Totul până la brânză…

Ce frumos este să călătorești prin lume. Adică prin țări vecine, că în lume ieșim în fiecare zi din existența noastră.

Să vezi alte țări, să afli despre cultura și civilizația lor, să le admiri monumentele istorice, să le vezi tradiția și să guști din preparatele lor culinare, specialitățile lor.

Mie mi-a plăcut călătoria prin Europa. Plecam cu autocarul, vizitam, oboseam iar noaptea ne cazam la hotel, unde adormeam buștean. Dimineața serveam micul-dejun local, apoi continuam călătoria.

Ce este interesant și plăcut, la micul dejun, fie în Ungaria, Franța, Germania, Spania sau Rusia, aveam pâinea cu gem, salam sau suncă și inevitabila brânză. Eu sunt un fan al brânzei dar niciodată nu mi-am dat seama că există atâtea tipuri de brânzeturi.

Nu poți spune nimănui că esti un mare fan branza că altfel o să creadă că iubești mai mult mâncarea decât pe cei din jurul tău. Trebuie să păstrezi totul în anumite limite, așa pentru suflețelul tău.

În Italia, am simțit gustul aromat, în timpul unei cine la restaurant. Dimineață, la ei se servește doar un corn cu gem și cafea. Probabil de aceea ei nu au recorduri de persoane grase! Poate doar Piedone! Excepția care întărește regula. La fel, excepțiile sunt și la sortimentele de brânză.

Am servit brânză dulce, sărată, amestecată, cu mucegai ( nu era din cauza că nu s-a consumat sau a fost depozitat necorespunzător, pur și simplu pentru că există și acest sortiment) și chiar de culoare verde! Da, există și așa ceva. La cea de culoare verde, am avut impresia că este o salată!

Branza este foarte bună dar mereu există anumite preferințe. Cea mai bună brînză, este cea care îți place.

Cu un an înainte, am fost prim America de Sud și de Nord. În SUA. Argentina am gășit de asemenea un gust desăvârșit al acestui produs alimentar atât de util omului.

Mai trebuia să ajung în deșertul Gobi și deveneam și eu, un Toni  al brânzeturilor.

Dar, conform unei vorbe vechi, românești, cea mai bună mîncare este cea din țara ta. Pur și simplu, mâncarea românească deține o calitate mult mai bună, fiind naturală, făcută din lapte de vacă, mulsă cu trudă, de țăranul român.

După o călătorie de trei săptîmâni, nu chiar cinci ani ca Toni Delaco, am revenit acasă, bucuroși și oboșiți. Oricât de-terminați am fost de călătorie, tot am făcut un drum până la magazinul din colț, ca să-mi cumpăr niște brânză Delaco. Mi-a fost dor de ea...

Fiecare persoană are o primă preferință, dar uneori se întâmplă să fie două asemenea preferințe care să se lupte pentru întîietate, deci două locuri unu. Așa se întâmplă și cu preparatele de brânză. Un alt asemenea produs de calitate, este cel pe care l-am savurat, fiind plecat la niște rude, în zona Zalăului. Era brânză proaspătă, obținut din laptele vacii care mânca iarba din mâna mea. A fost foarte bună, mai ales că am savurat-o împreună cu un pahar de pălincă!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.