Toată lumea așteaptă cu nerăbdare zilele libere, de week-end, pentru că-și pot face treburile amânate din cursul săptămânii și se pot relaxa.
Sâmbătă trecută, în timp ce mă odihneam, am fost perturbat de soneria de
la ușă. Am părăsit cana de cafea și m-am dus să deschid ușa, moment în care m-am
trezit în fața unor pești! Aceștia
erau într-o pungă, pe o farfurie ținută în mână de vecina mea. Prin ușa crăpată
din locuința ei, l-am văzut pe soțul acesteia cum se descălța de niște cizme
imense, pe care le purtau pescarii. Imaginile și gândurile îmi sunt perturbate
de vizitatoare:
- Uite, am adus pește proaspăt. Azi am avut fir întins. Să-l preparați repede.
- Mulțumesc - spun eu bucuros, în timp ce doamna se întoarce în apartamentul ei, pentru a-și ajuta soțul în lupta cu cizmele.
Duc punga cu pești în bucătărie și o pun în chiuvetă după care rămân panicat. Ce înseamnă repede? Cum să-l prepar, pentru că gospodina casei lipsește două zile! Panică, dar încerc să gândesc logic.
Eu și bucătăria... suntem ca Luna cu Soarele, adică nu ne intersectăm. Fiind plecat într-o delegație, în urmă cu
ani, în loc să-mi prepar cartofi prăjiți, am mâncat răbdări prăjite. Noroc cu
un alt coleg, care gătea pe acasă și m-a ajutat cu o nouă preparare de cartofi.
A doua oară am reușit!
La fel pățisem și cu prima mea
omletă. O prăjisem atât de
bine că rămăsese doar coaja... Culmea, apoi aflasem că trebuia să pun doar
conținutul oului în ulei, nu cu coajă... A doua oară mi-a ieșit! Să nu mai zic că atunci când vreau să
fierb un ou mă simt ca la loto: o fi ou moale sau ou tare? Totuși m-am învățat
mintea și nu le mai testez pe frunte pentru că o dată mi-am pătat hainele....
Gândurile stagnează dar
trebuie să fac ceva cu peștii. Să fac ciorbă? Mereu spun că este ușoară
prepararea ciorbei: punem apa la fiert, aruncăm niște legume și gata. Să fie
peștii pe post de legume? Am nevoie de condimente.
Îmi vine o idee. Soția mea are
rețete scrise în caiet, în fișiere pe calculator deci pot găsi soluții. Un gând
nu-mi dă pace, să prepar de două ori, pentru că prima oară nu-mi iese niciodată?
Adică să stau o zi întreagă la cratiță? Nu, voi risca.
Între timp sună telefonul
mobil. Este soția mea care mă anunță că ajunge în cursul serii acasă și să
comand ceva de mâncare. O liniștesc, spunându-i că mă ocup, ceea ce mă și
ambiționează să demonstrez că nu mă las învins de un pește!
Încep să studiez rețetele din
caiet, pentru că nu vreau să duc laptopul în bucătărie, iar cartușul de la
imprimantă strigă după ajutor de o săptămână.
Peștii sunt mici, deci dacă-i
prăjesc, efectiv dispar! Deci
nu voi face pește prăjit, iar astfel scap de riscul de a da foc la ceva. Peștii au ochii limpezi iar bronhiile
(cele de sub “clapele” de după ochi) sunt de un roşu intens ceea ce certifică
spusele vecinei legat de prospețimea peștilor. Auzisem de la același vecin,
când savuram câte o bere, că dacă apeși cu degetul pe corpul peştelui nu
trebuie să rămână gaură ci carnea trebuie să revină, relativ, la loc. Verific
ipoteza care se confirmă. Apoi încerc să îndoi coada spre cap dar nu reușesc,
deci este clar, peștele este proaspăt și trebuie preparat.
După cinci minute de studiu,
mă decid să încerc să fac o saramură de pește. Găsesc și combinația de ingrediente pe care le
verific prin cămară. Mărarul este verdeață deci...
Pregătesc ingredientele:
- 1,5 kg peşte,
- 5 căţei de usturoi,
- 1 ardei iute,
- 1 ardei gras,
- 2-3 linguri de ulei,
- 50 ml oţet de 4 grade,
- 2-3 roşii,
- ½ legătură verdeaţă,
- ½ linguriţă boabe de piper,
- 1 foaie de dafin,
- sare.
Încep prepararea peștelui,
apelând la armata de oale și tigăi ale soției mele.
Se eviscerează şi se decapitează peştele, se taie în jumătate, pe lungime. Se scot oasele mari şi se taie în bucăţi. Fiind vorba de un peşte mic, acesta nu se curăţă de solzi şi nici de intestine, operaţie care are loc în timpul servirii preparatului. Peştele se spală, iar pentru scurs se aşează pe o plită bine încinsă pe care, apoi se aşează un pat de sare. Am găsit până la urmă și plita potrivită, fiind chiar cea oferită de mine cadou soției mele cu ocazia aniversării căsătoriei, modelul de la Ambition Romania.
Continui cu preparatul
peștelui, cu multă atenție, citind indicațiile și punându-le în practică cu
minuțiozitate.
Se frige peștele la grătar, împreună cu roşiile şi ardeii. Între timp se
curăţă usturoiul şi se pisează cu sare. Se adaugă treptat ulei şi se amestecă până se obţine maioneza
de usturoi. La fel ca la orice prăjire, întorc cu
atenție peștele de pe o parte pe alta. Pielea cu solzi se arde formând o crustă
specifică (eu îi zic arsură). Pe măsură ce peştele este gata, îl scot pe rând
și-l pun într-un vas pregătit în prealabil în care am turnat apă caldă şi mirodenii.
Se fierbe într-un ibric 200 ml de apă cu ½ linguriţă de sare , foaia de
dafin, boabele de piper şi oţetul. Se scoate peştele fript
într-un castron şi se toarnă deasupra saramura fierbinte, apoi se acoperă cu un
capac.
După fierbere, am adaugat ingredientele și am pus tot conținutul într-o oală de inox cu capac.
După ce totul este gata,
pregătesc masa. Pe fața de masă cu flori, așez două pahare și o sticlă de vin
roșu. Așez farfuriile și setul de tacâmuri din
oțel inoxidabil de înalte calitate, primite cadou de aniversarea căsătoriei
noastre de la părinți, așa cum le propusesem eu ca urmare a celor văzute la magazin online Dajar.
Se aude soneria! Mă uit la
ceas. Am terminat de preparat
4 porții în 90 de minute, deși în indicațiile rețetei, timpul alocat fusese
stabilit la 50 de minute. Asta e, unii sunt profeșioniști, alții învață... Bine
că mi-a reușit, spre uimirea mea, din prima! O să vină bucătarul-șef și o să
aflu verdictul!
A fost o mare surpriză, când
în loc de caserole cu mâncare, am oferit un platou cu peşte presărat cu
verdeaţă, alături de legume coapte şi de maioneza de usturoi.
De atunci m-am specializat pe
acest sortiment de gătit și am primit laude. Musafirii care veneau la noi, după
ce-și savureau saramura, mă tot întreabau ce mai știu să gătesc, dar mereu mă
salvează soția mea :
- Este surprinzător, o să
vedeți în timp!
În fiecare persoană se poate
descoperi un bucătar iscusit, dacă nu chiar unul desăvârșit! În viață trebuie
să ai ambiții și să profiți de ele, indiferent în ce mod se manifestă!
Acest articol a fost scris
pentru Spring SuperBlog 2021, iar imaginile le-am preluat de pe situl Dajar.
