Mucenicii – între istorie, religie și artă culinară

 

Luna martie este prima lună de primăvară, când oamenii petrec mai mult timp bucurându-se de vremea călduroasă prin contopirea cu natura.

  Data de 9 martie este una importantă din punct de vedere al istoriei religiilor, fiind o zi simbol a crestinismului. În timpul domniei împăratului Liniciu (307-323), în localitatea Sevastia din Armenia, guvernatorul Agricola consideră ca fiind sfidare credința în Hristos a 40 de soldați din armata sa. Ca pedeapsă, îi scufundă peste noapte într-o apă aproape înghețată pentru a-i omorî în chinuri, dar prin puterea Sfîntului Duh, acesti 40 de mucenici suupraviețuiesc, fiind uciși a doua zi, de către armata din care făcuseră parte, conform ordinului satanic al guvernatorului. Astfel, se sărbătorește curajul și puterea de gândire liberă a omului, indiferent de repercursiunile asupra vieții sale.

Conform credinței populare, în ziua de 9 martie se deschid porțile Raiului, iar în cinstea sfinților se prepară 40 de colaci, mucenici și se consumă 40 de pahare de vin. Mucenicii au forme și moduri diferite de prepare ca urmare a culturii și a tradițiilor zonale (Moldva, Muntenia, Dobrogea) .influențate și de perioada de post specifică apropierii sărbătorilor de Paște.

Mucenicii tradiționali se prepară dintr-un aluat simplu (de post) compus din apă, făină și sare. După ce se frământă bine, aluatul se întinde cât mai subțire și se decupează sub forma cifrei 8. Eu am scăpat de această procedură de lucru, cumpărând direct acest produs gata preparat: mucenici Baneasa.  

O rețetă de preparare pentru mucenici muntenesti ușor de preparat este cea oferită chiar de către liderul pe piața românească a acestor produse, testată și confirmată, o reteta Baneasa. Folosind cantitățile de mai jos, se obțin 8 porții iar timpul total de preparare până la savurare nu depăsește o oră.

 

Ingrediente folosite:

·         400 g mucenici Baneasa

·         200 g nucă măcinată

·         200 g zahăr

·         2 batoane de scorțișoară

·         1 esență rom sau o lingură de rom original

·         1 vanilie

·         sare

·         o coajă de portocală

·         o coajă de lămâie

·         apă

 

Mod de preparare:

Într-un vas se prepară o combinație de arome din zahăr, coajă de lămâie și portocale, vanilie, scorțișoară și puțină sare. După obținerea acestui ingredient, alături de 1 litru de apă, acestea se pun într-o cratiță și se lasă la fiert.

Pentru o cantitate de 100 g de mucenici uscați scoși din punga specifică și păstrată de la Baneasa se folosește un litru de apă din sirop. Măcinicii (mucenicii) se lasă la fiert conform indicațiilor de pe pachet, pentru a se simți Gustul Baneasa  desăvârșit.

Dupa scurgerea timpului se oprește focul, se acoperă cratița cu capac și se mai lasa aproximativ 20-30 de minute ca sa se umfle bine mucenicii și să poate absorbi siropul aromat. Între timp se prepară nuca, ce se taie în bucăți mici, după care se prăjește câteva minute într-o tigaie.

La sfârșit, peste mucenicii calzi, se presară nucă și eventual câteva picături de rom (original sau esență) ce se combină cu gustul cojilor de lămâie și portocale, vanilie, scorțișoară, echilibrându-se aromatic cu sarea.

 

Astăzi a ajuns a nouă serie de mucenici de la Băneasa, iar eu m-am gândit să modific rețeta adăugând printre arome și pe cele de miere și nucă de cocoș....

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBog 2023, iar imaginile au fost preluate de pe situl Băneasa și din arhiva proprie.

Banc: Profesorul revoltat

 

- Domnule director, eu nu mai predau istorie la clasa asta. Sunt idioți. L-am întrebat pe unul dintre ei, cine l-a ucis pe Cezar. S-a jurat că nu l-a ucis el, ba că nici nu l-a cunoscut. La fel au răspuns și ceilalți.

- Păstrați-vă calmul, doamna profesoară. Poate că ucigașul nici nu-i din clasa aia.

Apa între tradiție și prestigiu

Oștenii se deplasează încet prin zona Transilvaniei. Oboseala îi cuprinde iar armata pare sleită de puteri, atât ca grup compact cât și individual. Se îndreaptă cu pași mărunți, dar sigur spre Rusia. După câțiva kilometri obositori, soldatul aflat în prima linie a trupei sună goarna. Oștenii se opresc și privesc spre râul care curge. Apa, atât de vitală vieții, se afla la doar câțiva pași de ei. Unii oșteni își abandonează obiectele personale și se deplasează pe jos sau călare spre apă. După ce și-au potolit setea, pot continua lupta din cadrul războiului ruso-otoman. Calendaristic, se aflau  în iarna anului 1806.

 

Muncitorii se aliniază și încep să de-a din mână în mână materialele de construcții din mașina care ajunsese cu greu la ei. Este anul 1819 iar construcția primului drum pavat dintre Miercurea Ciuc și Odorheeiul Secuiesc este aproape de finalizare. Ultimele pachete descărcate din mașină sunt sticlele de apă, care redau vitalitatea și energia constructorilor. Era apă adusă din zona situată în apropiere, între lanțul muntos al Carpaților Orientali, într-o depresiune situată la interferența Munților Giurgeului Munții Bistriței și Călimani, la o altitudine cuprinsă între 850–950 m.

 

Imperiul Habsburgic își pierde puterea și încet dar sigur, lasă loc unor alte perioade istorice. Un cărturar călătorește cu o raniță în spate spre locuri mai bune, dorind să participe și să scrie istoria. Se îndreaptă spre primele căi ferate construite cu mult efort de către oamenii din zona Depresiunii Borsec, care are o formă ovală și este cu vîrful orientat spre nord-est. Însetat, se oprește lângă râul care a potolit setea multor oameni, pentru că apa este cel mai important nutrient, reprezentând 60% din greutatea corpului uman.

 

Se aud focuri de armă, tancurile traversează agale zona din România, în timp ce focurile de mitralieră sunt tot mai intense, precum și oboseala datorită creșterii temperaturii. Soldații simt că sunt sleiți de putere, au temperatură și poate chiar febră. Trebuie să întâmpine dușmanul care este unul aprig. Natura îi ajută pe soldații români, aducând în fața lor, apa mult izbăvitoare. Românii vor trece dincolo de granița țării pentru a continua bătălia din Cel De-al Doilea Război Mondial.

 

Un grup de fete și băieți merg grăbiți prin pădurile din regiunea Transilvaniei, din România anului 2000. Sunt obosiți dar fericiți, grăbiți dar relaxați. Verdele natural îi îmbie spre satisfacerea dorințelor: recreerea într-o zona frumoasă, nepoluată. Au vizitat Peștera de Gheață, Grota Urșilor, Cetatea Bufnițelor și s-au odihnit în Poiana Zânelor. Pentru că se apropie noaptea, se grăbesc să-și găsească un loc de campare. Unii vor instala corturile, alții vor pleca să aducă apă minerală Borsec.

 

Mama strigă adunarea. Tatăl și cei doi copii vin în fugă pentru a servi cina în familie. În timp ce copiii se așează la masă iar mama aduce bucatele alese, tatăl se îndreaptă spre cămară, de unde revine cu obișnuitele sticle de apă minerală Borsec. Ei știu că trebuie să consume doi litri de apă pentru reglarea temperaturii organismului, menținerea echilibrului fluidelor și electroliților, menținerea echilibrului ph-ului și pentru sănătate. Apa este un foarte bun detoxifiant.. Tatăl își pregătește și paharul pentru vin, care însă va fi umplut pe jumătate cu apă minerală, pentru că apa este mai bună decât toate. După servirea mesei, familia se va retrage în living pentru a urmări un film nou lansat, realizat în anul 2021.

 

Mai multe generații, dar o singură istorie.

Istoria nu se repetă în totalitate, dar apa face parte din viața tuturor, atât la bine cât și la rău, pentru că fără apă, omul nu ar putea supraviețui. .

 

De 215 ani Borsec este pe mesele românilor, oferindu-le o apă de calitate. Apa Borsec este un produs 100% românesc ce poartă titlul de Regina Apelor Minerale, acordat încă din anul 1873. Izvorâtă din inima Borsecului, apa minerală a fost îmbuteliată industrial pentru prima dată în 1806, iar de atunci se oferă tuturor ca un strop de sănătate și puritate naturală. Borsec a obținut în repetate rânduri titlul de „Cel mai puternic brand românesc”, dar și cel de „Superbrand”, devenind în cei 215 ani una dintre valorile naționale și un brand apreciat de consumatori. Deci putem spune doar atât - Borsec, 215 de tradiție și prestigiu.

Imagine: Sarmizegetusa... un loc incărcat de energie