locului și mai apare câte o dată o “surată” de-a lor cu o tigaie, de zici că vrea să te facă friptură. De asemenea mă feresc de zmei și de nori, de copaci și de alte locu unde zburătoarele se ascund, de parcă intră în pământul care se deschide.....

După ce prind gustul vânătorii de prepelițe, aproape în fiecare seară aud o voce care-mi spune, diferită de răsetele personajului de la joc, care râde de nereușitele mele:

-          Ai dat în mintea copiilor!

-          Nu dragă, doar practic un joc...

-          Da, joc de copii... tu....C e o să zică cei mici când te văd? Sau tu, ce le vei spune?

-          Simplu. Mă JOC COPII!

Până la urmă renunț cu greu și mă bucur că am găsit și versiunea pentru acest joc, pe mobil și pot să continui distracție până la servici, în autobuzul companiei. Singura problemă care apare, este că mă agit pe scaun ca un suc... și mai vorbesc câteodată singur, adică în realitate, cu prepelițele. Dar cum să le spun colegilor că am găsit un joc crazy fun ( ca și vocea care râde de mine când ratez țintele) și am devenit jucăuș!

Ce pot spune despre acest joc, care permita activitatea vânătorească la 360° , în varianta Pano!

Într-o zi, atras de acest joc nebunesc, bucuros și fără griji, așa cum sunt și caracteristicile acestui joc, m-am speriat când o mână puternică mă apăsa pe umeri. Era șoferul care ne dusese la destinație și vroia să se retragă la garaj. Mi-am cerut scuze și i-am explicat cauza “nebuniei” mele. A fost atras de joc și după ce a practicat varianta demo, și-a achiziționat varianta ful de JOC MOBIL. Acum și el, ne așteaptă la plecare, exersându-și talentele vânătorești și apoi le comentăm. Am văzut că și alți colegi din autobuz, sunt concentrați pe telefonele mobile, iar vocea crazy fun a comentatorului, le trădează ocupația/ Oare să-mi instalez jocul și și pe calculatorul de la servici? Uit și după aceea, atras de mirajul vânătorii, mă trezesc cu toată conducerea companiei, pe cap. Dar poate le place și facem un campionat? Este un simplu joc dar se prinde la toți, pe toți....

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018, în ultimele minute cînd abia am reușit să fac câteva puncte la ultimul joc! 

Slăbind destept

De când am început să urmez un program de slăbire am ajuns la anumite concluzii.

La început, am încercat să renunț la unele mese când orele erau înaintate și nu reuseam să respect programul specific, stabilit inițial. Degeaba, noaptea mă chinuia foamea și mă trezeam.

Am trecut de la două mese aleatorii, la cinci mese, din care două sunt destinate unor mici gustări, de câte un fruct. Nu este bine și nici normal, să sărimpeste una dintre mese. Oricând, indiferent de situație, putem savura într-o mică pauză, câte un fruct, adică să avem una dintre cele două mese de gustări. Alimentația sănătoasă, în majoritate cu fructe și legume este una suficientă și chiar astâmpără foamea. Pe lângă acestea, un consum normal și normat, de carne și brânzeturi, are un rol benefic în alimentație iar lipsa de grăsimi devine insesizabilă.

Am început să nu mai mănânc după ora 20.00, eu care aveam masa principală, mereu în intervalul 22.00-23.00. Încet dar sigur, voi reașeza ora ultimei mese, undeva în jurul orei 18.00, în scurt timp pentru că constat, că se poate.

De când am apelat la programul slăbește destept, conform informațiilor obținute în cadrul programului, am reușit să văd primele schimbări în bine. Nu-mi mai este frică să mă urc pe cântar, de teamă că m-am îngrășat. În ultima săptămână, având un regim alimentar mai strict, am reușit să slăbesc două kilograme. Sunt conștient că nu voi reuși în trei luni să-mi ating țelul dar perseverând, voi ajunge la obiectivul propus.

Un factor important, este să nu mâncăm seara fructe, pentru că sunt acide și produc în timp scurt, o stare de foame. Fructele își au rolul lor bine determinat, între mese, așa ca o gustare.

Se apropie sărbătorile de Paște și atunci este momentul adevărului. Momentan sunt fericit, că de câte ori mă cântăresc, am cu câteva sute de grame mai puțin.

Concluziile finale nu vor fi acum, nici peste o lună ci peste o perioadă de timp care trebuie să țină cont și de alți factori externi, printre care și propria dorință de reușită, care se manifestă prin respectarea cerințelor impuse.

Între Mamaia și Constanța - la mare, la soare

Gânduri de călător

Noaptea trecută am dormit cu griji, pentru că am avut emoții. Am trecut prin aceste sentimente datorită agitației. Reușisem în sfârșit, să plec în concediu și în special, pentru că mergeam la mare. Nu am reușit de foarte mult timp să revăd nisipul fierbinte de la malul mării

În acest an, m-am decis să-mi dedic cinci zile unei companii plăcute, adică  soarelui și mării. Pentru a nu pleca în necunoscut, am ales o locație a cărei amintire mi-a rămas întipărită în memorie, din vremurile copilăriei, când mergeam anual la mare, la Mamaia, la același hotel, care ne devenise o a doua casă, deși mereu aveam altă cameră de cazare.

După 20 de ani...

.... nu este titlul romanului scris de Alexandru Dumas, ci numărul de ani, după care, eu am revenit în același loc, unde am copilărit o parte din timp, adică la Hotel Aurora Mamaia.

Imediat ce am ajuns acolo, m-au copleșit amintirile și pașii mă îndreptau în fiecare zi, să revăd frumusețile locale, peste care, ca și peste mine, au trecut anii. Am revăzut aceleași locuri pe care ultima oară le vizitasem cu bunica mea, căreia îi spuneam Mamaia. Când eram mic, îmi aduc aminte că eram mândru când am auzit, că o întreagă stațiune, poartă numele bunicii....

Am pătruns cu teamă spre recepția hotelului pentru că amintirile treceau ca niște filmulețe prin fața ochilor. Hotelul este amplasat într-un loc ideal, aproape de Constanța. Se poate constata cu certitudine că a fost renovat!

După ce am servit masa de prânz, am avut program liber. Era prea cald pentru a merge la plajă, deoarece aveam pielea sensibilă și oricum era prima mea întâlnire cu soarele, pe teritoriul ei, adică  pe plajă.

Am făcut un tur prin zonă, oprindu-mă la piscină, stând pe unul din multele sezlonguri puse la dispoziție de către hotel și am servit un cockteil, ascultând o muzică veselă. Se vedea apa limpede și curată din piscină, semn că se utilizau filtre performante iar apa era încălzită cu ajutorul panourilor solare.

Urcând în camera de la etajul zece, cu unul dintre cele trei lifturi disponibile, m-am apucat de scris pe rețelele de socializare, accesând internetul prin WI-FI, pus la dispoziție gratuit de către gazde. Fiind cald, am pornit aerul condiționat și am o temperatură necondiționată!

După o oră, am făcut prima plimbare prin stațiunea Mamaia. Am fost la Aqua Magic, iar apoi am văzut stațiunea din Telegondola care m-a plimbat aproape de cer.

M-am bucurat când am revenit la hotel, că aproape m-a lovit dar, din vina mea, un cărucior cu bebe, condus pe rampa de acces pentru persoanele cu nevoi speciale.  Ajuns în cameră am făcut o baie relaxantă, privind spre plaja care se zărea prin fereastră.

După aceea am coborât la cină și am mers în complexul unde aveam acces gratuit și era deja instalată distracția la piscină. Din copilărie, mi-am dorit să fiu cazat în Mamaia, la un hotel cu piscină. Seara târziu, am făcut o escapadă în Satul de Vacanță.

Ce bine, că Hotelul Aurora Mamaia este aproape de toate atracțiile turistice, atât din Mamaia, cât și de orașul Constanța.

Următoarele zile au avut câte un program strict, ca la servici, dar plăcut, așa cum ne simțin cu toții, acasă.

În fiecare dimineață, după o scurtă repriză de plajă și baie în mare, mă plimbam prin Mamaia, iar apoi am făceam un tur prin Constanța.

La prânz reveneam la hotel unde savurat o gamă diversificată de specialități românești, urmărind emisiuni de divertisment la unul dintre cele patru ecrane cu plasmă, sub briza mării și a aerului condiționat din restaurant.

Înainte de culcare, aveam obișnuita întâlnire cu piscina din Mamaia, de la hotel unde mi-am redescoperit pasiunea pentru înot.

Între trecut și prezent

Așa pot spune despre ceea ce am văzut în Constanța. Mi-am adus aminte de îndelungata istorie cu Histria – Tomis și Calatis. Istoria orașului Constanța este una străveche, de peste 2500 de ani.

Am vizitat portul Constanța și am participat la un spectacol, la teatrul din Constanța, acolo unde a fost celebrul Jean Constantin, care mi-a încântat copilăria în spectacolele oferite, alături de alte vedete ale teatrului de revistă.

Am mâncat pește la grătar pe insula Ovidiu, unde m-am deplasat cu vaporașul.

Așa cum nu poți trece pe la mare fără să faci o baie țn Marea Neagră, așa nu putem vizita Constanță fără a merge la Acvariu și Cazino. Cele două clădiri sunt aproape, iar locația actualului Acvariu a fost inițial, restaurantul de la Cazino. Acvariul deține peste 100 de specii de pești împărțite pe mai multe secții, din care cele mai interesante sunt cele pentru peștii exotici. Admirând speciile de pești, totul pare ca într-un film în care flora și fauna oferă un spectacol. mirific.

Cazinoul este emblema orașului. Acest edificiu a fost o punte de legătură între capitalism și comunism. Cazinoul își are începutul imediat după încheierea dominației otomane, când Dobrogea a trecut sub administrația românească. Terasa cazinoului a fost locul unde se întâlneau elitele vremii și marinarii petreceau serile dansante lângă briza mării.

Continuând plimbarea pe faleză, de la Cazino spre Comandamentul Marinei, fostul hotel Carol, se află Farul Genovez. Un loc plin de istorie care însă nu are altă legătură, decât numele, cu genovezii. Farul are o înălțime de 16 metri  și o formă octogonală, fiind construit din blocuri de piatră naturală, având în compoziția amestecului de material, pe lângă var și nisip, ceva specific mării: scoica. Acest far se remarca de la o distanță de 5 km din largul mării.

În timpul unei plimbări prin Piața Ovidiu, nu am putut rata Edificiul Roman cu Mozaic, frescă a secolului al IV-lea. Situată lângă Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, edificiul este simbolul Imperiului Roman, reprezentând atât o punte între port și orașul antic, cât și între negustorii din trecut  și cei din prezent.

Dar timpul trece și frumoasele zile de concediu încep să dispară precum soarele la apariția lunii, care veghează ca marea să ne însoțească pașii printre minunățiile și vestigiile cetății Tomis, actualul oraș Constanța, care are o mare încărcătură istorică, culturală și religioasă. 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog, cu speranța unei revederi atât cu marea cât și cu alte persoane dragi.

Grădina cu trandafiri a lui Pătrățel

Gogonel intră agitat în apartamentul lui Pătrățel. Se uită în jur și întreabă în șoaptă:

-          Maimuțel e pe aici?

-          Nu. Sora mea a plecat cu Gogoșar.

-          Unde?

-          Jos în grădina din fața blocului.

-          Vai de capul nostru! – se lamentează Gogonel cu voce tare.

-          Te doare capul?

-          Da... de probleme!

-          Ce ai pățit?

-          De când au luat pământ din spatele blocului, tot mă cheamă la săpat, să punem flori.... nu se gândesc că o să mă doară și pe mine spatele, din tinerețe!

-          Și pe mine mă cheamă, dar eu am scăpat!

-          Cum, Pătrățel?

-          Păi se apropie ziua Gogoșarei.

-          Da... Trebuie să cumpărăm cadouri!

-          Rezolv ușor problema.

-          Cum? Îi oferi o masă la restaurant?

-          Ești nebun! Nu. Flori.

-          Doar un buchet de flori și atât – se miră Gogonel privindu-și vecinul.

-          Nu... nu un buchet de flori! O grădină cu flori.

Gogonel își apropie palma de fruntea lui Pătrățel:

-          N-ai temperatură!  A! vrei să cumperi o casă?!

-          Nu, Gogonel! Fetele au o grădină și ca să scăpăm de săpat, să fie frumos și să avem mereu flori, o să comand niște butasi trandafiri urcatori.

-          Tot cred că ai temperatură! – susține Gogonel. Ce butasi? Ce trandafiri...   Doar n-o să pună o vază cu flori jos în pământ!

-          Nu, vai! Sunt trandafiri cățărători care cresc în pământ. Nu trebuie săpat mereu și se îngrijesc doar prin altoire, în rest se ocupă ele singure să se dezvolte.

-          Chiar?!

-          Da. Așa, când este ziua cuiva, mă duc jos și rup cinci fire, ducându-le cadou.

-          Așa nu ne mai prinde nici o sărbătoare fără flori – intră în horă Gogonel.

-          Și dacă punem trandafiri urcatori parfumati atunci von aduce paradisul aici.

-          Cum sunt ? De unde?

-       Am găsit pe situl FamousRoses.eu, o specie de trandafiri cățărători, care ajung până la 2 metri. Sunt din Franța și se numesc Ines Sastre.

-          Interesant. Să nu fie de culoare galbenă, că or să fie geloase!

-    Au diferite game de culori. Varianta aleasă de mine are o culoare predominantă roșie, semnificând pasiunea arzătoare pentru viață, pentru frumos.

-          Pentru dragoste.... Superb! Și ce alte culori are? Știam că aceste flori sunt doar de o singură culoare.....

-          Au niște striații de alb combinat cu crem.

-          Abia aștept să le comandăm!

-          Trebuie să ajungă. M-a sunat curierul și i-am zis să le ducă în spatele blocului. Hai și noi, să vedem ce figuri o să facă fetele!

-          Sigur ne bombăne....acum....

-          Noi, o să facem groapa să punem trandafirii și apoi putem spune că noi ne-am ocupat, cu totul de grădină!

Gogonel râde smecherește și o pornește pe urmele lui Pătrățel:

-          O grădină de trandafiri și o oază de fericire pentru Gogoșar!