Sansa pentru o Unitate Protejata

Noul manager pătrunde ezitant în incinta unității, pe care a preluat-o de puțin timp. Deși este o femeie puternică, problemele descoperite la noul loc de muncă au doborât-o. Atât angajații cât și persoanele ce locuiau la azilul de bătrâni, pe care le aveau în grijă, o apreciau. De când a preluat conducerea azilului a făcut schimbări remarcabile, încercând să treacă u bine de hăţişul bugetului. A angajat persoane cu dizabilităţi care colaborau mai mult decât perfect cu bătrânii. Se înţelegeau ca şi cum erau rude de sânge. Ei nu se compătimeau şi erau mult mai puternici decât oamenii sănătoşi fizic. Primul pas a fost să renoveze şi să redecoreze azilul care arăta ca un hotel pentru clienţi obişnuiţi.

Singura ei dilemă era faptul că mâncarea dispărea, iar sacii cu produse erau găurite. A montat o cameră video pentru a urmări cele întâmplate şi a descoperi pe cel răspunzător de faptele regretabile pe care le făceau, dar nu mică i-a fost mirarea când infractorul era ceva la ce nu se aştepta: nişte şoricei care-şi făceau de cap.

Administratorul locaţia a propus să se pună otravă în locul unde depozitau alimentele dar problema persista şi pericolul ca hrana să fie contaminată era mai mult decât evidentă. Managerul a căutat diverse posibilităţi de rezolvare a problemei şi totuşi niciuna nu părea realizabilă. Propunerea administratorului de a chema o firma de deratizare era imposibilă, din motive financiare.

Doamna manager şi-a adus aminte de o problemă similară, din tinereţea ei, când nişte boabe, tip grăunţe, i-au alungat rozătorii. Acest gând a fost pus imediat în practică. După câteva zile, sacii au rămas întregi, iar concluzia generală, a fost că operaţiunea boabe-grăunţe a fost reuşită.

Una din bătrânele de la azil, după câteva zile a semnalat apariţia unei rozătoare dar nimeni nu a confirmat ideile acesteia. După câteva zile, o plăcintă uitată de o angajată, a fost găsită fărâmiţată.... Managerul a considerat că toate sunt doar simple închipuiri, relicve ale unor triste amintiri.

Reuşita ei profesională a fost apreciată şi reporterii au venit la azil ca să realizeze un material documentar. Femeia manager a oferit, relaxată, un interviu. În timpul interviului, cameramanul s-a agitat în mod ciudat, susţinând apoi, că văzuse un şoricel. Femeia manager tocmai infirmase în cadrul interviului existenţa vreunei rozătoare.

Într-o seară când lucra până târziu, femeia manager se relaxa cu un ceai în timp ce auzea nişte zgomote ciudate prin birou. S-a uitat în jur, pe geam, pe hol dar nimic nu părea în neregulă. A revenit la birou pentru a continua cu rezolvarea actelor. Nu găsea creionul pe care-l folosise cu câteva clipe înainte. Se uită sub masă şi descoperă obiectul pierdut. Când să-l ridice, se sperie şi sare direct pe masă, acolo unde trebuia să pună obiectul căutat. Sub masă, un şoricel mai gras, rodea de zor, din creion. Femeia priveşte speriată în jur. Vroia să sune la mobil, dar acesta era în cuier, în haină. De atâta agitaţie, şoricelul o vede pe femeie şi se uită la ea, parcă dorind să se apropie, fizic de aceasta. Femeia înghite în sec şi începe să vorbească din ce în ce mai tare. La un moment dat, se deschide uşa şi-şi face apariţia omul de la pază. Acesta se uită cu ochii mari, la şefa lui, care stătea pe masă... Şoricelul speriat, dispare. Femeia coboară calmă şi-şi aranjează ţinuta, solicitând paznicului să o conducă spre ieşire.

Ajunsă acasă, femeia îşi sună cea mai bună prietenă şi-i povesteşte întâmplarea. Aceasta printre hohotele de râs îi dă sfaturi:

- Să nu-ţi iei pantofi cu toc!

- Eu am probleme şi tu râzi!

- La mine la servici am avut aceeaşi problemă şi am rezolvat-o.

- Cum! Eu le-am dat grăunţe...dar cred că erau vitamine... s-au îngrăşat!

- De aia nu i-ai văzut până acum. Apropo...la interviul pe care l-ai dat, la un moment dat, în cadrul îndepărtat apare un şoricel care traversează zona!

Femeia rămâne uimită. Simte că totul s-a năruit.

- De ce nu apelezi la firme specializate. Ai o singură soluţie concretă şi viabilă: firma deratizare

- Costă scump...trebuie contract.

- Eu sunt juristă şi conform legii beneficiezi de anumite facilităţi... Deratizarea pentru persoanele juridice este obligatorie. Tu conform posturilor din cadrul serviciului poţi beneficia de gratuităţi, funcţie de numărul personalului şi de suprafaţa de lucru...

- Unde găsesc o asemena firmă?

- Caută şi vei găsi. O să fii uimită de câte poţi realiza.

Echipa de deratizare şi-a terminat treaba. Managerul priveşte cum acestia părăsesc locaţia şi simte o strângere de inimă. Nu din cauza investiţiei, cât mai mult de teama că poate au ratat o rozătoare... După terminarea muncii prestate, reprezentantul firmei de deratizare a ţinut să precizeze:

- Acum aveţi o Unitate Protejata.

A trecut un an. Doamna manager a câştigat mai multe premii legate de activitatea ei socială. În fiecare an, pe lângă investiţiile obişnuite, există şi contractul pentru deratizare. De la prima apariţiei a firmei prestatoare în deratizare, femeia manager nu a mai văzut rozătoare decât la televizor, dar nu în reportajele realizate cu ea.

Rozătoarele apar peste tot, dar şi companiile care se ocupă de ei, sunt preturindeni

Chiar dacă oamenii au probleme, ei trebuie să colaboraze şi să lucreze în spiritul civic şi în sensul unei existenţe normale, aşa cum mulţi ne dorim dar puţini trec de la gânduri la fapte.