Banc - varsta copilului

- Cati ani ai copile?
- Depinde de ce cadou imi dati!

Puterea mea

„Puterea e în mâinile tale!”. Auzind aceste cuvinte, tresar. Nu am visat, doar am constatat de-a lungul propriei mele experienţe.

Acum în mâna mea se află un păhărel de Stalinskaya, alături de care mă relaxez fericit. Uneori am impresia că această licoare bahică a fost creată special pentru mine!

Preparată conform unei rețete tradiționale rusești, STALINSKAYA Vodka este recunoscută pentru tăria gustului, pentru rigoarea selecției materiilor prime și îmbunătățirea constantă a procesului de producție și a tehnologiei folosite. Încă de la lansare, sub sloganul „Pentru cei puternici”, STALINSKAYA este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter”. Marca aniversează anul acesta 20 de ani pe piața din România.

 

De ce spun că mă identific cu ea? Nu din cauză că aş împlini 20 de ani, sau că aş fi de origine rusă, nici pentru că beau des, doar datorită faptului că încerc să transform orice luptă într-o victorie.

Deşi sunt zilnic “străpuns” de agitaţia vieţii, având un servici obişnuit, unde trebuie să prestez zilnic, reusesc să-mi acord şi mie câteva clipe. Alături de familie navighez prin viaţă şi încerc să schimb câte ceva, spre binele celor din jur, prin profesia de blogger de vacanţă.

Am reuşit să „cresc” un blog personal care începe să fie cunoscut. Participând la mai multe concursuri, am obţinut mici beneficii şi mari experienţe. Bucuria de a căştiga un concurs, acolo unde vocea (scrisul) îţi este recunoscut produce o mare satisfacţie, care măreşte încrederea în propriile capacităţi. Ceea ce m-a inspirat în alegerea acestui hobby a fost existenţa concursurilor, a aprecierilor şi a valorii prietenilor pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Eu sunt un mic blogger în lumea mare a bloggingului!

De fapt, pentru scris, am fost inspirat şi îndrumat de soţia mea, care a vrut să scape de criticile mele, pentru câteva zile când a avut de pregătit un eveniment pentru cineva, la servici. Eu am luat în serios sfaturile ei, precum face orice soţ pentru soţia lui şi acum nu mă mai pot opri!

Apropo, comunic cu soţia mea prin intermediul blogului, acum comunicându-i că-mi este foame!

Cadouri de top

S-a făcut frig. A venit iarna. A început să ningă încetişor. Privesc pe geam şi sunt pătruns de sentimente contradictorii. Frigul de afară te face să te zgribuleşti prin casă şi să cugeţi. Chiar şi Omul De Zăpadă se teme de vreme, trăgându-şi oala mai adânc, pentru a se feri de vânt. Mătura pare să fie un accesoriu de prisos, ca multe cadouri primite anul trecut de sărbători. Simt un regret.

Mă trezesc din reverie, intrând în panică! Trebuie să mă ocup din timp de cadourile de Crăciun. Dar de unde atât inspiraţie? Mereu stau şi gândesc mult până mă decid, chiar şi pentru o banală cutie de chibrituri, să nu mai zic de pâine...

Anul acesta voi oferi cadouri haioase . Pur şi simplu, va fi ceva nou. Nu caut îmbrăcăminte, băuturi sau alte lucruri care poate le sunt inutile, dar le voi oferi sansa unui zâmbet care va dezgheţa inimile celor dragi. Ceva la care, ei nu s-ar gândi!

Un smiley este mereu mai mult decât BINEvenit. Trebuie să zâmbim în fiecare zi, că altfel am deveni crispaţi. Un zar decizional este util pentru cei care vor să aibă pe cine da vina când sunt nehotărâţi. Pentru mine îmi voi lua un pix din lemn cu decoraţiune de brad, pentru că mereu uit câte ceva şi trebuie să-mi notez ideile în memoria mea externă, în agenda vieţii de zi cu zi.

Soţiei mele îi voi oferi un breloc cu o minge de fotbal, pentru că tot timpul se uită la meciuri împreună cu mine, spunând că doar atunci petrecem timpul împreună.

Celorlalţi nu o să le iau nimic, aceasta fiind surpriza de sărbători, din acest an! Nu se poate, pentru că fiecare persoană, din copilărie, asociază sărbătorile cu primirea de cadouri, dar nu orice, ci top cadouri!

Nu voi merge prin magazine pentru a nu demasca faptul că voi oferi cadouri, comenzile le voi face pe internet. Dacă merg prin magazine fizice mă voi enerva de agitaţie, aglomeraţie şi nu voi identifica corect produsele dorite. Odată am renunţat la un cadou pentru că nu găsisem acel autocolant de Crăciun, culoare mai deschisă cum cumpărase cineva înaintea mea, dar dacă aş fi întors ambalajul, aş fi observat că toate sunt la fel!

Mai multe nu voi spune, pentru că se află şi nu va mai fi surpriză!

În munţi, printre brazi şi stânci

Viaţa mi-a oferit multe decepţii, iar încrederea mea în oameni a scăzut considerabil cu trecerea anilor.

În urmă cu doi ani, când participam la un curs de antreprenoriat am fost invitaţi la un week.end prelungit în munţi, în urma căreia urma să avem o pregătire practică în domeniu. Am mers deşi nu aveam chef, mai ales că nimeni nu cunoştea pe nimeni, fiind la început de drum în cadrul acestui curs de dezvoltare.

Am plecat cu trenul şi am fost preluaţi cu microbuze şi transportaţi la o cabană din creierul munţilor. După ce ne-am cazat, am coborât în camera de conferinţe unde ne-am cunoscut cât de cât. Apoi ne-au pus în faţă nişte foi pentru a le completa. Mă gândeam că sunt fişele de protecţia muncii, dar erai foi în care trebuie să spunem ce credem că vom învăţa acolo, spre binele nostru.

Apoi am început să participăm la jocuri de inteligenţă şi să ieşim afară, pentru a merge pe sârmă. La propriu că la figurat, mergeam de mult timp! Ne urcam în copaci şi traversam doi brazi, de mână cu alt paticipant, în timp ce eram legaţi şi susţinuţi de un alţi doi colegi, de la sol. Apoi am mers cu tiroliana, descoperind că trebuie să ai încredere în cel de lângă tine, singur nu poţi reuşi. Teama este învinsă dacă cei doi colaborează şi au curaj.

Seara am fost pe munte, urmând ca a doua zi să avem o surpriză. Chiar a fost, când ne-am trezit dimineaţa şi am găsit arme în hol! Nu au venit teroriştii, urma să le folosim noi pentru airsoft.  Armele erau cu bile şi urmau să ne însoţească în cursul zilei la o bătălie. Am fost împărţiţi în două echipe. Fiecare formaţie a urcat pe un versant al muntelui şi urma să ne întâlnim în vârf unde se desfăşura lupta.

Eu eram în echipa albastră, iar rivalii erau echipa roşie. Ne-am consultat şi am stabilit strategia. Ne-am folosit de calităţile fiecăruia din echipă, greutate, înălţime, viteză, rezistenţă, spontaneitate şi am început lupta. Ne ascundeam printre copaci şi stânci ripostând la fiecare atac. Apoi am crezut de cuviinţă că cea mai bună apărare este atacul şi am luat adversarii în vizor, prin învăluire. Fiind o echipă sudată, am reuşit să ne sprijinim în momentele decisive, avertizându-ne de pericolele iminente care ne apăreau în cale. Nu trebuia să vorbim mult, doar să ne înţelegem prin semne, folosindu-ne de intuiţie.

Chiar dacă am fost învinşi, ambele echipe, ca în filmele cu eroi, am învăţat că doar împreună putem reuşi, să fim oneşti şi încrezători în cei de lângă noi. Singur poţi lupta împotriva tuturor dar ai nevoie de sprijin, de o echpă care să se afle lângă tine, nu în spatele tău!

Dacă cel de alături este un necunoscut, poate fi de asemenea, omul de care ai nevoie. Nu trebuie să ratezi oportunităţile din cauza mentalităţii.

Puterea minţii

Omul percepe lucrurile noi cu o anumită reticienţă. Nu tot ce este nou, categoric va fi bun şi util.

Apariţia internetului a însemnat foarte mult în calitatea vieţii şi dezvoltarea profesională a oamenilor.

Când a fost o explozie a sistemelor informatice am fost uimit de ceea ce a apărut şi de viitorul acestei tehnologii. Am regretat că era prea târziu pentru mine, să aleg o nouă cale profesională.

Soarta a făcut să apară criza economică din anul 2009 iar compania unde am lucrat, şi-a închis porţile. În acel moment am simţit o teamă dar eram conştient că mă voi descurca. Aşteptam dispariţia crizei aşa cum în tinereţe îmi dorisem cu nerăbdare momentul căsătoriei. De la nefericitul eveniment a trecut un an…apoi câteva luni şi m-a cuprins panica: dacă nu voi mai găsi un loc de muncă!

Învăţasem multe în acel an dar totuşi nu eram sigur de mine. La sfaturile soţiei mele m-am înscris la un master în informatică, mai mult ca să retrăiesc momentele studenţiei, deşi trebuia să-mi plătesc studiile. Cu nerăbdare, am participat la primele cursuri, unde spre bucuria mea, pe lângă fetele frumoase, mai erau şi alţi masteranzi, mai „bătrâni” ca mine. Ura! După prima săptămână eram decis să mă retrag. Pur şi simplu nu înţelegeam limbajul specific informaticienilor. Până eu reuseam să fac doi paţi într-o aplicaţie, ceilalţi erau aproape gata. Profesorii erau tot timpul cu ochii pe mine pentru a mă ajuta  pe calculator. Deşi mă consideram atotştiutor în acest domeniu vasr, dar nu atât în amănunte,  m-am înspăimântat. Limbajul părea ceva asemănător limbii chineze dar... timpul ne învaţă toate. În al doilea an, datorită rezultatelor bune, am reuşit să avansez şi să ajung în seria celor care studiau fără plată.

După primele luni de facultate, m-am şi angajat iar viaţa a devenit una agitată, dar alături de mine s-a aflat, ca întotdeauna, soţia mea, care mi-a inspirat încredere şi putere, precum Stalinskaya cu care sărbătorim evenimentele importante şi care ne-a „aruncat” această provocare, legată de inspiraţie şi putere!

Preparată conform unei rețete tradiționale rusești, STALINSKAYA Vodka este recunoscută pentru tăria gustului, pentru rigoarea selecției materiilor prime și îmbunătățirea constantă a procesului de producție și a tehnologiei folosite. Încă de la lansare, sub sloganul „Pentru cei puternici”, STALINSKAYA este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter”. Marca aniversează anul acesta 20 de ani pe piața din România.