cluc24

Se afișează postările cu eticheta accesorii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta accesorii. Afișați toate postările

luni, 7 martie 2022

Când balconul devine grădină!

 

Concentrarea mea asupra cărții este perturbată de zgomotul pașilor. Îmi ridic ușor privirea și o văd pe soția mea care se plimbă prin living-ul modernizat și renovat în urmă cu un an. Sunt ferm convins că are o idee! Mă prefac că nu observ și continui să-mi țin ochii îndreptați spre paginile cărții.

Soția mea se așează pe canapea, iar eu mă liniștesc. După câteva momente îmi dau seama că am uitat să întorc pagina de la carte, stând prea mult atent la aceleași rânduri. Ghicindu-mi gândurile, soția mea se ridică de pe canapea și începe să se plimbe din nou prin cameră. Mă apucă teamă că ar putea lăsa urme pe covor, de pe pantofi și voi fi nevoit să fac curățenie, astfel că mă uit spre ea.

- Auzi....

- Da, aud de câțiva ani buni - spun eu glumind.

- Da, da.... Am o idee!

- Da? Ce surpriză! - răspund eu în timp ce-mi frec fruntea cu palma, gest obișnuit în asemenea situații.

- Mă gîndeam să renovăm în fiecare an câte o zonă din locuință!

- Super! Chiar și eu mă gândisem la asta - spun fericit. În beci este dezordine și....

- Eu mă refer la apartament.

- Da? Și unde vrei să renovăm?

- Păi eu zic să alegi tu - îmi lasă soția mea o libertate aproape de neînchipuit.

- Da...

- Alege între dormitor și balcon - sugerează soția mea, limitându-mi astfel variabilele care-mi treceau prin minte.

- Categoric, pe balcon. Ca să putem sta și noi în liniște, vara la o cafea, la o bere...

- Bine. M-am tot uitat la balcoanele de la blocurile din vecini. Uite cum m-am gândit să facem.... - începe să-mi expună ea viitorul plan de bătaie.

În timp ce ea-mi povestea, eu ascultam și aprobam tacid, conștient de puterea tăcerii. Totuși aveam o consolare: ea urma să meargă pe la prietene, pe la vecini și să caute produsele și accesoriile necesare pentru propriul ei plan.

Eu am decis să ne ocupăm de balcon, pentru că era un spațiu mic și restrâns. Cât de mult timp puteam investi într-o asemenea locație mică?

...

Dacă știam prin ce trec, aș fi amânat activitățile legat de micul-mare balcon. La început, după ce am acceptat să facem investițiile necesare și să aducem oaza de liniște în confortul locuinței noastre, timpul a zburat precum păsările călătoare spre zonele calde.

Soția mea având experiențele anterioare de la Biano, cu proiectele legate de mobilă, din doi pași și trei mișcări, ea a și găsit aranjamentul ideal.

Înainte de toate, a trebuit să zugrăvim și să construim un zid din beton în locul barelor de oțel, astfel încât să putem privi spre fumusețea peisajului din jurul nostru. Înainte de a zugrăvi, am eliberat balconul de dulapul și masa scorojită de soare, iar covorul s-a rupt, astfel încât tot ceea ce a fost înainte, a rămas doar o amintire.  În timp ce ne ocupam de renovare, îmi era frică să nu fac vreo prostie, ca să nu devin și eu, doar ceva trecător!

Timp de o săptămână, venind acasă de la servici, mă loveam de diverse colete care conțineau produse de grădină ce au fost abandonată de către curieri, în holul de la intrare.  Cu calm și răbdare am început să mă ocup de montat un gard viu de grădină sintetic Outsunny, fiind un  element decorativ atrăgător pentru exterior, care a fost fabricat din material durabil și rezistent, ce se montează cu un suport rigid. Am montat jardiniere pe pervazul de la zidul proaspăt construit, în care soția mea a plantat flori crescătoare, care peste ani, urmează să se extindă peste întregul balcon.

 

Sursa foto: Biano.


Soția mea se tot plimba în jurul meu, astfel că i-am instalat un balansoar, pe care să se așeze și să privească în liniște, la ceea ce ne înconjoară. Acest balansoar, care este de fapt un scaun agățat poate fi utilizat și în cameră, astfel încât să asigure un confort permanent.  Balansoarul este din ratan având o structură din oțel în formă de ou, ceea ce îndeamnă de fapt la o meditație legată de întrebarea clasică: ce a fost mai întâi, oul sau găina? 

 

Sursa foto: Biano.


Confortul acestui scaun este asigurat de pernele aferente care sunt realizate într-o nuanță de mentol. Stabilitatea scaunului este asigurată de o ramă oțel în nuanța de alb, asortată perfect cu culoarea pereților din cameră și de pe balcon. Greutatea pe care o susține acest scaun este de 130 kg, suficient pentru momentele noastre de tandrețe. După atâtea renovări, ne încadrăm perfect, împreună ca un cuplu compact, în grupa de greutate admisă pentru balansoar! 

Lângă balonsoarul poziționat în capătul balconului, am amenajat o etajeră din lemn alb, în trepte inegale, pe care se regăsesc o multitudine de flori, viu colorate. În celălalt capăt al balconului se află o altă etajeră, din lemn rustic, tot în trepte pe care se odihnesc mai multe ghivece cu flori. Sub etajeră, se prelinge un covor negru care se încadrează perfect în verdele natural.

Între cele două etajeră, se află o masă și două scaune pliabile, specifice pentru zone de balcon și terase, unde ne petrecem cele mai plăcute momente, savurrând diferite delicii culinare și nu numai.

 


Sursa foto: Biano.


În final, am constatat că am adus natura în micul nostru apartament. Trebuie să recunosc, că micul nostru balcon a devenit o adevărată zona verde, de relaxare și de odihnă. De la înălțimea terasei, privind în jos, vedeam ca o prelungire, grădina din spatele blocului. Peste tot erau flori, iar ciripitul păsărelelor ne însoțesc în fiecare dimineață când ne savurăm cafeaua, ascunși în spatele gardului viu artificial.

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022.

sâmbătă, 13 martie 2021

Îmbrăcăminte cu stil - un OUTLET de vedetă

 

Există o vorbă din bătrâni: îmbrăcămintea face pe om. Eu inițial am crezut că estedoar  o fabulaţie, dar când am ajuns matur și responsbil mi-am dat seama de sensul acestor cuvinte.

Când eram mic, părinţii mei se îngrijeau de mine și-mi alegeau hainele iar eu aveam sarcina de a le purta cu demnitate, fără să le murdăresc sau să le distrug. Uneori am reușit, alteori nu. Îmi plăcea să joc fotbal și astfel multe haine au devenit doar amintiri...

...

În perioada liceului am fost lăsat să mă ocup singur de propria mea vestimentaţie. La început aveam haine de culoare închisă, care au început să-mi displacă deoarece gândurile mele erau negative și deveneau tot mai întunecate.

Totul începuse în momentul în care găsisem o cămașă și un pantalon care mi-au plăcut, dar după prima lor apariție în public la aniversarea unui coleg de liceu, s-a pătat cu cafea, iar apoi din greșeală, meniul petrecerii s-a imprimat perfect pe aceste haine. N-am fost eu de vină, ci doar un platou cu mâncare, care căzuse din mâna unui coleg fix pe cămașă și se prelingea pe pantaloni.

...

După un timp, am decis să port haine cu diverse modele, în general pătrățele de diverse culori, până când cineva mi-a atras atenţia că nu se mai poartă cămăşi şi pantaloni în carouri, concomitent. Atunci mi-am dat seama că trebuie să intru în rând cu lumea, să cunosc tendințele în fashion, adică să fiu la modă!

Dar de unde știu eu, care este ținuta vestimentară a sezonului în care mă aflu? Trebuie să fie reprezentat de ceva cool,  dar în acelaşi timp să te simţi în largul tău.

În perioada când m-am angajat la birou, mi-am ales o ţinută sobră, dar în timp mi-am dat seama că ies în evidenţă faţă de ceilalţi care poartă pur și simplu tricouri. Aşa că mi-am schimbat stilul vestimentar, trecând și eu la tricouri și jeanși.

După primele plimbări prin oraş, am constatat că atrag priviri. De ce oare? Îmi plăceau tricourile care aveau culori deschise. Tricoul favorit era unul în dungi cu multe culori, dar am renunțat și la acesta, în momentul când am fost în vizită la cineva care avea peruşi care se tot așezau pe mine, crezând că sunt o rudă zburătoare de-a lor !

Acela a fost momentul în care am decis ca toate hainele să fie cu o singură culoare, albastru dacă se poate şi să îndeplinească o condiție importantă: să aibă buzunare. A fost cam ciudat, pentru că toţi din jurul meu credeau că am doar un singur tricou albastru, deşi având mai multe, le roteam în funcție de ordinea în care erau așezate în dulap. Tricourile aveau guler, pentru că altfel mi se părea că sunt o girafă de la Zoo.

...

După atâția ani de stress psihologic, am fost salvat de prietena mea. Ea vroia să-şi cumpere anumite accesorii precum încălțaminte și genti femei, așa că am mers cu ea la magazin.

În timp ce prietena mea proba diverse ţinute vestimentare care să se asorteze cu încălțămintea și gențile alese, eu am rămas rezervat în privința hainelor. Mie mi-au atras atenția niște adidași și mă gândeam dacă să-i probez sau nu. Văzând că mă plictisesc, prietena mea mi-a propus să încerc o pereche de pantaloni şi o cămașă.

Mofturos și totuşi dornic să-i fac pe plac, m-am dus să le îmbrac și ferm convins că un alt drum spre cabina de probă nu voi mai face, indiferent de rezultate. Când am terminat cu îmbrăcatul și mi-am ridicat privirea, am tresărit, salutând persoana din fața mea. După câteva secunde mi-am dat seama că sunt tot eu, dar în oglindă și am început să râd.

Vânzătoarea şi prietena mea se uitau miraţi la mine când am ieșit din cabina de probă. După câteva clipe de uluială, le-am spus că am vorbit la telefon cu un coleg.

Pantalonii erau de culoare neagră iar bluza, o minunăţie. Avea şi buzunar (oblic), glugă (dacă mă prinde ploaia sau vântul pe nepregătite) şi mi se potrivea perfect. Astfel am constatat că nu trebuie să încerci prea multe haine, dacă le nimereşti din prima! Ceea ce a remarcat şi apreciat prietena mea era faptul că materialul era în majoritate bumbac. Pantofii sport erau mai mult decât perfecți, iar culmea gusturile și realitatea se combinau perfect.

Fiind îmbrăcat cu aceste haine, care se potriveau perfect, am decis să plec spre casă cu acestea, nu din cauza lenii ci pur și simplu că-mi plăceau. Hainele purtate până atunci le-am pus într-o pungă și după ce am plătit toate produsele, trei ale mele şi cinci ale prietenei mele, am părăsit încântat magazinul.

În ziua respectivă m-am simțit perfect iar totul în continuare a decurs exact ca și starea mea. Deci nu trebuie să cauţi haine cool, ci doar unele care se potrivesc iar stilul vestimentar depinde doar de tine!

Astfel am constatat că este greu să începi ceva, de teamă dar apoi ne dăm seama că unele modificări ne fac viața mai ușoară și mai frumoasă. 


Hainele îl reprezintă pe om, fiind cartea lui de vizită în societate. Din seria de genti barbati mi-am luat o geantă office de bărbați din material textil, de culoare neagră astfel încât să-l pot folosi pentru transportul laptop-ului prin compania unde lucrez. Arătam penibil cu un laptop, mouse, căști, încărcător plimbate sub braț și într-o plasă, ca și cum aș fi merg la piață!


A fost normal, ca o investiție să fie multiplicată, deci am avut grijă și de prietena mea căreia i-am cumpărat o geantă Aldo din gama de produse outlet dama. Geanta arată ca o bijutierie, așa cum este și ea pentru mine. Geanta este di polyester și se poartă pe umăr, având un singur compartiment principal și multiple pietriele colorate situate în partea din față a genții  iar sistemul de inchidere este de tip clips. Având geanta, a trebuit să-i accept capriciul de a merge la un eveniment social, unde ea și-a etalat cu eleganță, frumusețea, ținuta vestimantară și accesoriile.

În aceeași zi, eu și prietena mea ne-am făcut ordine în dulapul cu haine. Unele obiecte le-am ordonat, iar unele dintre ele le-am dăruit altor persoane.


După această sortare, dulapul are loc liber pe rafturi și tare mi-e teamă că urmează o nouă sesiune de shopping! Dar am scăpat, pentru că am găsit o soluție mai mult decât perfectă, cumpărăturile online, de la Evernisaj, care este un magazin second-hand și outlet CHIC & SMART cu produse unice și originale de îmbrăcăminte, încălțăminte, genţi şi accesorii atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Magazinul are în portofoliu produse de la cele mai cunoscute și iubite branduri, 100% autentice, iar fiecare produs din magazin este unic (doar unul din fiecare model şi măsură), exact ca omul în sine, ceea ce asigură un stil vestimentar original.

Mi se pare că sună cineva la ușă. Mă duc să verific pe vizor dar nu văd pe nimeni. Deschid ușa și nu este nimeni, doar o umbră care dispare pe scări. Închid ușa și merg spre dormitor unde văd o cutie, apoi pe prietena mea....



 

Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2021 iar imaginile au fost preluate de pe situl Evernisaj.

 


miercuri, 8 aprilie 2015

Butonul buclucaș



Săptămâna aceasta se împlinesc câțiva  ani de când am fost nași la o nuntă. A fost frumos chiar dacă unele evenimente s-au succedat atât de repede că nici nu le-am observat. Albumul cu amintiri s-a îmbogățit și am avut întîmplări plăcute deși unele, în acele momente...nu erau prea fericite!
Ca de obicei, datorită timpului care trece pe nesimțite, ultimele zile au fost agitate. Venind de la servici, ne pregăteam cele necesare evenimentului. Am început să facem bagajele, verificând pe listă, dacă totul este gata. Cu două zile înainte, am pornit la drum, pentru a fi acolo din timp și să nu fim luați pe nepregătite, ca autoritățile de zăpezile ce apar ... programate!
Ajunși la destinație, am aranjat hainele astfel încât să fie pregătite pentru eveniment, am oferit cadourile și ne-am implicat cu toate forțele în buna deșfăsurare și derulare a pregătirilor.
Pregătindu-mă pentru petrecerea dinaintea nunții, îmi aleg o cămașă albă, impecabilă. Mă îmbrac și când să-mi prind mânecile, descopăr că lipsesc nasturii! După o clipă de gândire, îmi dau seama că am nevoie de butoni. Mă uit în jur dar nici urmă de ei!
Mă duc la soția mea să o întreb pe unde aș găsi acest accesoriu. Ea-mi răspunde, că m-am lăudat  că-mi pregătesc singur lucrurile mele pentru eveniment, deci, eu trebuie să știu! Clar, nu am butoni, că eu sigur nu i-am pus !
Am două posibilități, renunț la această cămașă sau caut o soluție pentru remedierea situației. Mă îndrept spre gazde, care erau socrii mari la nuntă , cu speranța că voi găsi la ei, butoni de rezervă. După ce le explic ce-mi trebuie, servesc și un pahar de ceva, aflu că nu am sanse. Îmi iau și o cană de cafea cu mine plecând spre treburile mele.
Deci mai rămâne varianta să folosesc celelalte două cămăși. Îmi aleg una dintre ele, de culoare deschisă, mă privesc în oglindă, fericit. Îmi iau cafeau și o pornesc spre soția mea, moment în care, mă împiedic de pantofii abandonați, picând pe jos, acoperit de cafeaua fierbinte. Nici prin gând nu-mi trece să-mi fac probleme legate de mine, cât de ... cămașă...care s-a pătat! Mă simt că în cântecelul cu zece elefanți, care se legănau, pe o pânză de păianjen, unul a plecat și au rămas nouă...La mine, din trei cămași, a rămas doar una, pentru două evenimente.
Gândind calm, apelez din nou la gazde, rugându-i să mă lase la calculator. Ei se miră dar îmi oferă parola de acces, cu condiția, să nu o spun copilului care va năvăli peste mine când va auzi sunetul ...Windows-ului. Pornesc calculatorul, iar piticul apare lângă mine.
Face gălăgie şi apare soția mea care vede că mă ocup de alte treburi și  nu de pregătirile necesare petrecerii. Apare și gazda care vrea să afle ce s-a întâmplat pe hol, fiind sânge...de fapt era de la cafeaua mea! Gălăgia îl sperie pe pitic, copilul plecând uimit, că și alții fac gălăgie, așa cum doar el făcuse până atunci. Cu greu reusesc să-mi rezolv treburile, plecând apoi la petrecere.
Noaptea am revenit și noi, fericiți acasă. Femeile discutau, bărbații se lăudau cu vremurile tinereții, iar eu eram cu gândul la butoni. De ce? Pentru că ... cămașa de pe mine, avea urme de vin... Ciudată nuntă, o cămasă cu vin, una cu cafea...o treia poate va fi cu meniul...dar trebuie întâi să ajungă până acolo...
Dimineața soarele zâmbea. Mă uit spre cer, spre soție, arunc o privire spre calculator și astept să aud soneria de la intrare. Servim micul dejun, stabilim strategia, eu tac legat de vestimentație și...bine fac. Se aude soneria. Apare curierul cu un colet, spre mirarea gazdei, care nu știa că are de primit ceva... Plătesc repede curierul și alerg în cameră. Deschid coletul de la Accesoriul.ro și scot acei butoni  mult visați.
Cu ajutorul acestui accesoriu nesemnificativ, niște butoni banali, am reușit să salvez o nuntă. Eu eram fericit, soția mea nu avea motive să fie nemulțumită de mine, finii erau fericiți că ne simțeam bine, iar ceilalți invitați ne imitau. Nu erau  motive de bârfă...
Nişte banali butoni de camasa  mi-au salvat ziua!



Apropo, cămașa nu s-a pătat....

sâmbătă, 7 februarie 2015

Bijuterii handmade pentru doamne



Săptămâna trecute, în data de întăi, intrasem în panică. Știam că este o perioadă a cadourilor, una benefică pentru doamne și domnișoare. Mă gândeam, că nu văzusem încă, pe piață, comercianți de margele si accesorii  și este deja întâi!
 După câteva minute, mi-am revenit și m-am liniștit. Mi-am revenit, constatând că este doar întăi februarie, nu martie! Apoi m-am liniștit, știind că pot apele la o bună prietenă care se mă rezolve cu aceste mici ( sau mari ) atenții pentru persoanele dragi, de sex feminin.
După o profundă gândire și analiză, am ajuns la o concluzie simplă. Pentru doamnele și domnișoarele din viața fiecăruia, trebuie să oferim, aproximativ , trei sau patru cadouri în următoarea lună. Socoteala este simplă: Sf. Valentine ( pentru a fi în pas cu moda ) , Dragobetele ( sărbătoarea iubirii la români ) , 1 Martie și 8 Martie ( ziua femeilor ).
Primul pas este căutarea diverselor bijuterii,  accesorii bijuterii , care să se potrivească stilului și eleganâei celei care o poartă. Apoi urmează o cercetare de piață pentru mărțișoare și accesorii martisoare.  
Anul trecut, pentru fiecare ocazie, am trecut pe la un magazin specific și am făcut achizițiile pe care le-am considerat potrivite şi inspirate. La ultima cumpărătură, vânzătoarea mă cunoștea atât de bine , că știa deja procedura de lucru cu mine. Chiar mi-a spus ... că am mai fost pe la ea. Deci devenisem client fidel!
Apelând la un producător handmade , care mi-a prezentat mai multe produse, am ajuns la o concluzie simplă și clară:, pot oferi o bijuterie ( sau un set ) care să corespundă cerințelor fiecărei ocazii speciale..
Curios din fire, m-am interesat de modul prin care se realizează. Ceea ce vezi cu ochii tăi....
Mi s-a spus că primul pas, este stabilirea modului de prindere. Dacă se aleg bijuterii gen brosă, este nevoie de o bază, de prindere,  tip broșă , de preferată, culoare argintie.


Dacă aceasta se oferă cadou pentru copii, fetițe, se alege ca model, o păpușă realizată din textil și lemn. Dacă se oferă unei doamne , se aleg diverse pietre semiprețioase.

Odată realizate, acestea se vor prinde pe niște cartonașe, în care se pot scrie câteva cuvinte, care „pornesc” din inimă şi sunt speciale.

Când totul este gata, se face o ultimă verificare, apoi se amplasează într-o cutiuță care se introduce într-o punguliță , având un design plăcut, specific.

După realizarea acestor operațiuni, realizatoarea de handmade, își strânge accesoriile , uneltele și-mi oferă, mai mult decât un obiect, ceva în care s-a pus multă pasiune!
Asistând la o asemenea realizare artistică, mi-am dat seama cât de interesantă și importantă este munca unui creator de handmade. Pe lângă priceperea, arta, dragostea pentru ceea ce face, trebuie pus mult suflet pentru realizarea acestor obiecte. Aceste produse, care sunt unicate, sunt mai mult decât importante pentru fiecare persoană din viața noastră, care este una specială.
Acum sunt liniștit, pot să treacă zilele în liniște, deoarece sunt pregătit pentru orice ocazie, în orice moment.
Cu această ocazie, adresez mulţumiri:  Gemsale si Elena Bijoux pentru permisiunea de a mă folosi de materialele, pozele acestora.
Tocmai am fost solicitat și de alți prieteni , să-i ajut cu rezolvarea micilor cadouri pentru sărbătorile care vin! Un ajutor acordat la timpul potrivit, oricând este BINE-venit!
Acum sunt nerăbdător să vină odată , cât mai repede, ocaziile speciale, pentru a putea oferi aceste bijuterii!