Banc - Profesorul si elevul

La ora de psihologie ... citeste mai mult

Scena vieții

Mereu m-am întrebat, ce este viaţa... citește mai departe.

Plutind pe scena vieții

Oare de câte ori ne gândim, că atunci când trecem prin momente grele sau dificile în viață, să putem da un refresh! De fapt, în timp descoperim pur și simplu că toate se întâmplă pentru că trebuie să se întâmple.

În anul 2009 mă considerăm un om fericit și realizat. De fapt aveam un job pentru care pregătisem intens în timpul studiilor și eram căsătorit. Aveam acel drum obișnuit: casă-servici și câte o întâlnire la o bere, cu prietenii, în fiecare vineri.

Eram stressat de servici, noaptea căutând soluții pentru a rezolva problemele de peste zi, de la muncă.

După un timp am simțit că nu mă regăsesc în comunitatea din care făceam parte, adică din compania al cărui management era de neînțeles. Soarta a făcut, ca și criza economică să fie de acord cu mine, astfel că compania și-a redus activitatea, iar în timp chiar și existența. Am fost șocat de acel eveniment și mai ales de ideea că nu mai am un loc de muncă. După o lună, mă trezeam din somn și mă panicam: dacă nu voi mai găsi niciodată un nou loc de muncă?

Pe lângă sentimentele de tristețe și neputință, mă cuprindeau încet dar sigur și alte senzații și dorințe. Stăteam și cugetam, iar aceste gânduri le-am așternut pe paginile unui caiet. Apoi le-am scris pe computer și am descoperit că prin gimnastica minții, puteam îmbina ficțiunea cu realitatea într-un mod plăcut și comic.

Prin intermediul unei cunoștințe am aflat că există platforme de blogging, unde poți să scrii și să împărtăsești idei, gânduri și sentimente.

Mi-am construit și eu un blog, începând să scriu. M-am bucurat de acest pas, pentru că într-un fel, îmi salvam ideile și poveștile, fără a fi nevoit să-mi chinui ochii pentru a-mi descifra hieroglifele din caiet!

Primul cititor a fost soția mea, față de care înițial, am ascuns aceste experimente dar aveam nevoie de o încurajare. După o zi, m-am trezit, atât din somn cât și din letargie, văzând că am vizualizări la articole. Sigur nu a fost soția mea, pentru că ea nu ajunsese la calculator în acele zile, iar din statistici se eliminau automat vizualizările personale din cont.

A doua zi, a apărut și primul comentariu, deci aveam cel puțin un cititor confirmat. Am fost fericit, simțind că pot face și altceva. Atunci am descoperit comunicarea reală.

Comunicarea nu înseamnă doar acele discuții de la servici, sedințele plicticoase, ci reprezintă un mod interacțiune cu cei din jur. Eu eram un emițător care transmiteam informațiile câtre receptorii, care începeau să crească numeric. Astfel am aflat că am devenit blogger și oricine poate fi furnizorul tău de experiențe! 

Soția mea mi-a sugerat să scriu și povești, pentru că imaginația mea,trecea uneori dincolo de realitate și-mi plăcea literatura, chiar dacă nu era profesiunea mea.

În urma acestui îndemn, mă trezeam noaptea, iar între orele 23.00-3.00 îmi creionam personaje, întâmplări, momente. Noaptea gândesc profund, iar imaginație trece dincolo de întunericul nopții..

În acele momente mi-am redescoperit pasiunea, ceea ce mi-a plăcut și-n copilărie dar renunțasem pentru a avea o viață normală. Dar de fapt ce este normalitatea?

Noi ne gândim prea mult la beneficii, profituri și ajungem să trăim pentru a munci, nu să muncim pentru a trăi.

Între timp am lucrat la companii mici, mijlocii și din nou la corporații. Agitația și stressul sunt mereu alături de mine, iar timpul se scurge nemilos, dar am și ceva pentru suflet, ceva ce-mi place. Fiecare om trebuie să aibă grijă și de sufletul său!

În timp am publicat câte o poveste în trei antologii și de asemenea, am și două volume proprii, cărți care spre surprinderea mea, sunt apreciate. Pe partea de blogging, am reuțit să am un blog și pe domeniu propriu și să fiu activ pe toate blogurile pe care le am.

Viața și timpul ne influențează  în mod inevitabil destinele, iar uneori uităm pentru ce trăim, de rolul nostru pe pământ și luptăm din ambiție pentru anumite foloase care în timp, se dovedesc că nu au fost spre binele nostru. În urma acestor așa zise războaie ale omului ce luptă pentru anumite realizări, profituri, despart de fapt sufletul de om.

Viaţa noastră este aşa cum reuşim, sau vrem, noi să ne-o face. Viaţa noastră se intersectează cu multe alte vieţi de-a lungul timpului… Cu cât ne trăim viaţa mai frumos, cu atât aceasta este mai bogată.

Bogăţia omului se număra prin valorile morale, prietenii nu trebuie lăsată să predomine bogăția materială. Ar fi momentul să-mi fac mai mult timp pentru a mă reîntâlni cu prieteni dragi, la o bere, la o discuție, la o poveste....

Viata e ca o furtuna lovește și trece, iar nedreptatea se plătește și lovește.

Viața reprezintă o înşiruire de evenimente , la care participă activ, o persoană. Este un film în care omul este personajul său principal. iar viaţa este scena. Omul se află pe scena vieţii lui. De fapt, fiecare nouă zi, reprezintă prima zi din restul vieții noastre! 
Fiecare drum prin viață are suișuri ți coborâșuri, iar uneori, fiind la o intersecție, singuri ne alegem pe care o urmăm. Un sfârșit de drum, mereu înseamnă un nou început.

Astfel mi-am dat seama, că din orice apare în viața noastră, noi avem de învățat, evoluăm și devenim ceea ce vrem de fapt. Uneori ceea ce ne dorim nu este spre binele nostru și de aceea nu ni se îndeplinește dorința.

Orice eveniment care poate fi neplăcut, în timp poate fi categorisit printre acele experiențe dezvoltare personală, care fac diferența dintre cei slabi și puternici.

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.

Imagine - Orasul noaptea

Pe la bucătărie

Un zgomot puternic răsună în cameră. Îmi deschid ochii și ascult calm. Mă uit la lustră, la dulap... Toate sunt la locul lor, deci nu este cutremur. Răsuflu ușurat. Totuși ceva s-a auzit. Mă ridic încet din pat și iau primul obiect aflat la îndemână, pentru a mă apăra de vreun atac surprizător și merg spre bucătărie. Îmi îmbrac halatul.

Merg încet și mă agit.

Mă calmez și apăs comutatorul pentru a se face lumină. În acel moment descopăr Iadul! Toată bucătărie era întoarsă pe dos. Vinovatul tocmai dădea din coadă!

.....

Deschid un ochi și privesc în jur, ca un radar. Mă ridic încet din pat și pornesc spre bucătărie. Mi-e foame. Este timpul pentru micul dejun.

Iau din frigider niște cașcaval, dulceață, roșii și castraveți. Îndreptându-mă spre locul operațiunii, las legumele în chiuvetă și mă apuc să sparg ouăle. După ce termin, le pun într-o tigaie ce apare de sub blat, pornind în același timp și plita electrică.

În timp ce ouăle devin omletă, legumele sunt curățate, tava pregătită și pot fi numit un soț model.

Bucătăria am amenajat-o așa cum mi-am dorit, astfel încât să-mi fie ușor. Fiind dreptaci, este normal să mă organizez astfel încât să am un flux continuu și cât mai scurt în activitatea care se desfășoară în bucătărie.

La intrarea în bucătărie se află frigiderul, așezat strategic. Dacă mă apucă noaptea foamea, doar întind mână și-mi scot produsul dorit.

Frigiderul are congelator și patru rafturi. Pe primul raft se află  produsele din carne, al doilea raft este ocupat cu brânzeturi. Al treilea raft este dedicat mîncărurilor gătite, și a produselor dulci (fiind cel mai utilizat). Ultimul raft, cel de jos, este pentru depozitarea  legumelor și fructelor. Pe uța frigiderului se află condimente și dulcețuri, ouă și sticlele de bere puse la rece.

După frigider, se află un blat pe care se pot depozite temporar, cele scoase din frigider, folosindu-mă de farfuriile din dulăpiorul de sub blat. 

Apoi urmează chiuveta. de fragranit KUBUS instalată peste blat (instalare filotop). Cât s-au chinuit cei de la Franke să-mi explice ce înseamnă termenul de filotop... dar acum sunt specialișt, și nu mă dau mare! Chiuveta se îmbină perfect cu blatul și nu există riscul depozitării de reziduuri pe margini. Chiuveta are în compoziție și o rașină acrilică, astfel că rezistă la temperatură și presiune înaltă, atât cât poate să ofere o baterie Franke.

În continuare se mai află un blat, cu un dulăpior pentru tigăi și oale. Acolo se prepară mâncarea care apoi este pusă la foc pe plita electrică.sau în cuptor.

În continuare liniei din bucătărie, se află un cuptor Franke. Nu așa îl cheamă pe cuptor, dar acela este numele producătorului german al acestui produs. Cuptorul electric MA 82 M este un cuptor cu 8+1 funcții și menține ușa exterioară rece indiferent de temperatura din interior. Căldura se menține în interior și pierderile sunt minime iar consumul de energie redus. Cuptorul este dotat cu un grătar (pentru mici), o tavă (pentru prăjituri) și o tavă adâncă pentru cartofi prăjiți și friptură. Delicios, mai ales pentru soția mea, care-l utilizează frecvent, la gătit.

Având cuptorul care face fum, în mod normal am o hotă Franke, Da, am multe produse de la acest furnizor pentru că cea mai bună opțiune este ca majoritatea produselor să fie de la același brand. Astfel devenim clienți fideli ai acestui brand, putem avea discounturi și promoții, iar oferta variată ne oferă multiple posibilități.

Gata cu vorbăria că s-a făcut omlete. Iau tăvița din dulăpior, pun pe ea omleta, dulceața, două pahare cu apă plată, legumele și un trandafir.

Stau și mă gândesc... Care sunt eu? Eu nu am pisică și parcă nu mă cheam Gheorghiță... sunt Georgică? Oare știu să prepar omletă?

Articolul a fost scris pentru Spring Super Blog 2020.