Imagine - Intre cer si pamant

Imagine - Pe drum de munte

Imagine - In natura

Imagine - Cand Luna ne insoteste

Imagine - In explorare

Imagine - Intre zi si noapte

Privind....

... doar în ansamblu, niciodată nu vom observa detaliile.

Prietenii

      Omul prin naştere îşi dobândeşte familia şi rudele. Evoluţia lui prin viaţă adaugă noi bogăţii sufleteşti.

       Printre cele mai mari bogăţii ale sufletului şi a vieţii omului, sunt prietenii. Prietenia se dobîndeşte de-a lungul vieţii, nu se obţine prin naştere sau moştenire...

        Spune-mi câţi prieteni ai, ca să-ţi spun cât esti de bogat!

        Mai bine sa ai prieteni puţini, dar buni şi sinceri. Fără prieteni eşti ca trestia în bătaia vântului....

       Prietenul e persoana care te ajută în momentele grele. Nu te uită, e gata în orice moment să te ajute şi tu să faci la fel pentru el... Persoana care te sfătuieşte de bine, te sprijină în momente grele. E alături de tine.

       Prietenul nu te uită când ai nevoie de el.

       Mai presus de toate, îţi spune cînd ai greşit, ştiind că nu te superi ... e prietenie.

       E persoana care nu te bârfeşte pe la spate, ca un fals prieten. E persoana cu care poţi vorbi orice şi mai ales oricând.

          Un prieten îţi poţi face în orice perioadă a vieţii. Dar e greu de găsit...

        Mulţi oameni se consideră prieteni, dar în momentele grele pur şi simplu dispar.... prietenia din interes .

        Prietenul care te-a dezamăgit, nu trebuie să te întristeze, nu te merită!

       Prietenul este alături de tine mereu, nu doar când îşi aminteşte...că mai existi....sau când are timp pentru tine.

         Oferă un zănbet prietenului, ca acel zâmbet este şi pentru tine. :)

       Când ți-ai văzut ultima oară prietenii? Cînd ai vorbit cu ei? Lasă totul şi contactează-i, prietenia este de preţ!

       Sună prietenii, mergeti la o bere ca să umpleţi paharul vieţii şi a prieteniei!

Banc - Un ardelean la congresul partidului sau

     Un ardelean este obligat sa participe la  congresul unui partid, contrar vointei lui. Cei prezenti strigau:

• Ura!  Ura!   Ura!

       Ardeleanul refuza sa strige. Presedintele partidului il vede si trimite bodyguarzii la acesta sa-l oblige sa-l ovationeze.
       Acestia ii comunica:

• Toata lumea striga URA....

       Ardeleanul ii priveste si le raspunde:

•  Eu o tin in suflet!...

Omul si timpul

Timpul este efemer... iluzoriu, viața are ocolișuri, soarta noastră depinde de noi, iar ceea ce facem și cum suntem, ne reprezintă.

Noi suntem persoanele care-i influențăm pe cei din jurul nostru, pe cei cu care interacționăm.

Toți suntem categorisiți ca indivizi, ca persoane ale unei societăți, dar să fim și oameni: buni, prietenoși, de caracter și să nu ne bucurăm de răul altuia, ci doar de binele nostru și mai ales, al celor din jurul nostru!

Omul de alături, de lângă noi

Fiecare persoană are în anumite momente din viaţă, oameni alături, cu care ia contact.

    De la banalul coleg de banca de la şcoală, la vecinul de pe bancheta autobuzului, până la persoana cu care îţi petreci, teoretic, cea mai mare parte a vieţii sunt oameni care ne pot influenţa într-un fel sau altul viaţa.

    Este greu să apreciezi un număr exact, de persoane care au stat, fizic lângă tine. Nu acelaşi lucru însă, se poate spune despre oamenii care au stat lângă noi ca să ne sprijine în propria noastră viaţă.

   Fiecare persoană are un suflet şi implicit propriile probleme. Uneori nu este bine să te amesteci în treburile altora, dar uneori este inevitabil.

    Un sfat bun, la momentul oportun, poate decide un destin. Fiecare este stăpânul său drum prin viață, dar uneori trebuie să i se arate unde greseşte sau nu abordează corect problema care-i apare în cale.

    Nimeni nu este atotştiutor, toţi greşim, intenţionat sau nu, în viaţă. Trebuie să ne îndreptăm aceste greşeli şi mai ales să fim exemplu pentru alţii. Dacă lăsăm şi pe alţii să se lovească cu capul de pragul de sus, riscăm toţi, în timp să ne lovim şi de „pragul” de jos.

     Evoluţia se face după experienţa acumulată şi după îndrumări, cele care sunt într-adevăr necesare, prin cunoaştere.

Legături pierdute

Tot mai des aflăm din diferite surse despre persoane care nu se pot acomoda cu cei din jurul lor și decid să se despartă. În prezent, acest fenomen a luat amploare. Este adevărat că multe asemenea relații sunt amplificate atât de sursele mass-media cât și oamenii care le prind din zbor și le transmit mai departe dar toate au la bază un sâmbure de adevăr, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit.

     Fiecare despărțire fie că este pe plan familial sau profesional trebuie să aibă anumite cauze. Niciodată adevărul nu poate fi doar la o persoană, pentru că orice dispută sau conflict apare ca urmare a unor gândiri sau concepții, amplificate de anumite fenomene care pot apărea într-un moment nefavorabil sau doar prielnic interpretărilor.

    Totul ține de sentimente, care din păcate sunt uitate undeva înghesuite în sertarul sufletului. Iubirea, prietenia, recunostința și înțelegerea sunt plecate poate pentru prea mult timp spre o destinație nedefinită.

     Omul este preocupat de realizarea obiectivelor, atingerea țíntelor propuse, uneori uitând care este menirea sa pe lume.

    Noi trebuie să ne amintim de trecut dar să trăim prezentul fără a ne gândi la viitor, pentru că viitorul imediat devine prezent, apoi un simplu trecut…

Grupul - ca putere

Aţi văzut vreodată puterea unui grup?

     Cu cât sunt mai mulţi, cu atât grupul se crede mai puternic. Uneori, doar ei cred acest lucru, alteori însă este chiar adevărat.

   Am văzut grupuri de hoţi, prin grădini, pieţe care comentau şi foloseau cuvinte obscene, chiar dacă fiecare dintre ei, avea o oarecare frică individuală.

    În momentul când grupul se destramă, definitiv sau provizoriu, persoanele devin vulnerabile. Frica îi transformă în adevăraţi atleţi, care fug de mănâncă pământul. Ei gândesc uniform sau deloc. Sunt luaţi de valul grupului iar dacă îi iei la bani mărunţi, nu sunt în stare să lege o idee.

    Când eşti departe de cei cu care ai dispute, sau eşti în cadrul unui grup, te simţi ca un adevărat Zeu. Eşti adus pe pământ doar în momentul când eşti lăsat de izbelişte de cei din jur.

     Oare când îşi dă seama omul că puterea înseamnă de fapt  dreptate, nu doar ideea de grup?

      Hoţii devin şi agresivi când sunt în grup şi ştiu că se pot baza pe cei de lângă ei. Dacă se întâlnesc două grupuri diferite, fie ies scântei, fie totul devine o cursă cu obstacole.

    Persoanele care au un grup compact de lingușitori se cred puternici pentru că au informații, dar uneori acele mesaje pot fi ireale, apărute doar pentru ca emițătorul să fie luat în seamă.

    A fi membru al unui grup nu înseamnă să fii puternic, a fi om cu suflet bun înseamnă o diferențiere față de alte ființe, deci….

Cugetari

Nu trebuie să alergăm după timp, ci acesta trebuie doar să ne însoțească pe cărările vieții.

Omul trebuie să tindă spre înălțime ca un copac, dar să nu-și lase idealurile și bunătatea, precum unii copaci își pierd ramurile....

Fiecare mâine reprezintă nu doar o nouă zi, ci o nouă viață!

Dacă nu trăiești în prezent degeaba îți reamintești trecutul pentru că viitorul poate nu va mai fi....

Ce poți face azi nu lăsa pe mâine, doar dacă nu ești sigur că acel lucru nu este necesar, sau util!

Nu uita să trăiești pentru că eternitatea înseamnă odihna unui suflet, care trece într-o altă lume, iar cei din urma ta, își vor aminti de faptele, gândurile și omenia ta! 

Banc - La cules de ciuperci

• Eu , ieri în pădure am strâns 3 coşuri cu ciuperci pentru mama soacră...
• Şi dacă sunt otrăvitoare?
• Cum adică, „dacă”?

Deziluzia

   Omul nu este perfect, din acest motiv el nu este intangibil. Fiecare gresește dar contează reacție imediat următoare. Deziluzia și decepția nu trebuie să devină paranoia și să influențeze comportamentul uman.

    Din greșeli se învață și fiecare lecție este un pas înainte spre perfecționare dar nu și spre perfecționism. Deziluzia nu trebuie să trăiască alături de alte sentimente omenești pentru că poate duce spre îmbolnăvirea sufletului. 

    Ideal ar fi să învățăm și din greșelile altora dar din păcate, aceasta ține doar de școala vieții și de modul în care reușim să interpretăm ceea ce soarta ne aduce în prim planul existenței noastre.

   Este normal ca deziluzia să apară din când în când pentru că suntem oameni și avem posibilitatea de a discerne și de a remedia ceea ce am greșit sau cineva ne-a dezamăgit.

    Dacă toate în viață ar fi perfecte, atunci am crede că suntem în RAI și totul ar fi banal....

Deformare profesionala - uitarea vietii personale...

 Omul este atât de preocupat de propria profesie încât şi în timpul liber, întâi remarcă cele legate de meseria lui, apoi descoperă ceea ce este în jur.

 Un electrician, indiferent unde se află, vede calitatea iluminatului, prizele, întrerupătoarele…

    Un pompier, reprezentant PSI, caută mereu să vadă indicatoarele de evacuare în caz de urgență, existența stingătoarelor…

     Un tâmplar privește cu atenție ușile, mesele, chiar și când se află la un restaurant pentru a servi masa…

    Un agent de vânzări, evaluează prețurile la componentele din locația unde se află, iar un agent de asigurări își face calculele necesare, cu bonusurile aferente meseriei.

    Un profesor studiază comportamentul celor din jur, constatând numărul claselor de școală finalizate, ale celor de acolo….

  Un mecanic vede imediat lipsa unui șurub, piulită, de la orice… de la mesele din restaurant până la componentele din  interiorul autobuzelor.

    Un stomatolog, în timpul discuțiilor remarcă problemele dentare ale celui din față, fiind apoi atent la spusele acestuia…

  O croitoreasă, remarcă imediat neconcordanța îmbrăcăminții sau perfecțiunea îmbinărilor.

   Și lista poate continua…

   Important este ca să lăsăm cele legate de servici, undeva într-un sertăraș, al timpului și când suntem în afara serviciului, să ne relaxăm. Fiecare moment din viață, își are rostul său.

    Să ne folosim timpul așa cum se cuvine, pentru că este preţios şi avem nevoie de el. Trebuie să fie aliatul nostru.

Imagine - Limita infinitului

Imagine - de noapte

Aventurile unei zile obișnuite

Gata de plecare. Împing cu piciorul bagajele pentru a se închide portbagajul. Am reușit. După îndelungi negocieri cu soția mea, îmi ocup locul din dreapta, atât a mașinii cât și a șoferului. Acum mă pot relaxa. Pornim.

Admir peisajele și fac mici comentarii legate de trafic. Se aude soneria de la telefon. Îmi verific mobilul din stânga... nu sună, din dreapta...nu sună și continui să privesc pe geam. Soția mea mi se adresează pe un ton autoritor:

-          Sună telefonul meu. Nu vrei să răspunzi, că eu conduc!

-          Bine... Unde este? – mă uit eu în jur.

-          În geanta!

Îmi desfac centura de siguranță și mă întind după obiectul atât de util și obișnuit pentru femei. Mereu mă întrebam ce tot duc ele în gențile lor imense! Acum aveam ocazia să  văd cu proprii mei ochi, contrar indicațiilor unui prieten care-mi spunea că unul din locurile în care un bărbat nu trebuie să caute, este misterioasa geantă a femeilor.

  

Oricum telefonul s-a oprit din apelarea fonică și pot verifica în liniște apelantul, după ce o să găsesc obiectul dorit. Deschid fermoarul și încep să scot: un piaptăn, șervețel uscat, oglindă, servețel umed, un măr, trusa de machiaj, un portofel, alt măr, o batistă, o folie cu paracetamol, o altă folie cu algocalmin.... Deja am obosit:

-          Sigur este aici telefonul?

-          Doar acolo a sunat! Vezi că este în buzunarul drept din interior.

Rămân blocat...buzunar interior... exterior...dreapta.... dar depinde de unde privești. Interior ca interior dar dreapta? Până la urmă încep să mă ghidez după instincte ca un bebeluș ce învață să meargă. După ce găsesc niște agrafe, apare și năstrușnicul telefon mobil. Bine că eu sunt mai organizat... Sau mi se pare?

Nici nu mai știu ce este mai bine, să fiu obosit de la servici sau să vin din vizitele făcute la rude cu mulți copii...mici. Așa gândesc eu, mergând agale spre casă. Soția mea, astăzi va întârzia, deci pot trage un pui de somn până vine. Mă cuprinde bucuria și măresc pasul. Ajung în cinci minute în fața blocului și încep să caut în mod meticulos și ordonat  prin rucsac. Vorba vine ordonat, că după un timp amestec totul de parcă aș face ciorbă.

 Nu găsesc cheile de la intrare. De obicei sunt în buzunarul din fața al rucsacului, alături de o pungă care poate fi utilă în cazul cumpărăturilor. Degeaba... nu este.

Mă uit și în buzunarul interior din rucsac, dar acolo se află lucrurile mele obișnuite: portofelul  cadou de la ziua mea (are ceva bani, dar conține mai multe acte și carduri), o folie de pastile pentru răceală, picături pentru nas și cheile de la serviciu. În interiorul rucsacului nu se află nimic, pentru că mâncarea este deja în burtă....

Un telefon este în buzunarul din spatele pantalonilor, iar celălalt în husa prinsă de cureaua de la pantaloni.

În geacă... hopa! Nu sunt cheile, dar nu este nici geaca. Am lăsat-o la servici. Sun de urgență un coleg care mai presta muncă în folosul companiei și-l rog să-mi aducă și mie haina. Or să râdă toți de mine, dar mai bine să fiu acasă, decât afară în ploaia care se anunță prin norii care se plimbă în jur.

După 30 de minute apare colegul, căruia îi mulțumesc recunoscător. Revin în fața blocului și caut cheile ... dar găsesc numai o batistă și niște monede. Abia atunci, îmi aduc aminte că în seara precedentă, făcusem o tură cu gunoiul și lăsasem cheile în vestă... deci erau acasă, acolo unde trebuia să fiu și eu. Oftez.

Un vecin coboară să plimbe câinele și astfel reusesc să ajung până în fața ușii, exact ca Ștefan cel Mare după bătălia pierdută în fața turcilor. Singura diferență era faptul că eu degeaba vorbeam că nu mă auzea nimeni. Ca să nu mă fac de râs, am urcat la etajul superior, la mansardă și m-am asezat pe un colț... nu de rai, de bancă și gânditor...am ațipit.

M-a trezit un apel telefonic și buimac, încep să caut telefonul în rucsac, dar el era la locul lui, în buzunarl de la pantaloni:

- Da!

- Unde ești? Eu am ajuns deja!

- Ce bine. Deschide-mi și mie.

- Dar unde ești? Pe balcon!? Ai rămas închis afară, de dimineață de la țigară?

- Nu ... mai sus... dar nu chiar  în Cer, vin acum....

Câteodată ordinea nu este chiar ordine iar dezordinea, poate fi o ordine oarecare....

Când cobor, o văd pe soția mea și o sărut cu patimă, ca la prima noastră întâlnire. Ea se uită mirată la mine și-și pune telefonul la loc, în poșeta pe care i-o făcusem cadou de pe situl Alesa.

Andra este o geanta de umăr elegantă, din piele naturală. Aceasta dispune de un buzunar situat pe peretele din spate, la exterior, prevăzut cu un fermoar nichelat. Tot la exterior, în partea din față a genții, se află un fermoar cu rol ornamental dispus in mod vertical de-a lungul genții, care se asortează cu cele două mânere nichelate, care susțin poșeta. Dimensiunile poșetei sunt l x L x h (cm): 13 x 30 x 37 și se poartă pe umăr având cele doua mânere cu o înălțime de 32 cm. 

Nu sunt specialist în genți, dar m-a ajutat o colegă binevoitoare. Tot ea mi-a spus că este bine, ca geanta și posesoarei să aibă același nume.....

La plimbare cu șefa

Stau cuminte ca să mă odihnesc. Nu apuc, pentru că șefa mea începe să mă verifice. Stresat, portofelul își reia locul său obișnuit și apoi apar și celelalte obiecte precum cheile, țigările, rujul, parfumul, servețelele, medicamentele pentru cazuri de urgență și cam atât! Suficient. Buzunarul interior suplimentar primește în găzduire telefonul mobil.

Este clar, că trebuie să pornim la drum. Arunc o mică privire în jur dar suficientă ca să atragă atenție șefei care-mi trage fermoarul peste gură. Acum trebuie să tac. Buzunarele exterioare se umplu, ca și coșurile de cumpărături.

Șefa mea, îmi dă mâna și mă trage cu cureaua atașabilă după ea, reglându-mă după pofta ei. Plecăm...

Primul drum după terminarea orelor de program este la magazinul din fața casei. Mergem după mâncare dar ne oprim și la raionul de cosmetice. Apoi ne întâlnim cu o doamnă stilată care începe să ne povestească despre viața ei. Încep să casc și șefa mă obsearvă și-mi trage fermoarul pe gură, până la capăt. Așa este cu unele persoane... nu te lasă să respiri!

În sfârșit plecăm spre casă. Urcăm în apartament și apare soțul șefei! Gata, mă pot odihni! Dar nu, alarmă falsă... o invită la un film și trebuie să merg și eu cu ei. Mergem cu mașina și sper să fiu uitat acolo, dar slabe speranțe!

Târziu în noapte, revenim acasă la șefa și sunt uitată pe un colț de scaun, liniște.... Doar până mâine, când cine știe ce surprize mă așteaptă! 

Cum nu stiți cine sunt?  Sunt o poșetă din colecția Alesa și mă numesc Bonnie. Sunt o geantă de umăr din piele naturala, elegantă și frumoasă.

Am două fermoare care accesează același compartiment interior. Interiorul meu este căptușit, compartimentat cu ajutorul unui buzunar de separație cu fermoar, am un buzunar interior deschis și unul cu fermoar, pe pereții interiori. Baza este dreaptă, cu 4 piciorușe metalice.

Cureaua de umăr permite șefei mele să mă poarte ca geantă de umăr, nu crossbody, dar când vrea ea, căci ea decide, cureaua se poate lungi pentru a putea fi purtată ca geantă crossbody. Am dimensiuni normale pentru lumea reală: 20 x 20 x 10 - este vorba de centimetri nu de altceva....

Deh, mă poartă cu drag, pentru că i-am fost oferită cu dragoste de către soțul ei!

Imagine - cate un trandafir

Imagine - Printre creste

Imagina - Pe la mare

Despre COPILarie

Copilăria a trecut dar în sufletul nostru rămânem mereu copii!

Important este ca acest lucru să rămână doar în suflet nu şi în fapte.

Copii am fost, oameni suntem!

Copilăria este perioada cea mai dragă tuturor. Părinţii şi rudele au grijă de noi, apoi noi la rândul nostru, trebuie, în timp, să avem grijă de alţii, poate chiar de cei care ne-au purtat grija copilăriei!

Viaţa trece, dar amintirea copilăriei rămâne în memoria noastră, cu bucurii, cu regrete, iluzii şi deziluzii...

Ne amintim de jucăriile favorite, de plimbări, de „suferinţele” copilăriei care nouă ni se păreau uneori atât de mari, când de fapt erau nesemnificative....

Toţi trecem prin copilărie, indiferent de durata vieţii noastre.

Copilăria ne marchează, iar în timp descoperim ce bine era dacă mai eram....copii!

Important este să creştem şi să ne maturizăm, să fim independenţi, să nu ne purtăm în viaţă, mereu ca nişte copii....Sau să fim nişte copii maturi....

Să nu încercăm să facem COPIlăria celor din jur să fie la fel ca a noastră, să o facem însă, să fie benefică pe planul dezvoltării acestora.

Să nu le impunem să fie copy-paste, ci doar copiii....Unici, în felul lor!

Banc - cine o recomanda

- Pentru postul pe care îl doreşti trebuie calităţi, nu glumă! - spune angajatul de la Resurse 

Umane unei fete tinere

- Şi ce, tatal meu nu le are?

Imagine - pofta buna!

Imagine

Imagine - Padurea de zi cu zi

Imagine - Cine-i ca mine!

Banc - functionarul perseverent

Şeful admonestrează pe unul dintre funcţionari:

- Domnule Ionescu, e adevărat că ieri ai dormit în timpul serviciului?

- E adevărat, recunoaşte acesta. Dar am visat tot timpul că lucrez.

Imagine - multime