Articol premiat: Nu este o bomboană... doar o carie

 

Gogonel intră cu o falcă-n cer și una în pământ ... citește mai departe

Un dinte nărăvaş

Câteodată, îţi dai seama cât de mult contează delăsarea, nepăsarea, adică amânarea unor lucruri care în timp se dovedesc că trebuiau făcute. Uneori gândeam că ceva, aşa cum vine, aşa şi pleacă...dar nu şi boala.

Dacă mergeam din timp la un cabinet stomatologic , acum nu mai aveam nevoie să-mi fac un implant dentar  şi mă scutea de anumite drumuri şi suferinţe.

Acum câteva zile mă simţeam rău, groaznic…avea loc un război în capul meu. Gâtul mă ustura, nasul se încăpăţâna să rămână înfundat, tusea mă însoţea iar orice zgomot cât de mic îmi provoca atacuri asupra capului. Frisoanele îmi ţineau companie. După o zi de suferinţă, în care nu-mi mai simţeam deloc zona de la gât în sus, totul fiind ameţitor, m-am decis să merg la doctor.

Faptul că în urmă cu o seară, mergând să beau apă, am ameţit şi am luat contact cu gresia a fost un factor determinant. În urma acestui impact, simţeam şi un cucui care-mi apăruse în cap dar era nesemnificativ faţa de celelalte dureri şi probleme.

După ce mă îmbrac corespunzător frigului de afară, pornesc spre destinaţia finală. Atâtea haine aveam pe mine, că simţeam că mă rostogolesc, lucru care s-a şi întâmplat la un moment dat, căzând şi lovindu-mă în cot!

Mă ridic, sub privirile unei bătrâne care cânta şi ţipa la câini, pe balconul blocului unde a avut loc evenimentul şi cu capul pe umeri, deşi nu-l simţeam, ajung în staţia de autobuz. Cu greu, îmi vine şi mie autobuzul, urc, scrâşnind la fiecare deschidere zgomotoasă a uşilor, în staţii. Maşina se deplasează încet dar ameţeala şi aşa mă cuprinde. Mă uit la figurile împietrite ale celor din jur. Ei par mai bolnavi ca mine...Sper să nu meargă la acelaşi doctor, să fie coadă....noroc că m-am programat!

În sfârşit ajung în staţia unde trebuie şi cobor repede. O pornesc spre blocul unde era cabinetul medical. Nu mai fusesem pe acolo de vreo zece ani...La intrare este o asistentă bătrână. O privesc, mă priveşte şi mă gândesc că a îmbătrânit în cei 10 ani de când nu mai fusesem pe acolo, cât alţii în 40 de ani. După un timp, percep, înţeleg....că medicul meu se mutase în altă locaţie, de vreo opt ani...

Oftez şi o pornesc din nou la drum. Urc în alt autobuz. Aceleaşi scrăşnituri, la închiderea uşilor, aceeaşi ameţeală, deşi viteza era mult mai mare...Dar ajung cu bine. Cobor şi mă deplasez spre cabinet. Oricum întârziasem. Ajuns acolo, un bătrânel intră repede înaintea mea pentru a nu fi el ultimul. După câteva ore în care am privit ca un muribund, pereţii crăpaţi, becul care pâlpâia şi chipurile înfrigurate ale celor din jur, reusesc să intru şi eu la doctor. Asta după ce el ieşise, privise în sala unde mai rămăsesem doar eu, întrebându-mă dacă la el am venit! Mă plâng de probleme, dar nu-i spun şi faptul că mă doare-n cot!

Primind reţetele, mă duc spre farmacia din apropiere. Farmacista îmi pregăteşte medicamentele şi-mi cere cardul. Îl ofer, deşi nu mai ştiam nici pinul, de durere. Apoi aflu că se referă la cardul de ...farmacie. Îi fac semn discret farmacistei şi scot teancul de carduri, de la diversele farmacii pe care le aveam. Cum mergeam o dată la o farmacie să iau cuiva un medicament, cum imediat mi se făcea câte un card. Cred că am mai multe carduri decât bani pe cardul de credit...sau debit. Iau plasa de medicament şi merg acasă.

Cu greu ajung acasă şi încep să iau medicamente ca să se termină războiul din cap. Luptele însă continuă şi tot iau...încă una...încă una...parcă le-aş lua pe toate ca să scap de programarea lor şi de stiva îmi face cu ochiul!

După câteva zile sunt ca şi nou. Adică nu mai am, decât o umflătură pe obraz. Îmi aduc aminte că doctorul îmi spusese să merg şi pe la dentist. Aşa că dacă tot sunt în relaţii bune cu doctorii, o pornesc şi spre această destinaţie. Îmi aduc aminte de nişte dureri, mai de mult, ceva ca un fierăstrău....dar dacă stăteam în curent, de aer, nu electric, îmi trecea...

Ajung la clinica stomatologica Cris Smile. Acolo am fost subiect de studiu, după care s-a făcut intervenţia care a fost necesară. De atunci zâmbesc! Smile!

Dacă mergeam din timp, la un cabinet stomatologic, nu mai aveam probleme, cu războiul din cap, iar dinţii mei, rămâneau la locul lor...

De acum încolo, îmi fac programare pentru consultaţie, în fiecare an. Mai fac câte un detartraj şi voi fi bine. Sănătatea este mai presus de toate. Merită să suferim din cauza unui dinte, atât? Ce părere aveţi?

Musafirul nepoftit

Viața ne oferă tot timpul, momente și situații din care să învățăm pentru a fi mai buni, să ne rezolvăm din timp, anumite probleme, adică să nu prelungim fără rost, uneori ... agonia.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am fost fericit când am putut avea concediul atât de mult dorit. Aveam timp să mă relaxez, să-mi revăd prietenii, să petrec cu familia, să mă distrez, să simt că trăiesc!

Din acest motiv, am reușit să-mi fac cumpărăturile din timp, totul fiind, mai mult de perfect, planificat.

Prima sărbătoare, Crăciunul, și-a făcut apariția. Chiar în seara de Ajun, am primit o vizită, neașteptată, nedorită: o durere puternică de măsea! Am mai avut mici probleme dar le tot amânasem....poate nu mai era nevoie să le rezolv, timpul vindecă orice...aşa credeam!

După mai multe grimase, nervii au început să-și facă apariția. Unde să găsesc, deschis,  un cabinet stomatologic  în această perioadă?

Această durere m-a însoţit tot timpul, acasă, la rude, la familie. Nu aveam curaj să mă plâng, deoarece cei din jurul  meu, în special soţia mea, îmi spuneau:
-          Dacă nu m-ai ascultat, să mergi din timp la denstist? Probabil ai nevoie de un implant dentar ?

Așa că, durerea pe de o parte, vorbele adevărate ale soției m-au făcut să înghit în sec și să sufer în liniște.

Dar imediat cum a trecut Crăciunul, a trecut ca prin farmec, și durerea de măsea. Fericit, mă pregătesc de următoarele sărbători, făcând uitate, problemele...

Vine Revelionul. Mergem la prieteni. Abia ajungem că iar mă înţeapă...la măsea! Privesc buimac în jur dar...tac. După un timp, încep să mă încrunt iar cei din jur sunt curioși să afle ce am. Până la urmă, spun ce am pe suflet și pe...măsea. În timp ce alții consumă diverse băuturi, eu mă îndop cu pastile, așteptând noul an, poate va fi o minue! Soția îmi oferă pastile de ameliorarea durerii, dar totul este fără rost. Noul an a venit, durerea a rămas. Încep să verific dacă nu cumva amorțește durerea cu ceva...tărie! Amorțește, dar numai capul nu și măseaua!

Anul trece, serviciul revine, dar sunt fericit! Merg la un stomatolog și-mi rezolv problema, chiar dacă, între timp....iar îmi trecuse...

De atunci, anual, înainte de sărbători, fac o vizită la un cabinet stomatologic!

Pătrăţel umflat

Gogoşar deschide cuptorul şi priveşte blatul de la prăjitură. Maimuţel se uită la ea:

-          Este bine?
-          Mai trebuie... – răspunde gazda, care se ocupă să regleze butoanele.

În acest timp, apare Pătrăţel, umflat, atât la propriu cât şi la figurat. Are capul bandajat, abia i se văd ochii. Cele două fete se uită uimite la el:
-          Ce ai păţit?
-          Mi s-a umflat...Doare...Curent...
-          Capul? – întreabă Maimuţel
-          Îhh...Dinţii....Au...
-          De aia umblai azi-noapte prin cameră? Du-te la un cabinet stomatologic  îi spune Maimuţel, fratelui ei.
-          Mergi la Cris Smile – spune Gogoşar
-          Îl trimiţi la femei? Cine este Cris? – întreabă Maimuţel
-          Nu pot smile…nu râde de mine…. – oftează Pătrăţel
-          Este o clinică dentară. Eu acolo merg pentru control anual. Uite cartea de vizită.
-          Mi-e frică – spune Pătrăţel
-          Vai…vai…dacă te ocupai din timp, nu ajungeai aici! – răspunde Gogoşar
-          Vezi că se apropie sărbătorile şi să nu fii... – zice Maimuţel.
-          Vai...Ce rele sunteţi – oftează Pătrăţel. Mi-e frică...de când au vrut să-mi pună un aparat dentar  în copilărie...Of...cred că m-a tras curentul ieri la zugrăvit…
-          Acum, eu sunt de vină, nu? – face pe supărata Gogoşar.
-          Of..of… - suspină Pătrăţel iesind repede din bucătărie, apoi din apartament.

Cele două vecine oftează şi se apucă de preparat, o altă prăjitură. După un timp apare Gogonel şi văzând că nu i se acordă atenţie, se retrage în sufragerie şi se uită la televizor.

Deodată se deschide cu putere uşa, iar Pătrăţel, cu capul răvăşit, ţopăie într-un picior:
-          Sunt bine, sunt bine!
-          Ce ai păţit – întreabă Gogonel.
-          Ce ai făcut? – întreabă Maimuţel
-          Ţi-a trecut durerea? – întreabă Gogoşar
-          Ce durere? – vrea să afle Gogonel
-          Am fost la Clinica Dentară Cris Smile, şi mi-a revenit zâmbetul! M-am vindecat…o mică plombă, şi gata!
-          Şi tu erai ca o bombă – spune Maimuţel.
-          Da..A trecut timpul – spune Pătrăţel privind ceasul…Pot servi prăjiturile făcute de voi? Sunt gata?

Zâmbetul apare pe feţele celor patru, care năvălesc efectiv, în bucătărie, unii să mănânce, alţii să vadă dacă nu s-a ars prăjitura…. J

O durere care ucide…

Se apropie din nou, sărbătorile de Crăciun!  Fiecare își stabilește în detaliu, până în cele mai mici amănunte cum să-şi petreacă scurta vacanță!

Apoi vine Revelionul, care trebuie sărbătorit. Indiferent ce și cum se stabilește, la un moment dat, va apare neprevăzutul.

Da…contează mult și neprevăzutul…cât de …inevitabil este!

În urmă cu doi ani, imediat cum a “aterizat” vacanța, cu ocazia Crăciunului, m-am trezit cu un vizitator neașteptat. A venit ca o adiere de vânt…durerea de măsea.

Simțeam că înnebunesc. Am căutat și eu un cabinet stomatologic  dar parcă intraseră în pământ. Adică, fizic existau, dar personalul era dus cu ... colindul. Când eram mic, fugeam de dentiști...ca de râie...când auzeam de detartraj  mă lua cu friguri pe șira spinării!

După ce a trecut Crăciunul, durerea de măsea s-a mai liniștit... A intrat în hibernare!

Mereu mi-am zis, să fiu ferit de două dureri groaznice: de cap ( să nu fiu dus cu capul J ) și cea de măsea ( dacă doare...duce la foame J ).

Fericire mare, îmi fac planuri pentru Revelion. Ce bine că mai sunt și zile bune!

În sfârșit se apropie...încet...încet...ca și timpul ce trecuse greu când durerea de măsea mă atacase!

Ajungem și noi la petrecere, ocupăm loc la masă, apar bunătățile, licoarea curge și vrea să gust aperitivul când ... mă apucă o durere groaznică! Da...era de la măsea...Și-a adus aminte că este sărbătoare și trebuie să participe şi ea...

Brusc, nu mai eram atent la nimic, iau o pastilă ( ce bine era să fie pastila timpului! ) ... nimic. Iau o înghițitură de tărie...parcă este mai bine. Mai iau o pastilă...o înghițitură...apoi doar înghițitură și...

Durerea de măsea tot nu s-a amețit...dar eu...

Se lansează diferite chestii în aer, se aprind artificii...dar eu tot cu durerea, alături!

Până la urmă plecăm spre casă, fiecare dintre noi, iar eu încep să caut soluții și stomatologi...Problema ivită este fără soluție!

A doua zi, reusesc să găsesc un dentist. Sunt fericit. Ajung acolo, dar constat că eu eram mai normal, cu durere cu tot, decât el...doar sunt sărbători! Renunț, spunând că sunt vindecat, deoarece, acesta vroia să facă mai multe extracţii....

După două zile de suferințe, trec sărbătorile ... la fel  și durerea de măsea, dispare ca prin farmec, odată cu necesitatea prezenței la servici.

De atunci, îmi fac anual, control stomatologic, în apropierea perioadei de sărbători. Trebuie să fiu precaut, că nu se ştie...de unde sare durerea! Deci este momentul să mă pregătesc, din nou... J. Vreau să zâmbesc , de sărbători, deci, atenţie, Clinica Dentara Cris Smile, sosesc!

Un copil se plânge tatălui său.

- Dacă te doare atat de rău dintele acela, va trebui să mergem la un dentist. Sper că nu       

ţi-e frică?

- Nu, tăticule.

- Bravo, aşa te vreau, curajos! Să ştii că dentistul nu-ţi face nimic!

- Dacă e aşa, ce rost mai are să-l deranjăm?