Să ai cu ce să faci....

Căsătoria leagă destine şi contribuie la primii paşi în viaţa de familie a celor doi oameni.

Pentru ca viaţa să fie frumoasă, trebuie pe lângă iubire şi dragoste să existe un cămin al fericirii. Locuinţa este un simbol al familiei nou create.

Imaginea publică a familiei constă atât în personalitatea oamenilor cât şi locuinţa lor.

Inainte de a mă căsători, am primit sarcină de la noul meu şef, soţia, să ne aranjăm locuinţa. Am aprobat tacid, neştiind ce mă aşteaptă.

Ne-am gândit să zugrăvim, să punem gresie şi faianţă nouă, să schimbăm totul în baie.... şi dacă tot facem dezastru, să înlocuim şi vechea instalaţie electrică. De distrus, este uşor, dar când să reconstruieşti, parcă este o eternitate.

Stăteam nopţile, la ora 2.00, cu două fire electrice încercând să-mi aduc aminte cum trebuie să le fac conexiunile. La ora 7.00 plecam la servici, revenind seara, când stresam vecinii cu bormaşina.

Când am constatat că trebuie să fac multe găuri prin locuinţă, m-am simţit ca şi cum ar fi venit iarna pe o plajă, unde stăteam la soare!

Mi-am adus aminte de copilărie, când aveam o coarbă pe care apăsam ca să dau găuri. Aşa am fost învăţat de tatăl meu, făcând practica, la nişte rafturi din fier, în beci. Problema nu era puterea ca să apăs, aveam destulă... dar rupeam mai multe burghie decât reuşeam să dau găuri. Un vecin ne-a împrumutat o bormaşină electrică. Când am pus aparatul în funcţiune, vibra totul, parcă mă pregăteam de zbor...

Primul cadou, de nuntă au fost nişte seturi de scule electrice  care m-au ajutat să finalizez cu lucrările şi amenajările interioare.

Bormaşina atât de performantă a fost, cu percuţie şi cu viteze adaptabile pentru lucrările la care le utilizam, că în cercul nostru de prieteni, mereu când avea nevoie cineva de zgomot, de dat găuri, eram solicitat şi încă, mai răspund cu promptitudine.

Revenind la perioada de după nuntă, când vroiam să plecăm într-o scurtă vacanţă, mai aveam de făcut câteva retuşuri ca totul să fie perfect la revenirea acasă.

Degeaba interiorul este perfect dacă în exterior este dezastru! În spatele blocului există o zonă verde unde trebuie tunsă iarbă, făcut curăţenie, alungate frunzele... doar eram cel mai tânăr nu doar cel mai nou în zonă!

Soţia mea a zis să ne preocupăm şi de grădină, că până atunci de cele necesarese ocupase un bătrânel ieşit de mult, la pensie.

M-am decis să-l ajut iar el s-a prezentat cu o coasă. Întâi m-am speriat că este moartea, dar spre fericirea mea, era o doar o iluzie nefastă. Bătrânelul mi-a arătat cum se dă cu..coasa, cum se ascute cu o piatră specială şi gata de treabă!

 Mă apucasem hotărât dar pe lângă faptul că coasa îşi făcea de cap, firele de iarbă se încăpăţânau să rămână în picioare. După vreo oră mă întorc în apartament şi privesc opera mea, de pe balcon. Arăta ca după un atac al popoarelor migratoare! Deja mă gândeam la vecinii mei, privind cu ochii mari la opera mea, făcându-şi cruce în acelaşi timp.

Noroc că gândesc repede şi bine... uneori. Am dat fuga la magazin şi mi-am cumpărat o masina de tuns iarba . Alimentând-o, aceasta practic a înghiţit toată iarba, nivelând-o la lungimea şi dimensiunea dorită. Cum am terminat, am dat fuga în beci, să ascund comoara. Revenind în grădină, eram felicitat de vecini pentru munca depusă. Mă simţeam bine!

Important este să ai cu ce să faci, ceea ce vrei să faci.

Acum trebuie să merg să strâng frunzele. Sunt multe... Poate găsesc un sprijin, poate găsesc ceva masini electrice la GTools, să-mi uşureze şi această muncă....

Munca în aer liber este sănătoasă, utilă dar trebuie să fie şi plăcută!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.