În amintirea copilăriei

Fiecare persoană își aduce aminte, cu nostalgie, de copilărie  . Această perioadă reprezintă primii pași prin viață, cu bune, cu rele.

Copii fiind, ne jucam pe afară, neavând alte preocupări, iar la ora fixată, toți intram în casă pentru a ne uita la desene animate .   Aceste emisiuni erau scurte, de câteva minute, dar erau filme care ne delectau, amintindu-ne că suntem copii.

Sâmbata sau duminica erau zilele care ne încântau vizual, pentru că atunci beneficiam de adevărate producții din lumea animației. Când apărea ciocănitoarea buclucașă Woody, era o adevărată plăcere. Dacă era însoțit de Tom și Jerry sau Cip și Dale, atunci era o adevărată sărbătoare. Aceste emisiuni, determinau copiii să socializeze, să-și dorească tot mai mult să fie împreună pe aripile vieții. În copilărie petreceam mult timp, alături de cei de vârsta noastră, acum, nu avem timp nici pentru noi.

Aventurile ciocănitoarei Woody Woodpecker au fost cele care au marcat o copilărie fericită, a multor generații, trecute și chiar prezente. În acele vremuri, mă gândeam că voi fi mereu un telespectator fidel al desenelor animate, întrebându-mă cum de nu se uită oamenii mari la aceste filmulețe!

În schimb, în prezent, avem facilitatea de a urmări necontenit, orice emisiune ne dorim. Chiar dacă am crescut, copilăria ne ajunge din urmă, în fiecare existând, un suflet de copil. Woody este departe, dar totuși aproape, având mai mulți prieteni animați care vin să ne încânte și la vârste mai mari.

Nu există copil care să nu fi îndrăgit desenele animate, iar cu trecerea timpului, continuă să-și regăsească liniștea și copilăria alături de Little Stuart sau Strumpfi.

Desenele animate nu sunt specifice doar copilăriei, ele fiind alături, în orice moment, la televizor, pe DVD sau BluRay putând fi vizionate și savurate la discreția cinefilului.

Viața nu ar fi mai liniștită, dacă serile stresante se pot deconecta prin simple călătorii în timp, alături de personaje dragi?

O idee bună.... mă opresc din scris pentru a merge în vizită, în lumea aventuroasă și haioasă a distribuției animate!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Frumuseţea veşnică

Femeile sunt fiinţe fragile şi încrezătoare în tot ceea ce fac. Uneori au puteri nebănuite.

Cineva spunea odată: “cu cât vezi mai multe femei frumoase, cu atât eşti mai bătrân!”. Această constatare era valabilă până în anul 1985, când toate femeile au descoperit acel Farmec specific lor, devenind toate frumoase!

Îmi aduc aminte că am fost plecat în străinătate, în Germania şi admiram frunuseţile zonei. Mă refer la peisaje nu la femei. Aş fi admirat şi reprezentatele sexului frumos dar nu prea le găseam. Probabil cele de acolo nu au găsit reţeta şi secretul frumusetii .  

După trei zile, fiind într-un magazin, am descoperit şi eu prima frumuseţe, care-mi readucea în minte femeile frumoase. Am urmărit-o, doar cu privirea, asistând la conversaţia dintre aceasta şi însoţitoarea ei, probabil mama acesteia. Femeia îi răspunde mamei, pe un ton natural, spunându-i preţul produsului în… română! Am rămas uimit, constatând de fapt, prima femeie frumoasă din Germania este o…. romanca frumoasa!

Evenimentul a avut loc după 1985, când femeile erau sprijinite de armele mortale ale seducţiei. În prezent, indiferent unde priveşti, este imposibil să nu zăreşti o reprezentantă a sexului slab, frumoasă, elegantă, rafinată.

Privindu-mă în oglindă, mereu văd cum anii încep să-şi pună amprenta asupra mea, pas cu pas, dar soţia mea este mereu aceeaşi! Nu mă refer la observaţiile care mi le face, referitor la treburile care mi le “impune”, ci doar la frumuseţea înfloritoare. M-am gândit să cercetez, motivele pentru care există aceste diferenţe, doar suntem egali, bărbaţii cu femeile!

De când am început studiul, soţia mea a început să fie suspicioasă, crezând că am dat în patima geloziei, urmărind-o mereu. Dimineaţa, mă trezesc ca şi ea, urmăresc paşii de pregătire pentru noua zi, ne bem cafeaua, plecăm….seara sevim cina, ne ocupăm de ale casei şi…apoi gata!

După un timp, mi-am dat seamă, că eu nu vedeam ceea ce era mai evident. Ea se aranja ceva timp…. prin baie. Am văzut că foloseşte cremă hidratantă Gerovital Plant , ceea ce vroiam să-i ofer şi eu cadou de ziua ei, care tocmai se apropie. Citind prospectul, m-am “luminat”.

Acum înţeleg de ce soţia mea este mereu frunoasă!

Dacă  o femeie este frumoasă, are încredere în propriile puteri şi poate răsturna şi munţii!

Îmi aduc aminte de o frumoasă blondă, ce venise cu afaceri la servici, iar prin imaginea ei publică, a reuşit să cucerească “piaţa”. Plimbându-se prin companie, în spatele ei, se formase un alai, al angajaţilor de la schimbul unu, care se pregăteau de plecare, dar nu îndrăzneau să o depăsească…. avea un farmec aparte!

Deci se poate spune, că toate femeile sunt frumoase, dar româncele, au ceva aparte, specific!

Frumuseţea interioară constă în calităţile psihice ale femeilor, dar frumuseţea exterioară ţine şi de puterea de convingere a plantelor!

Frumuseţea poate deveni veşnică!

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Casă, dulce casă!

Este minunat să obţii ceva ce-ţi doreşti, cu multă ardoare! Dar ce faci atunci când obţii ceea ce vrei dar nu ştii ce să faci mai departe?

Mie mi s-a întâmplat. Prima oara cu calculatorul pe care-l dorisem de mic copil, iar apoi, când l-am avut, m-am gândit ca un om mare: “Acum ce fac?”, dar de fapt mă întrebam cum se porneşte….

A doua oară a fost, când am obţinut locuinţa mult dorită! Eram fericit că puteam să fac o bucurie persoanei de lângă mine. După ce am primit cheile de la locuinţă, stăteam în mijlocul acesteia şi mă întrebam: “Acum ce fac?”. Era frumoasă, dar pierdută în spaţiu, ca şi mine. Era doar o încăpere rece, care parcă îmi provoca fiori.

După un timp de gândire, am decis să mă ocup de aranjarea acesteia. Pentru început, era nevoie de gresie în bucătărie şi în baie….  Mie îmi place culoarea albastră, dar nuanţă mai închisă, putea fi cam stridentă. Există o vorbă, “ce nu-ţi place ţie, poate nici altuia… sau ce îţi place ţie, poate altuia nu-i place!”.

Astfel m-am decis, că întâi să mă ocup de zugrăvit…adică să aduc profesionişti, iar apoi, vedem ce va fi!

După două săptămâni, camerele erau zugrăvite. Am chemat nişte cunostinţe pentru a le afla părerea. De cum a intrat, doamna prietenului meu, a exclamat:

“Miroase a fum… a ţigări!”.

Eram uimit. Nimeni nu fuma…dar am găsit chiştoacele zugravilor, în ghiveciul cu flori… Mirosul s-a împregnat în pereţi… Deci nu am făcut nimic…Doamna respectivă, era ca o sosie a soţiei mele! Era clar că picam…prost!

Distrus, am pornit pe străzi cu gândul să servesc masa la un restaurant, căci, s-ar putea, ca acest mod de a mânca să fie unul normal în viitor, dacă nu rezolv cu casa…

Pe drum, aproape mă împiedic, de ceva… sau de o idee însăşi! Văd colorat în faţa ochilor… iar undeva departe şi totuşi aproape… scrie Diego . Parcă simt o uşurare şi o pornesc în direcţie respectivă, luat de alaiul de oameni care pătrund în magazin.

Văd produse care mă interesează şi încep să studiez, gândindu-mă să termin cât mai repede, aşa cum fac eu de obicei la cumpărături.

Întâi descopăr parchetul…. chiar unul care, culmea îmi place! Parchet laminat, maro deschis…. Imediat descopăr ceva care mă linisteşte complet: tapetul. Dacă pun tapet  , acopăr toate problemele, atât pe cele vizuale cât şi pe cele psihice!

Revin la parchet dar mă enervez, cu gândul că dimensiunile locuinţei sunt atipice. Un reprezentat al magazinului mă întreabă dacă am nevoie de ajutor. Eu încep să spun multe, vrute şi nevrute.

Acesta mă ascultă şi-mi oferă soluţii rapide, ca şi cum ar fi citit de pe prompter: se pot tăia produsele la dimensiuni dorite, gratuit. Mi se oferă o ceaşcă de cafea şi începem să explorăm albumul de produse care vor transforma o casă obişnuită, într-una de invidiat.

După ce aleg tapetul, gresia, faianţa.... mă gândesc că am nevoie şi de covoare  . Este de ajuns să pronunt cuvântul unui produs, că zeci de imagini încep să se deruleze prin faţa ochilor.

Am ales dormitorul să fie în albastru deschis, sufrageria în crem iar baia în verde…bucătăria albă…. ca o casă de vis!

Privind spre ceas, constat că este târziu. Deja mă îngrozesc că maşina mea stâtea de câteva ore bune în parcare…fără să fi plătit…. dar reprezentantul magazinului mă linişteşte, spunând că parcarea este gratuită pe durata vizitei.

Mă liniştesc din nou, dar îmi fac gânduri negre legate de transportul produselor spre locuinţă. Reprezentantul companiei îmi face o ofertă cu transport inclus, la un preţ de nerefuzat!

În trei zile, ca în basme, ajutat de prieteni, de propriile resurse şi de calitatea produselor, locuinţa a devenit primitoare.

După perioada cu zugrăvitul, căzusem psihic, pentru că vroiam să ofer soţiei, surpriză de ziua ei, locuinţa gata mobilată!

Cu ajutorul noilor investiţii în produsele de la magazin, am reuşit să mă încadrez în timp! Am chemat din nou cunoştinţele, iar doamna prietenului meu, a fost entuziasmată! Nu-mi pare rău că am rămas flâmând în ziua cumpărăturilor….

De atunci, în fiecare seară, sunt aşteptat acasă, în dulcea noastră casă, cu mâncare bună, şi nu numai….

Merităm! Nu?

 Mi-am făcut un prieten, care mi+a oferit credic, prin cardul de fidelitate...este magayinul Diego!

Acasă este acolo unde te simţi bine!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

România în miniatură

Cât de curând se apropie perioada concediilor. Planurile se intuiesc, bagajele sunt ca şi făcute, iar distracţia urmează.

Fiecare persoană, după preferinţe şi buget, îşi decide viitoarele destinaţii.

Indiferent unde am pleca în concediu, o fărâmă din aceasta, trebuie să ne rămâne ca amintire, în albumul vieţii.

Mereu când suntem plecaţi, ne dorim să avem diverse suveniruri  pentru a ne readuce în memorie, momentele plăcute. Acestea sunt adevărate podoabe pentru călători, iar pentru cei dragi, de acasă, sunt simboluri ale veşnicei prietenii şi recunostinţe.

Oricare asemenea produs, este ales cu grijă pentru că reprezintă de fapt, un simbol al locului recent vizitat.

Dacă am fi turişti străini, ce am aprecia la ţara noastră? Probabil mulţi dintre aceşti turişti, ne apreciază ţara, mai mult decât unii dintre noi. Dar nimic nu este pierdut!

O amintire ideală din România, pe lângă minunăţiile ţării, frumuseţea peisajelor ar fi un produs realizat de meşteri populari  . 

Cele mai căutate produse sunt magneţii din ceramică, care prin imaginea prezentată fac mai mult decât nişte simple vorbe. Comunicarea vizuală, nonverbală este una dintre cele mai bune metode pentru a crea o imagine publică favorabilă ţării.

Un magnet, îl pui undeva prin casă, fiind mereu în raza vizuală, readucând mereu în memorie, momentele care au fost şi mai pot fi!

În cadrul imaginii trebuie să fie un peisaj mirific, pădurea cu copacii ai căror frunze se mişcă în adierea vântului, lângă o masă ţărănească de unde să nu lipsească produsele culinare specifice româneşti. Lângă masă îmbelşugată se află ţăranul român, îmbrăcat în portul tradiţional românesc, iar în fundal se află tricolorul....

Fiecare suvenir reprezintă un simbol al locului vizitat, al oamenilor întâlniţi.

Prin această artă populară, turistul este atras de frumuseţile ţării, de bucatele alese, de tradiţiile şi obiceiurile locale iar comunicarea nonverbală devine una interpersonală.

Dacă reuşim să ne atragem turiştii, România va fi mereu un punct de atracţie pentru toţi, chiar şi pentru cei din ţară!

România este frumoasă, românii sunt ospitalieri dar trebuie să fie buni manageri, să-şi cunoască propria marfă şi să o valorifice în turismul internaţional.

O mică amintire de la magazinul din aeroport, poate readuce în prim planul turismului,  imaginea ţării, care a fost şi este ca o „trestie care se îndoaie dar nu se rupe în bătaia vântului”! 

Scaune şi vieţi

Bărbatul se grăbeşte să intre în bloc, salutând scurt pe vecina care-l bombăne. Acesta urcă repede scările, deschide uşa şi priveşte spre domitor:

- Am venit! Sunteţi gata?

- Încă nu. Abia am adormit copilul. Vorbeşte încet.

- Bine…bine, hai că întârziem. Cu cât ajungem mai devreme, cu atât plecăm mai repede! – spune bărbatul privindu-şi soţia care se tot uita în oglindă.

- Cum îmi stă....?

- Foarte bine! Mergem? – spune bărbatul fără a se mai uita la soţia lui.

- Da... Dar nu se potriveşte broşa – spune soţia, care dispare din peisajul vizual.

Bărbatul începe să se plimbe pe hol, bombănind. Din cameră se aude ţipătul unui bebeluş Bărbatul intră în camera cu gălăgia şi-i spune copilului, de parcă acela l-ar înţelege:

- Tu să taci, că noi plecăm şi vine...

- Mama nu vine – răspunde soţia care apare lângă ei. Trebuie să ducem noi copilul la ei.

- Of!

- Păi îl iau în braţe şi-l plasăm la ai mei, oricum este în drum.

- Nu! Doar nu am umblat degeaba după scaune auto copii  ca să-l ducem în braţe în maşină! Vrei să plătesc amendă!

- Bine. Luăm şi scaunul…

Bărbatul oftează şi cu scaunul auto Vento  în braţe, coboară la maşină. Aranjează scaunul şi-şi aşteaptă soţia care întârzie. Bărbatul îşi priveşte ceasul şi se enervează. După un timp, apare soţia lui, cu bebeluşul. Se întâlnesc cu bătrâna de la etajul doi şi încep să povestească. Enervat, bărbatul merge după bebeluş. Vecina îl vede:

- Ce bine că aţi venit să o ajutaţi pe soţie!

- Da…da… ca să apucăm să plecăm şi noi. La revedere!

Bărbatul o porneşte grăbit spre maşină, aranjează bebeluşul în scăunel, se urcă la volan şi claxonează. Apare şi soţia, fuga-fuga. Bărbatul demarează:

- Tot timpul ai chef de discuţii!

- Păi mă plictisesc acasă!

- Ia copilul si plimbă-te! Stau eu acasă şi mergi tu la servici!

- Mereu ai cev..

Bărbatul bombăne şi neatent, tresare, când o femeia apare pe trecerea de pieteni, punând frână brusc. Apoi se aude un zgomot surd iar geamurile se facă ţăndări. Maşina din spate nu apucase să frâneze, lovindu-i din plin.

Poşeta zboară pe geam. Bărbatul se uită speriat la soţie, pe al cărei frunte se formau picături de sânge. Simte şi pe faţa lui, ceva cald….roşu. Amândoi, îşi şterg picăturile şi privesc în spate la bebeluş, care se juca liniştit cu o maşinuţă, vorbind, în scăunelul de la Coletto…. Era cel mai vesel!

- Sunt cele mai rezistente scăunele…. – spune bărbatul, iar femeia aprobă surâzătoare.