cluc24

luni, 15 august 2016

duminică, 14 august 2016

Timpul trece



Parcă ieri a început concediul şi deja s-a terminat. Timpul trece repede şi niciodată nu reuşim să facem tot ceea ce ne propunem. Ne stabilim priorităţile şi încercăm să le facem cât mai bine. Abia m-am întors din călătoria şi mirifica vacanţă la munte şi îmi este dor de o evadare.
Cu aceste gânduri o pornesc prin oraş pentru a rezolva unele treburi care nu permit amânare. Abia ies din bloc că simt razele solare cum se reflectă în ochii mei, înainte de a-i închide instantaneu. Îmi luasem actele, portofelul, borseta, ceasul dar uitasem ochelarii de soare, accesoriu mai mult decât necesar, fie că mergi prin oraş, fie că eşti în vacanţa la mare sau la munte.
Revin în propriul apartament unde mă echipez cu accesoriul uitat. Acestia sunt de ultimă generaţie, achiziţionaţi online  de pe zorilestore. Cu ocazia acestei cumpărături m-am înscris automat pentru tragerea la sorţ a trei cîştigători. Sunt trei premii pentru cumpărătorii de pe site, până în 21 august. Atât câştigătorul cât şi şapte prieteni ai acestuia obţin o excursie în perioada 26-29 August, la mare, la Vama Veche prin Sandalandala  având asigurată cazarea cu mic dejun inclus.
Scepticismul nu are ce căută pe aici… Nu se ştie de unde sare iepurele, ca şi femeia ce aleargă acum, în faţa autobuzului, de parcă ar fi la maraton.
Deşi soarele este intens, lumea nu se lasă mai prejos, pornind voiniceşte prin oraş. Printre ei, văd mulţi pensionari, care se plâng de căldură…. Nu-i înţeleg! De ce nu stau în casă, pornind în plimbări pe înserate? Eu aşa aş face… Dar este după mine?
În sfârşit, apare şi autobuzul. Reusesc să mă urc cu greu, fiind blocat de două persoane care nu reusesc să-şi valideze biletele dar nici nu se deplasează, câţiva centimetrii mai încolo pentru a permite accesul celorlalţi, din spatele lor.
Of… Agitaţia de zi cu zi.
Reusesc să mă strecor şi eu într-un colţ, ca un copil obraznic care trebuie pedepsit. În faţă, o femeie ţipă, dar nu la cei din jur, doar la telefon. Un bărbat priveşte insistent la o domnişoară care zâmbeşte, deşi este îmbrăcată sărăcăcios, având puţine accesorii pe ea…
La următoarea staţie, urcă un alt bărbat care-şi scoate telefonul de generaţie nouă şi începe să-l butonete. Lângă acesta, un copil, caută pokemoni.
Şoferul pune o frână bruscă. Eu dau să mă ridic, mai mult de nevoie decât din dorinţă… Mă uit în jur. Se pare că pokemonii au ajuns în mâna femeii care ţipa, în  timp ce bărbatul îşi pierduse telefonul modern în decolteu domnişoarei, deoarece studia în detaliu locaţia, având capul lipit de corpul acesteia. Doar un pensionar are timp de remarci:
- Parcă am fi saci de cartofi!
Cu greu reusesc să cobor, pornind spre destinaţie. Ajuns acolo, constat că este coadă, dar şi pauză… de masă!
Of! Nu-i mai bine în concediu? Privesc la reclamele cu plajă şi visez…. Marea, soarele, nisipul….


 Deodată aud o voce:
- Domnu… coada este în spate!

sâmbătă, 13 august 2016

Call Center


Nu cred să existe persoane care să nu fi apelat vreodată la un call-center, pentru diverse informaţii utile.
Uneori, asemenea apeluri sunt adevărate chinuri. Suni şi-ţi răspunde un robot care îţi tot cere să tastezi anumite cifre pentru diverse opţiuni. Ai impresia că poţi face „scurtă” la mână.
Încercând să apelez o reţea de telefonie, atât de mult am fost plimbat printre meniuri, aşteptând apoi un operator ca să mă preia că, în final am uitat ce vroiam să întreb! La o altă asemenea apelare, reuşisem să găsesc singur răspunsul, deci utilitatea acestui call-center nu-şi mai avea rostul... oricum timpul clientului era irosit.
Mereu mă gândram, că trăim în România, şi această ne „mănâncă” timpul.
În prezent am avut nevoie să realizez anumite cumpărături pentru o ocazie specială dar îmi era teama. Dacă ceea ce primesc nu este chiar ceea ce solicitasem? Dacă găsesc anumite promoţii sau metode care să vină în ajutorul unui client, chiar aşa ca mine....
Am aflat că la Flanco  este o modalitate de a primi informaţii utile, chiar dacă nu eşti în magazin. Prin call center. Deja mă gândeam că voi pierde minute bune, care nu vor acoperi acele minute necesare deplasării efective în magazinul fizic. Dar era sâmbătă!
Totuşi, încercarea moarte n-are. Voi apela #flanco care anunţase că îmbunătăţeşte în mod continuu serviciul #suportclientinonstop, care răspunde prompt, în maxim 40 de secunde la apeluri, non-stop, 24 de ore din 24 şi şapte zile din şapte.
Să vedem…. Am apelat call center şi ca dovadă prezint filmarea video de mai jos. În intervalul stabilit, mi-a răspuns un robot şi deja mă pregăteam să tastez cifre prin meniu, când se aude vocea operatoarei! M-am speriat şi am închis apelul, crezând că am greşit, deşi pe ecranul telefonului aveam confirmarea a ceea ce făceam.



Am revenit cu un nou apel, iar operatoarea a fost la fel de promptă. Am întrebat şi eu legat de timpul de livrare al unui produs şi de avantajele unui card client. După ce am primit lămuririle necesare, am mulţumit şi mă pregăteam să lansez comanda online. Totuşi… mai încerc un apel…aşa ca în basme… să fie trei încercări….
Operatorul răspunde şi de această dată, prompt, deşi eu însumi devenisem un element stresant. Mulţumesc pentru informaţii şi constat că totul depinde de oameni, de implicarea unei companii ci nu de felul nostru de a fi… Clientul nostru, stăpânul nostru, poate fi real, chiar şi în Romănia în general, iar în call center în special!

vineri, 12 august 2016

La mare...la soare....


Victoraș este trezit de strigătele copilului. Oftează și se enervează în același timp. Soția lui aleargă între bucătărie și camera copilului.
Enervat, Victoraș intră în baie trântind ușa. După zece minute se pregătește să părăsească apartamentul. Soția aleargă după el, în timp ce se îmbrăca, oferindu-i mâncarea:
- Nu mănânci?
- Nu că sunt nervos!
Victoraș o pornește agale spre servici, zâmbind la aminitrile din seara trecută. Fusese la un club cu colegii și reușise să intre în vorbă cu o fată de acolo. Avea și numărul ei de telefon.

Începe să se lase întunericul. Victoraș merge pe jos spre casă. Nu are chef de nimic. Aude muzica de la restaurantul de lângă locuinșă. Se apropie de geam și privește în interior. Se decide să intre pentru câteva minute.
Abia ajunge în locație că o și remarcă pe tânăra din seara precedentă. Aceasta simte intesitatea privirilor acestuia și se întoarce spre el. Îi zâmbește în timp, ce se apropie de el:
- Nu dansezi cu mine?
- Da...da... interesant pe aici....
- Este petrecerea clasei noastre, de terminarea liceului!
- Super! Vacanță....
- Nu chiar.... Dacă aș avea unde să merg, cu cine să merg ... – zîmbește fata, iar Victoraș simte o furnicătură pe sira spinării în timp ce se mișcă în ritmul melodiei, acompaniat de fată.

Victoraș își strânge bagajele și-și ia rămas bun de la Victorița și copil:
- Ne vedem peste cinci zile.
- Bine, dragule, dar prea din scurt te trimit în delegație...
- Serviciul! Ai grijă de casă, copil.
- Cât îmi permite serviciul.
- Te descurci!
Victoraș o pornește spre ieșire, în timp ce-i sună telefonul mobil. Ajuns la parter, răspunde:
- Imediat ajung iubire. Mergem la mare și ne distrăm... Stai că mă sună de la servici
Victoraș întrerupe apelul pentru a răspunde celeilalte solicitări:
- Da șefu...da...trebuie să plec din localitate...am nevoe de cele trei zile de concediu...Mulțumesc!

Victorița după mai multe ezitări, o sună pe prietena ei:
- Bună. Am vorbit cu părinții mei și-l pot lăsa pe fiul meu la ei. Victoraș este în delegație așa că pot veni cu tine la mare .
- Ce bine! Așa suntem toți. Eu și cei sapte prieteni, exact cîte locuri am căștigat la concursul Sandalandala .pentru mare, la Vama Veche. Ale tinereții valuri...
- Când a fost concursul?
- Pînă în 21 august 2016. Am făcut cumpărături de la zorilestore și am câștigat excursia cu campare la Cortul celor Șapte Simțuri, cu mic dejun inclus, pentru periaoda de acum, 26-29 august! Au fost trei câștigători, extrași în urma cumpărăturilor efectuate pe site.

Victoraș iese zgribulit din apă. O ia pe fată de umeri, privind spre corpul ei zvelt, care ieșea perfect în evidență, datorită costumului de baie , accesoriu nelipsit în orice concediu la mare. Ridicând privirea pentru a ocoli persoanele din jur, nu poate evita privirea a opt femei, dintre care, una era Victorița..... 



joi, 11 august 2016

Graba



Mă trezesc buimac, privind în jur. Ce este? Zi sau noapte? Trebuie să merg la servici sau am zi liberă?
Stau şi cuget ca o fiinţa şi constat că este noapte... Nu este week-end dar sunt în concediu... Deci pot dormi. Am avut o zi extenuantă la servici...
Tresar. Îmi aduc aminte că trebuie să plec la mare! Mă ia cu friguri... deşi sunt 35 de grade în cameră, nu în sticla de tărie! Intru în panică... nu mi-am făcut bagajele!
Simt panica copilăriei... când mă jucam de-a „căsătoritul” şi aşteptam să vină barza. Părinţii mi-au spus că durează nouă luni, după căsătorie.... Mă jucam cu fetiţele de vârsta mea, de-a mama şi tata... până m-am speriat că barza ne crede căsătoriţi şi ne trezim cu un bebeluş! Mai ales că fetiţa se îngrăsase, ca şi unele mame pe care le ştiam... Dar fusese alarmă falsă... fetiţa avea probleme de balonare....
Dar ce mă fac acum! Cu bagajele.... Panică completă. Repede îmi iau una alte şi le arunc în rucsac. Este clar, rucsacul  nu poate lipsi dintre obiectele necesare... Nu de alta, dar nu aş avea unde să-mi pun obiectele pentru deplasare.
Mă uit prin jur şi pun toate obiectele de pe masă în bagaj. Stau şi mă gândesc... apoi alung agitaţia şi încep să scot anumite obiecte amplasate printre cele necesare călătoriei: vaza de flori, bibeloul de la mama.... Gata!
Să nu uit colacul... dar nu-mi trebuie, că am învăţat să înot... Să nu uit actele... Privesc din nou la ceas şi constat că mai am ceva timp.... aproximativ opt ore.
Mă calmez şi-mi prepar o cafea. Abia aştept să plec la mare. Mă uit la coletul primit de la zorilestore şi-mi aduc aminte că doar cumpărând acel produs, pot câştiga un week-end la mare, cu cazare şi mic-dejun inclus prin Sandalandala . Nu se ştie, norocul începătorului…. Până în 21 august mai am timp să fac cumpărături de pe site, având mai multe sanşe să ajung cu cei şapte prieteni ai mei, la Vama Veche! Ale tinereţii valuri!