Goana după prepelițe

Joaca copilăriei

 Ce ar fi copilăria fără joacă? Ar fi o evoluție tristă a unui copil care tinde spre maturitate, fără a se bucura de avantajele specifice fiecărei vârste.

Copilăria mea s-a derulat între două epoci diferite, una aparținea erei comuniste unde „joaca” se manifesta prin întâlnirile în aer liberi cu alți copii și apoi perioada postdecembristă, când au început să apară jocurile pe calculator, cele care dezvoltau strategia și inteligența utilizatorului..

Pe vremea mea, apăruseră calculatoarele de tip 486 care aveau puține facilități și viteze de rulare comparativ mai mici cu cele de acum. Prima oară, am folosit un calculator, la școală unde am fost învățați să-l „utilizăm” dar, noi îl foloseam pentru a ne juca. Aveam jocuri cu puține opțiuni, noi eram vânători de mere, de prepelițe, jucam șah și stabileam strategii de supraviețuire pentru locuitorii unui sat pe care-l gestionam.

Eram atât de atras de aceste jocuri încât, ajunsesem să merg la școală, în special pentru a mă delecta cu aceste jocuri pe calculator.

Anii au trecut, am evoluat, ajungând să profesez într-o meserie în care, printre altele, mă folosesc și de computer. Uneori alerg în ultimul moment spre locul de muncă, pentru că rămăn să-mi îmbunătățesc scorul la joc. La servici, nu mă joc virtual... doar cu cei care colaborez în cadrul companiei.

Jocul vieții

.

Viața este ca un joc. Noi oamenii suntem niște mici pioni pe o tablă a vieții și ne tot mutăm, acolo unde ne este mai bine. Luptăm să ne atingem idealurile, țelurile și câteodată suntem ajutați de cei dragi, alteori sabotați de alți prieteni falși.

Fiecare evoluție a noastră este recompensată, cu bani sau mulțumiri, care se transformă în puncte aferente evoluției noastre în viață. Tot timpul trebuie să fim vigilenți, să-i observăm pe cei din jurul nostru, și să ne ferim de ”gloanțele” lor. Este exact ca într-un joc care mi-a plăcut, și pe care l-am savurat, de la prima ei variantă, cea din anul 2001, când l-am jucat pe un calculator lent, care mă exaspera. Aplicația era un JOC PREPELIX PANO.

   

JOC PREPELIX PANO

Acest joc este o de fapt o vânătoare de prepelițe. Acest joc ne readuce în memorie, celebrele cărți istorice ale marilor scriitori francezi, în care regii și nobilii acelor vremuri, mergeau la vânătoare de prepelițe, fiind un sport și un mod de distracție pentru persoanele cu rang înalt.

Jocul propriu zis este unul dinamic, în care trebuie să vânezi prepelițele care nu stau locului și mai apare câte o dată o “surată” de-a lor cu o tigaie, de zici că vrea să te facă friptură. De asemenea mă feresc de zmei și de nori, de copaci și de alte locu unde zburătoarele se ascund, de parcă intră în pământul care se deschide.....

După ce prind gustul vânătorii de prepelițe, aproape în fiecare seară aud o voce care-mi spune, diferită de răsetele personajului de la joc, care râde de nereușitele mele:

-          Ai dat în mintea copiilor!

-          Nu dragă, doar practic un joc...

-          Da, joc de copii... tu....C e o să zică cei mici când te văd? Sau tu, ce le vei spune?

-          Simplu. Mă JOC COPII!

Până la urmă renunț cu greu și mă bucur că am găsit și versiunea pentru acest joc, pe mobil și pot să continui distracție până la servici, în autobuzul companiei. Singura problemă care apare, este că mă agit pe scaun ca un suc... și mai vorbesc câteodată singur, adică în realitate, cu prepelițele. Dar cum să le spun colegilor că am găsit un joc crazy fun ( ca și vocea care râde de mine când ratez țintele) și am devenit jucăuș!

Ce pot spune despre acest joc, care permita activitatea vânătorească la 360° , în varianta Pano!

Într-o zi, atras de acest joc nebunesc, bucuros și fără griji, așa cum sunt și caracteristicile acestui joc, m-am speriat când o mână puternică mă apăsa pe umeri. Era șoferul care ne dusese la destinație și vroia să se retragă la garaj. Mi-am cerut scuze și i-am explicat cauza “nebuniei” mele. A fost atras de joc și după ce a practicat varianta demo, și-a achiziționat varianta ful de JOC MOBIL. Acum și el, ne așteaptă la plecare, exersându-și talentele vânătorești și apoi le comentăm. Am văzut că și alți colegi din autobuz, sunt concentrați pe telefonele mobile, iar vocea crazy fun a comentatorului, le trădează ocupația/ Oare să-mi instalez jocul și și pe calculatorul de la servici? Uit și după aceea, atras de mirajul vânătorii, mă trezesc cu toată conducerea companiei, pe cap. Dar poate le place și facem un campionat? Este un simplu joc dar se prinde la toți, pe toți....

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018, în ultimele minute cînd abia am reușit să fac câteva puncte la ultimul joc!