La un vin, de aniversare

Mă pregătesc să asez faţa de masă, mutând scaunele din calea mea. Se aude o sonerie. Strig către soţia mea, dar îmi aduc aminte că este pe balcon şi nu aude.  Încerc să-mi dau seama de unde se aude o muzică veselă şi constat că de fapt, se sună concomitent atât la interfon cât şi la uşă. Probabil sunt persoane diferite, doar nu aleargă cineva două etaje pentru a face o farsă!

Mă îndrept bătrânește spre uşă în momentul în care  începe să se facă auzit și telefonul mobil. Fiind într-o situaţie dificilă, iau mobilul şi răspund în timp ce mă deplasez spre uşă, dar se aude şi telefonul fix...

Simt că mă apucă nervii dar deschid uşa de la intrare, apăs butonul de acces al interfonului şi alerg încetișor, să răspund la telefonul fix în timp ce conversez la telefonul mobil. Discut concomitent cu cei doi apelanzi, timp în care, sufrageria se umple de musafiri.

După ce termin ambele convorbiri, salut musafirii: socrii, părinţi, frați surori, vecinele soției... și ale mele. Între timp apar și copiii împreună cu nepoții. Încep să constat că locuința pare prea mică, după împlinirea unei anumite vârste. Între timp observ lecitina de lângă masa de pe hol și încerc să-mi dau seama cine şi unde sunase înainte, dar îmi este total imposibil. Renunţ să gândesc în acest sens, pornind ca o tornadă spre ieşirea din apartament. Cei din jur se sperie că am păţit ceva, dar nu era aşa.

După o scurtă vizită în beci, revin mai vesel în apartament unde masa era deja pregătită iar televizorul pornit. În gălăgia din sufragerie nici nu puteam observa ce anume doreau să urmărească musafirii la televizor. Nu contează pentru că simt un junghi în spate. Vârsta... deh... azi m-am uitat și eu în buletin, ca să mă conving că este aniversarea mea.

Aperitivele erau deja pe sfârșite iar pe colțul mesei se pregătea friptura.

- Ceva de băut ne dai? - aud o voce pe care nu o recunosc, deși este una cunoscută/

- Da. Apă plată sau minerală? – răspund cu o întrebare.

Toţi cei prezenți, se uită miraţi la mine, de parcă iesisem din ecranul televizorului care vorbea singur, în surdină. Soţia mea care mă cunoaște bine, răspunde:

- Acum pregătește vinul.

- A! Super! Merge cu friptura!

Da, normal că merge. Atât m-am gândit la ce tip de vin să aduc că aproape mă îmbătasem! Am gustat trei feluri de vin, pentru a-l alege pe cel optim. Am început cu vinul roşu, apoi roze și la urmă alb (deşi are culoare gălbuie). Am căutat să descopăr care vin este sec, demisec, demidulce, dulce... Multe sortimente!

Fiecare invitat are anumite preferinţe. Socrii preferă vinul roşu dulce, părinţii pe cel alb, o vecină este fixată pe licoarea demidulce.... iar eu prefer vinul sec, indiferent de culoare. Cu greu m-am decis şi până la urmă am adus o carafă plină ochi, cu licoarea bahică și am turnat în pahare. Culmea ironiei a fost că toți cei prezenți, au băut vin deşi se tot plâng de diverse boli...

Vinul era din portofoliul Vincon, gama Galbena de Odobesti care împlinea aceeași vârstă ca și mine: 50 de ani. Este clar, vinul cu cât este mai vechi cu atât este mai bun, iar omul este așa cum se menține singur....

Musafirii mi-au cerut date despre vin și le-am arătat eticheta dar nu au recunoscut brandul decât atunci când au citit, cu ochelarii pe nas, informațiile. Vechea etichetă a fost înlocuite cu una restilizată, special pentru ediția aniversară. Uite așa, am aflat și eu că am aceeași vârstă ca una din plăcerile vieții....

Un vin bun îl bei cu cei dragi, la un eveniment special, care nu poate fi decât o aniversare care ne aduce aminte că totul este trecător doar gusturile se păstrează în timp!