Atentie....

.... cum ne mentinem la inaltime, ca sunt multi care vor sa ne traga sau sa ne impinga in jos....

Nu din rautatem doar pentru ca asa este firea omului

În natura

Gata... s-au terminat

O mare... de margarete!

Calea lungă....

... depinde de menirea noastră, de modul în cere conviețuim cu cei din jur.

Imaginea care trădează

Soarele începe să-și trimită razele călduroase asupra celor prezenți, scoțându-le ridurile în evidență. Unele persoane reusesc să-și mascheze vârsta prin diverse tertipuri.

Aștept autobuzul, alături de o lume pestriță, atât ca diversitatea a ținutelor vestimentare, unii îmbrăcați de primăvară, alții de vară toridă, cât și ca vârstă. Cel mai tânăr membru al stației de autobuz, este un copil de patru care tot întrebă, indiferent de răspunsurile primite:

-          Ce-i aia?

Lângă mine se află o domnișoară încălțată în bocanci și cu pantaloni scurți, având un sutien mic care-i trădează feminitatea timpurie. Un bătrînel care trece prin zonă, se oprește în fața ei și-și face cruce stârnind zâmbetele fetei. Privesc atent ca să remarc vreun element religios care să producă gestul, dar...nimic! Fata frumoasă, asculta muzică la niște căști imense și fredoează un cântecel. Apariția unui autobuz “morocănos” îmi întrerupe meditația.

Eu mă așez în zona de mijloc al autovehiculului de transport în comun și-mi validez cardul de călătorii, privind în jur. Lumea este vorbăreață, ca și cum soarele ar fi eliberat “limbarnița”.

Fata cea frumoasă se asează pe un scaun, în fața unui bătrânel care se holbează efectiv la ea. Probabil că fata era obișnuită cu asemenea priviri și mimici ale corpului pentru că rămâne pasivă.

Un rând de scaune mai în spate, se află o un cuplu, îar femeia îi tot explică câte ceva partenerului ai cărui ochi fug către tânară nou venită în autobuz. La un moment dat, femeia îi spune răspicat:

-      Nu vezi că nu sunt naturali? Înainte de a admira, gândește-te că te apuci să mănânci gelatină, în loc de....- se aude în fundal în timp ce un alt bărbat bolborosește:

-          Invidia între femei – dar atât spune că o femeie care tocmai se asează pe banchetă lângă el, îl pocnește, din greșeală cu poșeta.

 În spatele meu stă o femeie în vârstă care țipă la telefon. Nu se ceartă cu nimeni dar ori nu prea aude, ori are volumul dat la minim, la mobil. Toți pasagerii află că a fost la sora ei, ai cărei nepoți vor să-i preia locuința și nici nu o îngrijesc.

În fața mea, pe o banchetă se află un bărbat care deși este atras de fata cea frumoasă, încearcă să facă conversație cu doamna lângă care luase loc:

-          Mă scuzați dacă v-am lovit!

-          Nu..nu...

-          Eu sunt mai “bătrînel” și nu am gesturile sigure.

-          Eh! Câți ani aveți?

-          Din păcate...dublu cât dvs... 48 de ani – oftează bărbatul

-          A! Eu am deja 50 de ani – răspunde femeia

Bărbatul o privește ciudat, făcând un gest non verbal, că doamna își bate joc de el ca să scape. Probabil va coborî, unul dintre ei, la prima oprire. Bărbatul nu rezistă ispitei de a avea ultimul cuvânt:

-          Ați făcut operație estetică?

-          Nu. Sunt periculoase și cel mai grav, produc boli în timp. Uitați la domnișoara cu căștile.

-          Da. Este frumoasă!

-          E o păpușă artificială.

-          Cum?!

-          Forma nasului este dreaptă, conform chirurgiei plastice, sânii sunt prea mari, iar tenul este perfect ca la un nou născut. La vârstă de 30 de ani.... nu mai ai o asemenea piele.

-          Ea are 30 de ani?

-          Da. Peste 20 de ani, va arătă ca o femeie de 70 de ani. Frumusețea naturală sau artificială este trecătoare, doar mintea și gândirea logică rămân.

-          De unde stiți că are 30 de ani – nu se lasă bărbatul!

-          Și acum merge la o consultație la clinica unde am lucrat.

-          Interesant, dar din păcate este la modă.

-          Nu, e doar un moft. Se poate folosi un ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamina C care are ca rezultat o estompare semnificativă a ridurilor, hidratarea şi regenerarea pielii fără a ne afecta sănătatea..

Încep și eu să fiu atent. Soția mea folosește Gerovital H3 Hyaluron C pentru protecția pielii. Știu sigur, pentru că la început  am crezut că în ambalaj se află vitaminele C, “nutritivele” copilăriei. Ascult în continuare discuția, dar șoferul se gândește la noi și vrea să ne apropie, punând o frână bruscă. Mă ridic din genunchi și mă uit în jur în timp ce copilul întreabă:

-          Ce face nenea la tanti? O miroase?

Fata frumoasă stătea nemișcată în timp ce bărbatul care stătuse pe scaunul din fața ei, îi verifica vizual și prin miros, sânii, fiind aplecat asupra problemei. Femeia cu telefonul vorbea în continuare despre problemele ei de sănătate, deși nu o asculta nimeni la celălalt capăt al telefonului, pentru că aparatul mobil ajunsese lângă șofer, ca și bărbatul “molestat” anterior cu poșeta colegei de scaun.

Femeia care povestise despre fiolele cu acid hialuronic și vitamina C Gerovital H3 Hyaluron C își revine pe scaun și continuă pasivă discuția, cucerindu-l pe bărbatul de lângă ea:

-          Aceste produse au efecte antirid, de umplere a ridurilor, efecte hidratante și de protecție a pielii , ca dovadă, deși m-am zgâriat ușor, nu am semn.

-          Când putem să ne mai întîlnim ca să vorbim despre Gerovital H3 Hyaluron C?.

-          Când doriți! Frumusețea și inteligența trebuie să călătorească împreună prin viață....

Timpul zboară și cu fiecare oră care trece, îmbătrânim. Doar la maturitate ne dăm seama cât de important este timpul și regretăm când constatăm că am irosit o parte din el.

Când eram mic, abia așteptam să vină ziua mea, așteptând musafirii și cadourile. Apoi ajuns la vârsta majoratului, totul a fost feeric, ca apoi, să înceapă regretele anuale, de ziua mea. Din copilărie, mi-am propus să pun lumânări pentru fiecare an din viață, pe tortul aniversar. De la un timp nu mai încap. Lumânările cresc numeric, iar tortul, cantitativ, începe să scadă: prefer calitatea produsului în locul cantității pline de E-uri.

Am studiat și am aflat că aceste produse Gerovital, a cărui istorie începe cu celebra Ana Aslan, sunt și pentru bărbați, nu doar pentru femei, ca ele să fie frumoase și plăcute de către sexul opus!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018, ca omagiu adus atât  frumuseții cât și a inteligenței femeilor.

Omul între trecut și viitor

Viața noastră este la fel de importantă ca și a celor din jurul nostru. Dacă toți am trăi în relații de armonie, înțelegere și grijă față de tot ceea ce ne înconjoară, am putea avea o viață de basm.

De foarte mult timp, prin ideile mele, eu am sprijinit natura și am susținut o existență fără poluare. Dacă de poluarea oamenilor nu putem scăpa, pentru fiecare reprezintă o anumită încăpățânare și mentalitate, putem salva poluarea din mediul ambiant, protejând pădurea. Nu trebuie să permitem tăierea copacilor, pentru că ceea ce astăzi vindem pentru profit, se va transforma în timp, în cheltuieli pentru sănătate.

Aerul curat al naturii reprezintă mai mult decât sănătate, vitalitate și sansa la o existență normală într-o lume agitată, fiind un medicament pentru psihicul nostru. Neavând grijă de natură, aceasta se va răzbuna în viitor, atunci când vom descoperi propria noastră ignoranță.

Copacul este ca și omul, care stă drept în calea primejdiilor, protejându-i pe cei dragi.

Toți ne reamintim trecutul și suntem bucuroși că am ajuns la realizările propuse, mai mult sau mai puțin dar uităm de sacrificiile făcute. Aici nu mă refer la cele personale ci la cele făcute de familiile noastre, de părinții noștri. Mulți dintre noi uităm să ne arătăm recunoștința față de ei. Uneori, o scurtă vizită, un zâmbet ascuns în colțul gurii, fac mai mult decât o mie de cuvinte sau ... obiecte.

Părinții nu au nevoie de lucruri pentru că au amintirile, nu au nevoie de “câte un telefon” pentru că au în memorie plânsetele noastre de bebeluși, ei vor să ne vadă, să se simtă mândri de realizările și de evoluția vieții noastre.

Părinții îmbătrănesc și trebuie să avem grijă de ei. Dar de bătrânii care nu au copii, cine se îngrijește?

Din acest motiv susțin Fundația Bucuria Darului care se îngrijește de cei nevoiași, de vârstnici. “Bucuria în Lumea Reală”.este un proiect care oferă o sanșă pentru familiile defavorizate din jurul Brașovului.

Aici ca șă în alte părți, există copii care nu pot avea acces la școală iar orice ajutor în alimente, haine și obiecte pentru încălzirea locuințelor pe timpul iernii, pot însemna recunoașterea valorii morale a omului într-o societate normală. Copilul va observa că sunt oameni cărora le pasă de ei și vor încerca să învețe și să devină și ei în timp, cei care vor ajuta pe alți semeni de-ai lor, ceea ce ar duce spre un viitor plin de speranțe.

Fundația Bucuria Darului oferă sprijin bătrânilor, oferindu-le alinare și le prepară mâncare care se livrează la domiciliul acestora. De asemenea, Fundația trimite voluntari să-i ajute pe bătrâni, la treburile uzuale ale casei.

La sediul Fundației de pe strada Gospodarilor din Brașov, se găsesc tot timpul voluntari care oferă clipe minunate celor necăjiți, celor care le trec pragul. Tot acolo se pot trimite donații în îmbrăcăminte, jucării, cărți, care să aline lipsurile celor defavorizați și să ofere o sansă de viață, atât celui ce oferă (bucurie sufletească) cât și celui care primește și se poate bucura de acele obiecte.

Ajutorul trebuie acordat atunci când trebuie, cui trebuie și în modul în care este nevoie. Doar împreună putem reuși!

Oricât de mici sau de săraci am fi, putem influența destinul celor din jurul nostru, chiar cu gândurile și faptele noastre.

Dacă fiecare persoană, ar sădi câte un copac și ar îngriji câte un bătrân, societatea noastră s-ar dezvolta mult mai sănătos și în deplină armonie cu ceea ce trebuie să reprezinte viața pentru fiecare.

Un proiect pentru România este păstrarea valorilor trecutului, și să nu lăsăm la voia întâmplării viitorul, așa cum nici cei bătrâni nu l-au lăsat pe al nostru, implicându-ne în protejarea mediului înconjurător, să nu fim ignoranții prezentului.

Așa cum băncile ne acordă nouă credit pentru a ne înfrumuseța viața, la fel și noi, trebuie să acordăm “credit” celor din jurul nostru.

„Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”

La cumpărături

Pătrățel privește de zor în vitrina magazinului. Își ia inima în dinți și se îndreaptă spre ușă. Aceasta îi sesizează prezența și se deschide. O vânzătoare se apropie de Pătrățel care stătea în pragul ușii, obturând sensorul:

-          Poftiți! Cu ce vă ajut?

-          Ceva... Vreau să-mi iau niște haine....

-          Ați nimerit perfect! Aveți preferință de brand? Doriți tip sport sau casual?

-          Mă uit – spune Pătrățel pornind spre raionul de îmbrăcăminte bărbați

Pătrățel se îndreaptă rapid spre ținta lui. Încep să se uite la tricouri, cămăși și blugi. Vânzătoarea era după el:

-          Preferați ținuta sport!

-          Da... Este mai comodă.

-          Avem mai multe branduri.

-          Da? Care sunt?

-          Din anul 2015, au apărut în România mărcile Mango, Vero Moda, Adidas, Lee, Valentino, care sunt doar câteva dintre cele alternativele ideale, care au cucerit publicul.

-          Interesant. Și se livrează la comandă?

-          Da, avem și livrări la comandă. Lucrăm cu o firmă online.

-          Chiar?

-          Answear!

-          N-am spus că am întrebări!

-          Nu înțeleg!

-          Păi, mi-ați spus answear... n-am întrebări, deci n-am nevoie nici de răspunsuri – spune Pătrățel privind la vânzătoare să vadă dacă este blondă!

-          A... Nu. Este firma online care oferă tot ceea ce se dorește referitor la aceste branduri. Produsele au fost lansate inițial în Polonia și apoi au cucerit rând pe rând piața din Cehia, Slovacia, Ungaria și Ucraina. Acum sunt apreciate la adevărata lor valoare și în România.

-          Am înțeles! Vine vara și am nevoie de tricouri, blugi... și altele ...chiar și pentru femei... Nu pentru mine, cadouri....

-          Avem tot ceea ce este la modă. Avem și accesorii, genți....

-          Care este culoarea anului?

-          Aceea în care ne simțim bine. Există diferite trenduri.

-          Da... Degeaba ești la modă dacă te strâng pantofii, sau tricoul este strâmt... – susține Pătrățel încercând să scape de urmăritoarea lui.

Pătrățel face câțiva pași prin magazin după care spune:

-          O să revin mâine. Vă găsesc aici, nu? Este deschis?

-          Da. Mâine va fi colega mea. Mulțumim de vizită și vă așteptăm!

-          Sigur! La revedere!

Pătrățel iese grăbit și spune încet, zâmbind:

-          O să intru pe site și comand tot ceea ce vreau de acolo, o să iau și cadouri pentru Gogoșar, Maimuțel ...Poate și lui Gogonel, dacă este cuminte..... O să am transport gratuit la cantități mai mari, așa cum este la orice vânzare online. O poșetă, haine...Dacă au answear pentru orice!

Gata de atac!

Urare de Pasti!

Învierea Domnului Iisus Hristos este cea mai importantă sărbătoare religioasă din calendarul creştin.

Tradiţia spune că te vei întâni în Rai cu persoana cu care ciocneşti primul ou roşu de Paşte.

Bucuria vine din lucruri mărunte, liniştea vine din suflet, lumina vine din inima fiecăruia!

Sfânta Sărbătoare a Invierii să vă aducă lumina în suflet, pace, iubire şi speranţe împlinite alături de cei dragi.
Lumina şi miracolul Învierii să vă pătrundă în inimă, iar speranţa în mai bine să vă călăuzească drumul.

Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvântare la fiecare pas şi un răspuns la fiecare întrebare.
Credinţa face totul posibil, dragostea face totul uşor.

A sosit clipa mult aşteptată a liniştii, împăcării, bucuriei şi binecuvântării sufletului… să lăsăm o clipa totul şi să mulţumim Domnului pentru tot ce ne-a dăruit.
Lumină din lumină să vă fie această sărbătoare a reînvierii noastre!

Fie ca Sărbătorile Pascale să vă aducă multă bucurie şi clipe minunate alături de familie.

De Sfintele Sărbători transmitem cele mai alese gânduri de sănătate, linişte sufletească şi împliniri!

Fie ca Lumina Sfânta a Învierii să vă călăuzească!

PAŞTI

FERICIT !

Prin România, via Grecia

Am plecat în România sperând să „trec” ca o persoană comună. Mă gândeam că pe aici nu sunt așa de cunoscut ca în țara mea natala dar, m-am înșelat. Câteodată celebritatea o ia înaintea persoanei. Am dat o mulțime de autografe că, deja mă doare mâna!

Ajungând în această țară europeană unde turismul nu este apreciat la adevărata ei valoare, m-am decis să călătoresc incognito spre o altă destinație, apelând la ofertele pentru vacanțe Christian Tour.

Am ales destinația Grecia pentru a putea urca pe muntele Athos, acolo unde spiritualitatea este la ea acasă. Eu am simțit mereu ajutorul divin și pașii mei au fost îndrumați spre celebritate și datorită credinței mele. Voi vizita Turnul Bizantin și voi lua feribotul spre muntele cu mănăstiri.

Vacanța o voi petrece la Paralia Katerini. Am ales hotelul „My Hotel”, pentru că de multe ori m-am gândit să investesc într-un hotel.  Voi pleca sâmbăta când lumea este în continuă agitație. În cadrul pachetului pentru sejur am inclus transportul individual, self-catering și cazare pentru șapte nopți, de asemenea voi apela și la asistență turistică pe perioada sejurului.

O să mă bărbieresc și voi purta ochelari, pentru a nu fi recunoscut. Eu mereu am purtat o barbă mică și niște ochelari de soare. Oricum, lumea va fi preocupată de relaxare și distracție, astfel că nu voi fi descoperit!

Voi beneficia de self-catering deoarece vreau să mă auto-gospodăresc.  O să achit în plus cinci euro pe zi pentru a beneficia de aer condiționat în cameră, alături de celelalte facilități puse la dispoziția în cadrul ofertei: TV satelit (să urmăresc meciurile de fotbal), baie cu duș, frigider, internet și balcon unde să mă relaxez. În mod sigur voi face și plajă pe nisipul fin, care a fost premiat cu „Blue Flag”. Am aflat că acolo se organizează petreceri cu efecte speciale și lasere.

Nu voi ezita să merg pe Riviera Olimpului și nici să vizitez marele oraș Salonic, aflat la 70 de km de Katerinis. De asemena voi merge în croazieră la Skyathos.

Fiind un fan al cluburilor și a barurilor de noapte, Katerini mi se potrivește ca o mănușă. În mod normal, multitudinea de magazine și de oferte de produse, nu vor scăpa din calea mea.

Nu stiți cine sunt? Vă dau câteva detalii!

În primul rând sunt bărbat, că altfel nu aș avea acces pe muntele Athos.

Am marcat un gol cu mâna la Campionatul Mondial de fotbal, cu Anglia și am spus că „a fost mâna lui Dumnezeu”. Am fost rivali pe teren și prieten în viașa obișnuită cu celebrul fotbalist Gică Hagi care a fost poreclit, chiar „Maradona din Carpați”!

Am avut probleme legate de droguri, ca multe alte vedete dar după suspendări în activitatea de familie și cea profesională, am revenit pe drumul cel bun.

Da.... Sunt marele fotbalist Maradona, argentinian, care am luat-o pe urmele predecesorului brazilian, Pele!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog, din pasiune pentru fotbal și călătorii, dar nu pentru ca fiecare cititor să alerge repede într-o agenție ca să plece...  Totul trebuie programat din timp.

Îmbrăcămintea de zi cu zi

Care sunt necesitățile oamenilor pentru bunul mers al vieții? Să aibă hrana adecvată și condiții de viață acceptabile. Printre aceste condiții nindispensabile se află și ținuta vestimentară.

De la apariția omului pe Tera, acesta a evoluat și și-a modificat atât stilul de viață cât și ținuta vestimentară.

Primii oameni avea o îmbrăcăminte comună, frunzele din copaci. Evoluția vieții, și condițiile atmosferice, corelate cu raționamentele oamenilor au condus spre anumite necesități pentru protecția corpului.

Când mai multe persoane se referă la ținută vestimentară, ei au concepții diferite, influențate de mediu, timp, capricii. Un om de la Polul Nord nu se îmbracă la fel ca unul care locuiște în zona deșertului Sahara.

Pentru bărbați ținutele vestimentare sunt mai ușor de ales. Există în general două stiluri care predomină la îmbrăcăminte bărbați: casual sau sport.

Eu ca majoritatea celor din jurul meu, prefer stilul sport, care este adecvat atât la servici cât și la diversele evenimente la care particip.

Ținute vestimentară este importantă, pentru că este primul contact, care este unul vizual și important, cu persoanele întâlnite.

Una dintre culorile mele preferate este albastrul, o reverie a valurilor mării. Această culoare poate fi combinată în mai multe nuanțe precum bordo, coral sau de ce nu, culoarea specifică prunei.

Iarna port culori mai vesele, identificabile prin albul zăpezii sau cenușiul toamnei precum geaca grena, albastră, asortați la pantaloni negri sau blugi Pe timpul iernii se poartă haine de culoare închisă pentru a păstra căldura corpului iar vara, trecem la culori deschise, care să sperie razele toride ale soarelui canicular.

Din colecția de ghete, mi-am ales eleganța și stilul, reprezentat de ghetele din piele și interior textil, care face ușoară și nesesizabilă trecerea printre anotimpuri. Restul vestimentației este asortată cu gust, la acest accesoriu capricios.

Din anul 2015, au apărut în România mărcile Mango, Vero Moda, Adidas, Lee, Valentino, care sunt doar câteva dintre cele alternativele ideale, care au cucerit publicul.

Imaginile au fost preluate de pe situl Answear, ale cărei produse au fost lansate inițial în Polonia și apoi au cucerit rând pe rând piața din Cehia, Slovacia, Ungaria și Ucraina.

Goana după prepelițe

Joaca copilăriei

 Ce ar fi copilăria fără joacă? Ar fi o evoluție tristă a unui copil care tinde spre maturitate, fără a se bucura de avantajele specifice fiecărei vârste.

Copilăria mea s-a derulat între două epoci diferite, una aparținea erei comuniste unde „joaca” se manifesta prin întâlnirile în aer liberi cu alți copii și apoi perioada postdecembristă, când au început să apară jocurile pe calculator, cele care dezvoltau strategia și inteligența utilizatorului..

Pe vremea mea, apăruseră calculatoarele de tip 486 care aveau puține facilități și viteze de rulare comparativ mai mici cu cele de acum. Prima oară, am folosit un calculator, la școală unde am fost învățați să-l „utilizăm” dar, noi îl foloseam pentru a ne juca. Aveam jocuri cu puține opțiuni, noi eram vânători de mere, de prepelițe, jucam șah și stabileam strategii de supraviețuire pentru locuitorii unui sat pe care-l gestionam.

Eram atât de atras de aceste jocuri încât, ajunsesem să merg la școală, în special pentru a mă delecta cu aceste jocuri pe calculator.

Anii au trecut, am evoluat, ajungând să profesez într-o meserie în care, printre altele, mă folosesc și de computer. Uneori alerg în ultimul moment spre locul de muncă, pentru că rămăn să-mi îmbunătățesc scorul la joc. La servici, nu mă joc virtual... doar cu cei care colaborez în cadrul companiei.

Jocul vieții

.

Viața este ca un joc. Noi oamenii suntem niște mici pioni pe o tablă a vieții și ne tot mutăm, acolo unde ne este mai bine. Luptăm să ne atingem idealurile, țelurile și câteodată suntem ajutați de cei dragi, alteori sabotați de alți prieteni falși.

Fiecare evoluție a noastră este recompensată, cu bani sau mulțumiri, care se transformă în puncte aferente evoluției noastre în viață. Tot timpul trebuie să fim vigilenți, să-i observăm pe cei din jurul nostru, și să ne ferim de ”gloanțele” lor. Este exact ca într-un joc care mi-a plăcut, și pe care l-am savurat, de la prima ei variantă, cea din anul 2001, când l-am jucat pe un calculator lent, care mă exaspera. Aplicația era un JOC PREPELIX PANO.

   

JOC PREPELIX PANO

Acest joc este o de fapt o vânătoare de prepelițe. Acest joc ne readuce în memorie, celebrele cărți istorice ale marilor scriitori francezi, în care regii și nobilii acelor vremuri, mergeau la vânătoare de prepelițe, fiind un sport și un mod de distracție pentru persoanele cu rang înalt.

Jocul propriu zis este unul dinamic, în care trebuie să vânezi prepelițele care nu stau locului și mai apare câte o dată o “surată” de-a lor cu o tigaie, de zici că vrea să te facă friptură. De asemenea mă feresc de zmei și de nori, de copaci și de alte locu unde zburătoarele se ascund, de parcă intră în pământul care se deschide.....

După ce prind gustul vânătorii de prepelițe, aproape în fiecare seară aud o voce care-mi spune, diferită de răsetele personajului de la joc, care râde de nereușitele mele:

-          Ai dat în mintea copiilor!

-          Nu dragă, doar practic un joc...

-          Da, joc de copii... tu....C e o să zică cei mici când te văd? Sau tu, ce le vei spune?

-          Simplu. Mă JOC COPII!

Până la urmă renunț cu greu și mă bucur că am găsit și versiunea pentru acest joc, pe mobil și pot să continui distracție până la servici, în autobuzul companiei. Singura problemă care apare, este că mă agit pe scaun ca un suc... și mai vorbesc câteodată singur, adică în realitate, cu prepelițele. Dar cum să le spun colegilor că am găsit un joc crazy fun ( ca și vocea care râde de mine când ratez țintele) și am devenit jucăuș!

Ce pot spune despre acest joc, care permita activitatea vânătorească la 360° , în varianta Pano!

Într-o zi, atras de acest joc nebunesc, bucuros și fără griji, așa cum sunt și caracteristicile acestui joc, m-am speriat când o mână puternică mă apăsa pe umeri. Era șoferul care ne dusese la destinație și vroia să se retragă la garaj. Mi-am cerut scuze și i-am explicat cauza “nebuniei” mele. A fost atras de joc și după ce a practicat varianta demo, și-a achiziționat varianta ful de JOC MOBIL. Acum și el, ne așteaptă la plecare, exersându-și talentele vânătorești și apoi le comentăm. Am văzut că și alți colegi din autobuz, sunt concentrați pe telefonele mobile, iar vocea crazy fun a comentatorului, le trădează ocupația/ Oare să-mi instalez jocul și și pe calculatorul de la servici? Uit și după aceea, atras de mirajul vânătorii, mă trezesc cu toată conducerea companiei, pe cap. Dar poate le place și facem un campionat? Este un simplu joc dar se prinde la toți, pe toți....

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018, în ultimele minute cînd abia am reușit să fac câteva puncte la ultimul joc! 

Slăbind destept

De când am început să urmez un program de slăbire am ajuns la anumite concluzii.

La început, am încercat să renunț la unele mese când orele erau înaintate și nu reuseam să respect programul specific, stabilit inițial. Degeaba, noaptea mă chinuia foamea și mă trezeam.

Am trecut de la două mese aleatorii, la cinci mese, din care două sunt destinate unor mici gustări, de câte un fruct. Nu este bine și nici normal, să sărimpeste una dintre mese. Oricând, indiferent de situație, putem savura într-o mică pauză, câte un fruct, adică să avem una dintre cele două mese de gustări. Alimentația sănătoasă, în majoritate cu fructe și legume este una suficientă și chiar astâmpără foamea. Pe lângă acestea, un consum normal și normat, de carne și brânzeturi, are un rol benefic în alimentație iar lipsa de grăsimi devine insesizabilă.

Am început să nu mai mănânc după ora 20.00, eu care aveam masa principală, mereu în intervalul 22.00-23.00. Încet dar sigur, voi reașeza ora ultimei mese, undeva în jurul orei 18.00, în scurt timp pentru că constat, că se poate.

De când am apelat la programul slăbește destept, conform informațiilor obținute în cadrul programului, am reușit să văd primele schimbări în bine. Nu-mi mai este frică să mă urc pe cântar, de teamă că m-am îngrășat. În ultima săptămână, având un regim alimentar mai strict, am reușit să slăbesc două kilograme. Sunt conștient că nu voi reuși în trei luni să-mi ating țelul dar perseverând, voi ajunge la obiectivul propus.

Un factor important, este să nu mâncăm seara fructe, pentru că sunt acide și produc în timp scurt, o stare de foame. Fructele își au rolul lor bine determinat, între mese, așa ca o gustare.

Se apropie sărbătorile de Paște și atunci este momentul adevărului. Momentan sunt fericit, că de câte ori mă cântăresc, am cu câteva sute de grame mai puțin.

Concluziile finale nu vor fi acum, nici peste o lună ci peste o perioadă de timp care trebuie să țină cont și de alți factori externi, printre care și propria dorință de reușită, care se manifestă prin respectarea cerințelor impuse.

Între Mamaia și Constanța - la mare, la soare

Gânduri de călător

Noaptea trecută am dormit cu griji, pentru că am avut emoții. Am trecut prin aceste sentimente datorită agitației. Reușisem în sfârșit, să plec în concediu și în special, pentru că mergeam la mare. Nu am reușit de foarte mult timp să revăd nisipul fierbinte de la malul mării

În acest an, m-am decis să-mi dedic cinci zile unei companii plăcute, adică  soarelui și mării. Pentru a nu pleca în necunoscut, am ales o locație a cărei amintire mi-a rămas întipărită în memorie, din vremurile copilăriei, când mergeam anual la mare, la Mamaia, la același hotel, care ne devenise o a doua casă, deși mereu aveam altă cameră de cazare.

După 20 de ani...

.... nu este titlul romanului scris de Alexandru Dumas, ci numărul de ani, după care, eu am revenit în același loc, unde am copilărit o parte din timp, adică la Hotel Aurora Mamaia.

Imediat ce am ajuns acolo, m-au copleșit amintirile și pașii mă îndreptau în fiecare zi, să revăd frumusețile locale, peste care, ca și peste mine, au trecut anii. Am revăzut aceleași locuri pe care ultima oară le vizitasem cu bunica mea, căreia îi spuneam Mamaia. Când eram mic, îmi aduc aminte că eram mândru când am auzit, că o întreagă stațiune, poartă numele bunicii....

Am pătruns cu teamă spre recepția hotelului pentru că amintirile treceau ca niște filmulețe prin fața ochilor. Hotelul este amplasat într-un loc ideal, aproape de Constanța. Se poate constata cu certitudine că a fost renovat!

După ce am servit masa de prânz, am avut program liber. Era prea cald pentru a merge la plajă, deoarece aveam pielea sensibilă și oricum era prima mea întâlnire cu soarele, pe teritoriul ei, adică  pe plajă.

Am făcut un tur prin zonă, oprindu-mă la piscină, stând pe unul din multele sezlonguri puse la dispoziție de către hotel și am servit un cockteil, ascultând o muzică veselă. Se vedea apa limpede și curată din piscină, semn că se utilizau filtre performante iar apa era încălzită cu ajutorul panourilor solare.

Urcând în camera de la etajul zece, cu unul dintre cele trei lifturi disponibile, m-am apucat de scris pe rețelele de socializare, accesând internetul prin WI-FI, pus la dispoziție gratuit de către gazde. Fiind cald, am pornit aerul condiționat și am o temperatură necondiționată!

După o oră, am făcut prima plimbare prin stațiunea Mamaia. Am fost la Aqua Magic, iar apoi am văzut stațiunea din Telegondola care m-a plimbat aproape de cer.

M-am bucurat când am revenit la hotel, că aproape m-a lovit dar, din vina mea, un cărucior cu bebe, condus pe rampa de acces pentru persoanele cu nevoi speciale.  Ajuns în cameră am făcut o baie relaxantă, privind spre plaja care se zărea prin fereastră.

După aceea am coborât la cină și am mers în complexul unde aveam acces gratuit și era deja instalată distracția la piscină. Din copilărie, mi-am dorit să fiu cazat în Mamaia, la un hotel cu piscină. Seara târziu, am făcut o escapadă în Satul de Vacanță.

Ce bine, că Hotelul Aurora Mamaia este aproape de toate atracțiile turistice, atât din Mamaia, cât și de orașul Constanța.

Următoarele zile au avut câte un program strict, ca la servici, dar plăcut, așa cum ne simțin cu toții, acasă.

În fiecare dimineață, după o scurtă repriză de plajă și baie în mare, mă plimbam prin Mamaia, iar apoi am făceam un tur prin Constanța.

La prânz reveneam la hotel unde savurat o gamă diversificată de specialități românești, urmărind emisiuni de divertisment la unul dintre cele patru ecrane cu plasmă, sub briza mării și a aerului condiționat din restaurant.

Înainte de culcare, aveam obișnuita întâlnire cu piscina din Mamaia, de la hotel unde mi-am redescoperit pasiunea pentru înot.

Între trecut și prezent

Așa pot spune despre ceea ce am văzut în Constanța. Mi-am adus aminte de îndelungata istorie cu Histria – Tomis și Calatis. Istoria orașului Constanța este una străveche, de peste 2500 de ani.

Am vizitat portul Constanța și am participat la un spectacol, la teatrul din Constanța, acolo unde a fost celebrul Jean Constantin, care mi-a încântat copilăria în spectacolele oferite, alături de alte vedete ale teatrului de revistă.

Am mâncat pește la grătar pe insula Ovidiu, unde m-am deplasat cu vaporașul.

Așa cum nu poți trece pe la mare fără să faci o baie țn Marea Neagră, așa nu putem vizita Constanță fără a merge la Acvariu și Cazino. Cele două clădiri sunt aproape, iar locația actualului Acvariu a fost inițial, restaurantul de la Cazino. Acvariul deține peste 100 de specii de pești împărțite pe mai multe secții, din care cele mai interesante sunt cele pentru peștii exotici. Admirând speciile de pești, totul pare ca într-un film în care flora și fauna oferă un spectacol. mirific.

Cazinoul este emblema orașului. Acest edificiu a fost o punte de legătură între capitalism și comunism. Cazinoul își are începutul imediat după încheierea dominației otomane, când Dobrogea a trecut sub administrația românească. Terasa cazinoului a fost locul unde se întâlneau elitele vremii și marinarii petreceau serile dansante lângă briza mării.

Continuând plimbarea pe faleză, de la Cazino spre Comandamentul Marinei, fostul hotel Carol, se află Farul Genovez. Un loc plin de istorie care însă nu are altă legătură, decât numele, cu genovezii. Farul are o înălțime de 16 metri  și o formă octogonală, fiind construit din blocuri de piatră naturală, având în compoziția amestecului de material, pe lângă var și nisip, ceva specific mării: scoica. Acest far se remarca de la o distanță de 5 km din largul mării.

În timpul unei plimbări prin Piața Ovidiu, nu am putut rata Edificiul Roman cu Mozaic, frescă a secolului al IV-lea. Situată lângă Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, edificiul este simbolul Imperiului Roman, reprezentând atât o punte între port și orașul antic, cât și între negustorii din trecut  și cei din prezent.

Dar timpul trece și frumoasele zile de concediu încep să dispară precum soarele la apariția lunii, care veghează ca marea să ne însoțească pașii printre minunățiile și vestigiile cetății Tomis, actualul oraș Constanța, care are o mare încărcătură istorică, culturală și religioasă. 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog, cu speranța unei revederi atât cu marea cât și cu alte persoane dragi.