O zi cât se poate de obișnuită

Deschid încetișor ochii și constat printre jaluzele se vede o luminiță. Nu este cea de la capătul tunelului, ci doar cea prevestitoare a unei noi zile.

Tresar speriat apoi îmi aduc aminte că am zi liberă de la servici pentru a-mi rezolva unele probleme personale. Privesc la ora indicată de telefonul mobil și constat că mai am trei minute până când urma să mă trezesc oficial, pe muzică.

Mă ridic din pat și o pornesc spre bucătărie să-mi pregătesc cafeaua în tihnă, căci am cîteva minute în plus.

Pun cafeaua și apa în filtru pornind spre baie. Între timp observ că bezna își face apariția, iar rama foto nu-mi indică ora și nu-mi îndrumă pașii. Constat că s-a luat curentul electric. Oftez și merg în baie, apăs butonul pentru lumină dar, normal că este totul în beznă. Îmi verific barba care a crescut și trebuie să mă bărbieresc.

Revin în bucătărie la cafeaua care este în standby, tot din lipsă de curent electric. Iau o lumânare și mă duc la baie, dau drumul la apă dar mă pălește răcoarea lichidului de la robnet. Centrala termică nu-mi transmitea apa încălzită....

Ies pe balcon și după zece minute constat că apare o fâșie luminoasă de la becul lăsat aprins în bucătărie. Pornesc filtrul de cafea și alerg spre baie, dar nu suficient de repede, pentru că curentul electric, dispare din nou.

Oftez și ies pe balcon, după care mă duc la aragaz și pun apă la încălzit. Între timp, curentul electric revine din nou, pentru două minute. Opresc centrala termică, iau apa încălzită și lumânarea pornind spre baie. Reusesc să mă bărbieresc și cu o mică întârziere, plec să-mi rezolv problemele.

Ajuns în stația de autobuz, constat că tocmai plecase cursa de care aveam nevoie și mai aveam de așteptat. Calculez timpii necesari și cred că mă încadrez la limită. Trebuie să ajung până la ora 10.00 să iau o adeverință.

Autobuzul apare calm și gânditor, urc grăbit și validez cardul de călătorie. Încet dar sigur și cu frâne bruște, autobuzul mă duce la destinație. Mai am 15 minute. Cobor în grabă și alerg spre pasajul de trecere pe partea opusă, dar o femeie mă oprește să mă întrebe o adresă. Mă uit mirat la ea, apoi văd denumirea restaurantului pe care-l căută și-i indic direcția cu mâna. Fug din nou și ajung la instituția publică, mă așez la rând.

Sunt trei persoane în fața mea, iar când se deschide și un alt ghișeu, numărul celor din fața mea, crește la cinci. Când reusesc să ajung în fața unei figuri încruntate și-i dau numărul de înregistrare pentru document, îmi spune că trebuie să urc la etaj. Oftez și o pornesc pe scări. Până la urmă mă îndrumă cineva la etajul care trebuie dar ajuns la birou, mi se spune că adeverința este la alt ghișeu, jos. Cobor și prind ultima privire a angajatei care până la urmă îmi îndeplinește cerința.

Pornesc spre centru la medicul de familie pentru a lua o trimitere pentru soție. Era lume multă, de parcă era promoție! Când reusesc să ajung la asistentă, aceasta îmi cere cardul de sănătate și pinul. Primul e ușor, era în buzunar dar pinul.... încerc două variante eșuate, după care solicit ajutor prin telefon.

La ora 15.00 reusesc să termin cu drumurile, plătind și factura la curentul electric după ce am făcut unele modificări la contract. A fost frumos că am studiat oamenii, mentalitățile lor, pentru că am avut 49 de persoane înaintea mea, iar bancomatul de plată se blocase.

Ce zi! M-am grăbit spre autobuz. A venit... după 25 de minute. Urc grăbit și când să-mi validez calătoria prin card, automatul sună strident și mă anunță că este expirat. Nu el, cardul. Imposibil. Mai validez cardurile la doi călători, apoi încerc din nou cu al meu dar același rezultat. O femeie se uită urât la mine, de parcă aș fi vrut să o jefuiesc. Cobor și mă duc să verific cardul dar automatul nu funcționează iar caserița de la casa de bilete mă ajută, spunându-mi că totul este în regulă, poate aparatul era defect. Nu pot verifică pentru că autobuzul a plecat.

După alte 10 minute, urc în altă cursă și descopăr că cardul este normal, nu așa cum a fost ziua pentru mine!

Bucuros că am ajuns acasă, am curent electric, apă caldă și mă relaxez cu o baie fierbinte. Dacă tot nu am reușit să servesc masa în această zi, măcar să am grijă de pielea mea.

Întâi mi-am masat corpul cu un ulei special și natural Cold pressed Extra Virgin Coconut Oil iar după zece minute m-am clătit cu un săpun delicat. Am simțit prospețimea care mi-a oferit o stare de relaxare. Apoi am făcut un duș scurt, parțial scoțian (doar apă rece pentru că se întrerupsese din nou curentul electric pentru cinci minute) și am folosit uleiul ca hidradant, aplicând câteva picături de ulei  cu care m-am masat.

Am pus sticluța înapoi în raft, pentru că imediat apare soția mea care folosește acest ingredient pentru a-și masa părul. 

Uleiul de nucă de cocos este un produs tradițional folosit de oameni din diferite culturi datorită beneficiilor pentru sănătate pe care le oferă. Uleiul de cocos pur este un ulei nutritiv atât pentru piele, cât și pentru păr, conținând antioxidanți naturali care ajută la vindecarea rapida și ușoară a pielii și o protejează atât de radicalii liberi cât și de alți factori de îmbătrânire prezenți în  mediul înconjurător.

Uleiul de nucă de cocoș conține acizi grași care previn infecțiile fungice și bacteriene și decongestionează porii.

Parcă începuse o nouă zi!