Amintiri și eroi

 

Pătrățel pătrunde grăbit în apartamentul vecinei Gogoșar. Se uită în jur și-l zărește pe vecinul Gogonel, așezat în fotoliu și savurând o bere. Pătrățel oftează și se așează la locul său, pe celălalt fotoliu, moment în care apare și Maimuțel, sora lui Pătrățel.

Ușa bucătăriei se deschide, iar pe hol, apare Gogoșar cu un polonic pe care-l învârte de zor:

-                    Acum două minute nu era nimeni pe aici... Acum e plin!

-                    Am simțit mirosul de ciobă! - spune satisfăcut Pătrățel care-și freacă fericit burta.

-                    Da... Da... La mine este restaurant! Oricum, nu trebuie să vă pregătiți de aniversarea nepotului? - întreabă Gogoșar.

-                    Este mâine - spune Maimuțel. Azi trebuie să luăm cadou... Hai să te ajut vecinică dragă!

-                    Trebuie să fiarbă ciorba - spune Gogoșar. Ce-i cumpărați?

-                    Nu știu. O să facem un tur de magazine - spune Maimuțel.

-                    O crezi tu - spune speriat Pătrățel. Am făcut deja comanda.

-                    Ce anume? - întreabă mirată Gogoșar.

-                    Ceva... Cărți de povești.

-                    Eh! Cărți îi duc toți musafirii, trebuie ceva personalizat.

-                    Așa și este. Haine, cărți... sunt lucruri obișnuite, dar eu am un cadou personalizat.

-                    Nu te înțeleg. O carte este o carte pe care o iei din librărie.... - spune Maimuțel.

-                    Da, dar cărțile... am comandat mai multe, sunt personalizate.

-                    Adică? - intervine și Gogonel.

-                    Simplu. Când eram mic, mă visam Batman și nu am putut fi. Nepoțelul nostru poate fi propriul erou, într-o poveste reală.

-                    Cred că ai temperatură - spune Maimuțel.

-                    Nu are - spune Gogonel ce verifică cu mâna, fruntea lui Pătrățel.

-                    Of... Hai să vă spun. Am găsit Editura Elefantul Meu care realizează cărți cu povești personalizate.

-                    Wow, chiar? - exclamă Gogonel.Adică cum personalizate? Are dedicație cu numele copilului?

-                    Nu. Copilul, adică numele său devine personajul principal al cărții. Este ca și cum și-ar citi propriul jurnal, adică este un erau real!

-                    Vezi să nu fie povești cu zburători să ne trezim cu surprize - intervine Maimuțel. Îți mai aduci aminte când se uitase la filme cu lupte și răsturnase totul prin casă. Tu fugeai după el și ai dat cu capul în geam, spărgându-l.

-                    Nu.. nu.... Sunt cărți educative, realizate în format de acordeon, cu imagini și cu eroi personalizați - spune Pătrățel.

-                    Te referi la personajul Leopold care devine de fapt, nepotul vostru - spune Gogoșar care naviga pe internet, abandonând pentru scurt timp, polonicul.

-                    Da... Vezi, sunt cărți educative, despre anotimpuri, natură, pădure....

-                    Da, așa este. Uite, am găsit și pentru fetița din vecini, o carte cu prințese. Bravo Pătrățel, ai găsit ceva ideal!

-                    Mulțumesc Gogoșar, merit o ciorbă, nu?

-                    Da, Pătrățel. Te gândești ce ar fi dacă și noi patru am fi într-o poveste?

-                    De fapt, Gogoșar, noi suntem deja o poveste. Fiecare este un copil în sinea lui și ne adaptăm vieții noastre, în comun, pentru că suntem prieteni - spune fericit Pătrățel.

-                    Da...da... Fug să nu ardă friptura! - spune Gogoșar.

-                    Wow, avem și friptură - se bucură ca un copil, Pătrățel. Poate apare o carte cu povestea Pătrățel și prietenii săi... Hm!