Povestea copilului

 

M-am trezit de dimineață și mă grăbesc spre bucătărie. Nu este nimeni pe acolo. Am fost părăsit! Mă întristez! Seara trecută nu am vrut să mă culc, ci m-am tot ascuns prin casă, ca să mă caute părinții.

De curând am găsit un loc ideal pentru a mă ascunde. Sub pat ori sub masă sunt imediat identificat și capturat! La începutul săptămânii mă pot piti cu ușurință în coșul de rufe care este gol și mă așteaptă. Niciodată nu m-au găsit acolo!

Oare s-au supărat părinții mei că nu m-au găsit ieri? Nu cred, pentru că după ce au obosit și s-au speriat, am apărut instantaneu, cu zâmbetul pe buze.

Nu a venit nici bunica ca să aibă grijă de mine. Mă duc încet în dormitor, poate părinții mei au uitat să plece la servici și ne distrăm toată ziua.

Mă așez pe burtă și merg încet, încet.... Deschid ușa și aud un zgomot similar cu bormașina vecinilor. Împing ușa și alerg în bucătărie. Ușa se trîntește și bormașina își încetează treaba... Mă urc pe scaun, pe mașă și apoi pe dulap. Încă un loc ideal pentru ascunzătoare! Dar nu sunt bucuros pentru că totul pare ciudat.

Se aud pași. Ușa bucătăriei se deschide și se vede un cap. E al mamei mele! Mă bucur și sar de pe dulap. Mama se sperie și țipă. Apare și tata în fugă. Eu strig:

-                    Sunt eu! Superman! Și Batman... și Omul Păianjen - zic privind la o mică pânză de păianjen care se prinsese de mine în timpul săriturii.

Părinții mă iau repede în brațe și mă cercetează ca pe un colet venit prin poștă. Sunt întreg. Mă sărută și mă duc în patul lor. Tata pornește televizorul și mama aduce o felie de pâine cu dulceață. Eu nu gem, ci mănânc. Mama oprește televizorul și ia cărticica de povești și începe să-mi citească. Povestea o știu destul de bine, dar parcă ceva s-a schimbat.

La început nu-mi dau seama ce este nou, apoi descopăr că numele personajului principal s-a modificat. Are același nume ca și mine. De fapt eu sunt eroul poveștii. Zâmbesc și urmăresc reacțiile părinților.

Eu am devenit un personaj activ al unor povești de suflet. Alături de mine participă și alți prieteni de joacă. Acum nu mai sunt inspirat de Leporelo ci doar de mine însumi. Eu călătoresc, mă întâlnesc cu dinozaurii, descopăr cele patru anotimpuri și diferite animăluțe, precum și învăț diverse meserii și mă pregătesc să fiu ca părinții mei.

Mama și tata au fost inspirați să apeleze la serviciile editurii Elefantul Meu care realizează cărți cu povești personalizate. După ce am parcurs paginile cărților realizate în formă de acordeon, am constatat că este Duminică, una dintre cele mai frumoase zile din scurta mea viața de până acum. Acum nu-mi doresc să cresc ca în basme, într-un an cât alții în șapte, ci mă bucur și trăiesc fericirea specifică copiilor de trei ani!

Poate găsesc inspirație și descopăr un alt loc unde să mă ascund.... Timpul și tehnologia le rezolvă pe toate, așa cum trebuie....