Viața pe care o trăim
este în general, așa cum ne-o facem noi, dar
intervin și factori externi de care depindem în mod inevitabil. Deseori în
viață suntem puși în situația de a fi într-o tabără sau alta. În multe ocazii
nu avem ce face și trebuie să luăm o decizie, pentru că neutralitatea nu
există.
În perioada copilăriei,
în unele vacanțe mergeam în tabără și era frumos, astfel că ni se imprima o
noțiune bazată pe sentimente pozitive, legată de acest cuvânt. dar odată cu
evoluția noastră în viață, descoperim că unele asocieri ale copilăriei au cu
totul alte conotații.
Omul este o ființă care
cugetă, mai mult sau mai puțin în sens pozitiv, dar prin deciziile pe care le
ia, în mod inevitabil îi sunt influențate următoarele activități și nu numai.
Pe plan profesional,
fiecare încearcă să-și ușureze munca, iar uneori anumite principii ale unor
persoane pot duce la distrugerea unor lucruri care au funcționat și care au
fost făcute bine, dar alții le contestă că vor să-și demonstreze valoarea pe
care însă nu o au.
Din motive personale și
din dorința de a fi mai presus, pentru că valoarea reală este undeva mult mai
jos, prin aroganță și răutate, aceste personaje conduc spre multiple probleme
care împart oamenii, conform propriilor opinii. Dacă o părere nu este
susținută, cei care au emis-o te consideră că nu faci parte din grupul lor, ci
te afli într-o altă tabără fără a-și asculta argumentele.
Persoanele care sunt
verticale și-și asumă greșelile și ideile sunt cele care aduc plus valoare companiei
și propriei lor imagini publice. Acele personaje care nu pot oferi argumente în
afara celor specifice folosirii unei tonalități ridicate, în mod cert sunt
oameni care vor doar să profite și să se impună, folosind metoda provocării
conflictelor.
Nu există companii
perfecte sau ideale, pentru că acestea se construiesc având la baza lor
oamenii. Niciodată nu va părăsi vreun angajat o companie, ci doar pe cei care
fac parte din ea, pe cei care iau decizii și aplică anumite tratamente
acestora. O companie trebuie să existe pentru oameni, cu oameni.
Omul este ca o trestie
care se îndoie sub acțiunea furtunii, a vântului, dar nu se rupe. Caracterul și
integritatea unui om nu trebuie să fie elemente de negociere a nimănui cu
propria-i viață.
Revenind la acel
conflict de grup, adică acele tabere care se confruntă, ele niciodată nu vor
ajunge la un consens, nu pentru că nu se poate, ci pur și simplu pentru că nu
se dorește, din cauza unor ambiții personale și a dorinței unora de a demonstra
că sunt peste valoarea celor din tabăra adversă.
Oare de ce nu am putea
să avem o viață frunoasă, în care să ne asumăm eșecurile, reușitele și să căutăm
soluții doar la acele probleme care sunt nerezolvate, fără a căuta nod în
papură altor persoane? Ideal ar fi să nu se arunce vina eșecurilor și a
nereușitelor asupra unor nevinovați, doar pentru ca așa se poartă și este mult
mai ușor!
Totul ține de om, hai să
fim toți buni, să redevenim acei copii inocenți și curioși care se dezvoltă
armonios pentru a trăi frumos, nu să devenim din buni, răi.Uneori este greu să
ne schimbăm, dar să încercăm să ne îndreptăm spre bine, cu pași mici, ca să fie
o lume mult mai bună, fără tabere adverse, ci doar cu tabere de vacanță!